Ziua în care umanitatea devine irelevantă
Cărțile lui Yuval Noah Harari nu sunt o lectură de vacanță. Deprimă. Argumentația care susține perspectiva evului întunecat spre care ne îndreptăm dărâmă orice optimism privitor la soarta homo sapiens. Observația crucială pe care Harari o face este că omenirea nu are soluții la problemele globale cu care se confruntă. Atâta timp cât decizia politică rămâne o chestiune redusă la anvergura și interesul național, este total pierdut controlul asupra problemelor globale ale omenirii, gen încălzirea globală, amenințarea nucleară sau schimbările aduse de tehnologie. În prezent, în Uniunea Europeană se conturează primul model politic suprastatal adaptat provocărilor viitorului. Este însă insuficient, date fiind divergențele majore existente între politicile naționale ale SUA, Rusia, China, India, privitoare la temele globale ale viitorului.
Iar una dintre acestea, pe care Harari o identifică, este modul în care tehnologia va schimba viața oamenilor. Iar un impact major, crede autorul, îl va avea ceea ce se numește inteligența artificială (AI). Omenirea s-a dovedit întotdeauna mai bună la inventarea de tehnologii decât la folosirea lor înțeleaptă. Este valabil și în cazul AI. Trump îi sperie pe americani atunci când declară că mexicanii și chinezii le vor lua locurile de muncă. Din perspectiva tendințelor, e o abordare primitivă și limitată. Probabil Trump nici nu cunoaște noțiunea, dar cea care are toate atuurile să lase nu doar americanii, dar întreaga omenire fără locuri de muncă este inteligența artificială. Dacă ar fi fost un vizionar, Trump le-ar fi spus americanilor că algoritmii vor fi cei care le vor lua locurile de muncă.
Mugurii acestei schimbări aduse de AI se văd la tot pasul. Vă dau un exemplu. În anul 1997, la ultimul etaj din clădirea Poștei Vechi din Deva exista o sală imensă în care peste 50 de salariate făceau munca de telefoniste. Automatizarea în telecomunicații a făcut ca această meserie să dispară aproape în totalitate din peisaj. Iar automatizarea este doar o formă primitivă de inteligență artificială. În trecut mașinile concurau cu oamenii exclusiv în domeniul forței fizice. Avantajul oamenilor față de mașină consta în capacitatea de a analiza, învăța, comunica și de a înțelege emoțiile umane.
Încet-încet însă inteligența artificială (ca rezultat al contopirii dintre tehnologiile informatice și cele biologice) devine un competitor pentru omenire și în această zonă care până acum aparținea exclusiv oamenilor. Pe măsură ce vom înțelege mecanismele bio-chimice care stau la baza emoțiilor, dorințelor și deciziilor umane, se vor putea crea algoritmi noi ce vor face din computere ”specialiști” ultra competenți în stare să analizeze fără greș comportamentul uman, să previzioneze deciziile umane și să înlocuiască finalmente conducătorii auto, bancherii, avocații și chiar medicii umani. Mai mult chiar, fiind scutită de limitările din mecanismele biologice, inteligența artificială echipată cu senzorii potriviți va garanta executarea oricăror sarcini mai eficient și rapid decât vor putea vreodată oamenii. În plus, spre deosebire de oameni, între ”inteligențele artificiale” nu există rivalitate sau orgolii exacerbate. Ele vor lucra total deschis în rețele informatice. Să ne imaginăm că ați apelat la un medic AI pentru o consultație. Practic, nu vă ”va vedea” doar un medic pentru un diagnostic, ci zeci, sute și mii de medici AI cu care ”medicul” dumneavoastră se află în rețea. Șansa ca diagnosticul să fie corect este de 100 la sută, pentru că în analiza cazului dumneavoastră sunt puse în operă sute și mii de competențe și cunoștințe în toate ramurile medicinei. În plus, consultația la medicul AI este mai ieftină, iar contactarea lui se va putea face de oriunde de pe glob, adică și din zonele în care nu există astăzi o asistență medicală adevărată.
Inteligența artificială la sfert
Anul 2050 este termenul pe care Harari îl consideră realist pentru ca inteligența artificială ”să înceapă să lovească” în joburile deținute astăzi de oameni. Atât de puțin ne-a mai rămas? Un studiu recent al International Data Corporation (IDC) analizează avansul AI la nivelul companiilor globale. Rezultatele arată că doar 25 la sută din marile companii multinaționale au dezvoltat o strategie AI la nivel de organizație, în timp ce 50 la sută din companiile intervievate văd în AI o prioritate, iar două treimi au o cultură care pune AI pe primul loc. Cu toate acestea, un număr mare de organizații au raportat unele eșecuri printre proiectele lor legate de AI, cu un sfert dintre acestea au raportat o rată de eșec de până la 50 la sută. Motivele acestor eșecuri țin de lipsa de personal calificat, dar și de așteptări nerealiste de la un astfel de sistem.
Prin urmare, prognoza lui Harari poate e puțin cam hazardată. Va dura mai mult până când inteligența artificială AI va prelua controlul în economie, servicii și apărare. Dar, cu ritmul actual al progresului tehnologic, sigur se va ajunge acolo. Cândva în viitor, masa critică va fi atinsă, iar umanitatea, în ansamblul ei, poate deveni irelevantă pentru economie și stat, rolul ei fiind preluat de inteligența artificială.
Întrebarea pe care o pune Harari rămâne deocamdată fără răspuns: cum ne pregătim să lăsăm urmașii noștri biologici pe mâna roboților cu adevărat inteligenți?
Din punctul meu de vedere, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să începem să credem că medicul AI invocat de Harari în cărțile sale nu e SF și, mai devreme sau mai târziu, va face parte din realitate.
E puțin, dar în lipsa acestei minime înțelegeri a lumii care se naște acum, al cincilea val ne poate transforma într-un balast nefolositor. Pentru că, era cyborgilor stă să înceapă.
Adrian Sălăgean
