Vreți să câștigați alegeri? Faceți piste de biciclete! Părerea mea!
Îmi plac bicicliștii. Mi s-a părut întotdeauna că mișcarea aceasta simplă pe două roți te face mai onest, mai curat, mai sănătos la cap, dincolo de beneficiile aduse organismului. Hunedorenii încep să guste senzația care este din ce în ce mai rafinată. De la genericul nea Ion și Tohanul lui de culoare incertă la cățărări cu MTB-ul pe poteci de munte am parcurs în 25 de ani o revoluție pe două roți.
Cu velocipede montain-bike, cross, cursieră, de damă sau „man style”, mare sau trei sferturi, din oţel, aluminiu sau carbon, cicliștii de plăcere ocupă tot mai multe teritorii. Aţi fost vreodată pe „aleea bicicliștilor” din Deva? E un exod care uneşte pe un traseu de circa șase kilometri, dus-întors, generaţii de bicicliști ieșiți la promenadă. La orice oră te duci, găsești pe cineva savurând traseul construit pentru pedalat fără griji.
Observ că amatorii de pedalat sporesc proporțional cu oferta incredibilă de biciclete. Chiar și acum, în prag de iarnă, week-end-ul devean este populat de bicicliștii ”de plăcere” care își fac rondul în familie sau în grupuri de prieteni pe pista amenajată paralel cu DN7.
Dincolo de mica pistă deveană și ceva amorse în Hunedoara, biciclismul în județ rămâne o îndeletnicire făcută la risc și cu teamă mare. Cei curajoși sau care nu au încotro își riscă pielea la fiecare pedalare pe șosea la câțiva centimetri de mașinile și TIR-urile care trec în mare viteză pe lângă ei. Chiar și cei mai prudenți bicicliști, care nu îndrăznesc să iasă la șosea, riscă în schimb lovirea pietonilor în slalomurile lor pe trotuare.
Aşa cum a permis structura rutieră şi bugetul, primăria Devei a înjghebat cu ceva timp în urmă, de bine de rău, traseul de rulare paralel cu DN 7. El însă începe prea târziu şi se termină prea repede. Nu ai unde să călătorești pe ea. E făcut doar ca să dai niște ture în siguranță în sistem du-te vino. Ca să ajungi de la Deva la Simeria, de exemplu, sau la Brad, nu ai de ales decât ruleta rusească a pedalatului pe lângă mașini, unde, chiar dacă nu eşti lovit, poluarea şi zgomotul cariază mult din bucuriile mersului pe bicicletă.
Ca să ne onorăm rangul de ţară europeană, pistele de bicicletă ar trebui să dubleze până la limita permisivităţii reţeaua de drumuri şi şosele destinate automobilelor. Pistele de biciclete urbane precum şi cele interurbane sunt, în orice ţară civilizată, parte din marca unei administraţii care şi-a făcut treaba la fix. Ele sunt, dacă doriţi, un criteriu de evaluare a gradului de civilizaţie a unei comunităţi.
Desigur, dacă luăm în calcul că până la pistele velo, mai avem de rezolvat retardul investiţional din spitale, şcoli, autostrăzi, canalizări, apă curentă sau chiar electrificare ne dăm seama de ce ele par la noi un moft.
Și totuși, setea hunedorenilor de toate vârstele pentru piste de biciclete este în creștere. O administrație atentă la trenduri ar observa asta!
Adrian SĂLĂGEAN
