Voluntari pentru patrimoniu. Americanii care muncesc la muzeul din Deva

„Am realizat deja reprezentările 3D pentru multe din piesele din Lapidariu. Ne-am concentrat în special pe cele sparte pentru că ele vor continua să se deterioreze în timp, iar, dacă avem deja modelul 3D, dacă se rup din nou sau se sfarmă, le avem deja digital, aşa că le putem păstra şi putem ajuta la reconstituirea lor. Piesa care mi-e cea mai dragă e cea dedicată Zeului Silvanus şi asta pentru că provine din săpătura noastră, din Rapolt. Au găsit această piesă înainte să venim noi şi aşa şi-au dat seama că este ceva acolo, la care putem lucra. Acesta este monumentul care şi-a făcut loc în inima mea.”

Cuvintele îi aparţin arheologului William Henry, care se declară îndrăgostit de România şi de oamenii ei. Americanul munceşte de ani de zile în echipa ArchaeoTek, o companie arheologică de peste ocean, şi îşi petrece verile făcând cercetări pe şantierul arheologic Rapoltu Mare. Acum conduce proiectul de fotogrammetrie, în urma căruia peste 100 de piese din colecţia Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva au reprezentări 3D: „Anul trecut am venit la muzeu să documentăm unele obiecte găsite pe şantierul din Rapolt şi am văzut că muzeul este interesat să documenteze şi alte piese. În 2021, am lucrat 70 de piese în 3D şi, în acest an, am făcut alte 60. În fiecare an, sperăm să fie tot mai multe până la punctul în care sperăm să realizăm o arhivă digitală completă, care să ajute muzeul în interacţiune.”

Arheologul american de la ArchaeoTek este ajutat de studenţii săi, care s-au deprins cu mânuirea aparatelor. Echipa şi-a oferit sprijinul voluntar pentru ca muzeul din Deva, cu care colaborează de nouă ani în cercetare pe teren, să aibă piesele importante şi în 3D, spune William Henry în Lapidariu: „Chiar acum, studenţii fac un „balon” de fotografii în jurul acelei inscripţii pentru a recreea obiectul în mediul digital, ca să putem „citi” mai uşor ce se întâmplă acolo. Putem interacţiona cu monumentul din piatră fără a atinge artefactul. Toate muzeele din lume au nevoie de aşa ceva, pentru că nu e voie ca oamenii să atingă piesa de patrimoniu.” Tânărul îşi face doctoratul în Arheologie Clasică la Universitatea “La Sapienza” din Roma, recunoscută ca fiind numărul 1 în lume pe arheologie romană.

Pentru fiecare piesă, se munceşte zeci de minute. Fiecare obiect este atent fotografiat din toate unghiurile, apoi imaginile obţinute sunt trecute printr-un soft, care creează imaginea de ansamblu. „Este un sprijin extraordinar faptul că ne ajută gratuit pentru că fotogrammetria costă. Ei sunt dispuşi să aloce o parte din timpul şi aparatura lor modernă pentru a lucra cu noi, pentru noi. Prin acest procedeu, noi putem observa absolut toate detaliile care există pe un obiect, pentru că unele detalii nu se pot vedea cu ochiul liber, oricât de bine am vedea. Pe scanările 3D putem face zoom, putem să rotim obiectul aşa cum vrem şi garantez că se văd cele mai mici detalii”, ne dă asigurări unul dintre conservatorii muzeului, Roxana Stăncescu. Nici că se putea proiect mai potrivit pentru ea: „Îmi place tot de ţine de digitalizare. Acesta este viitorul!”

Una dintre piesele care au trecut deja prin procedeul de fotogrammetrie, este o monedă romană. A fost descoperită în campania din anul 2018, pe șantierul arheologic Rapoltu Mare, acolo unde colectivul de specialişti ai muzeului din Deva împreună cu echipa ArchaeoTek cercetează o „villa romana”. La prima vedere, bănuţul antic nu părea tare deosebit. Între timp, piesa a fost curăţată şi, cu ajutorul tehnologiei aduse de companie, a fost digitalizată. Detaliile i-au schimbat povestea şi valoarea: „Când te uiţi la ea, pare să fie aproape netedă”, spune William Henry şi studiază moneda, pe care o ţine grijuliu, apoi ridică privirea către ecranul laptopului şi explică: „Dar, când realizăm fotogrammetria acestui obiect, putem vedea micile fante, textura suprafeţei şi chiar identifica o inscripţie aici, pe suprafaţa ei. Poţi vedea asta, doar după ce culoarea a fost înlăturată pentru că reflexia argintului face să fie dificil pentru ochiul uman să analizeze ce este acolo. Când o vezi fără acel luciu, poţi să observi umbrele, formându-se. Şi chiar de asta această monedă este specială, pentru că această formă este asociată cu Marcus Antonius. Acest tip de monede au fost turnate pentru a-şi plăti soldaţii, chiar din buzunarul său. Sunt unele dintre cele mai pure monede de argint care au fost făcute vreodată şi au rămas în circulaţie între 400 şi 500 de ani. De obicei, când sunt găsite, sunt doar bucăţi, dar aceasta este întreagă. Şi este un exemplu special venit din judeţul Hunedoara.”

 

Studenţii cu care lucrează par la fel de fascinaţi ca arheologul, de ceea ce fac. Au şansa să studieze îndeaproape piese valoroase din colecţia muzeului devean. „Avem aici un vas neolitic, unul anatomic, probabil o femeie însărcinată, care îşi protejează mijlocul. Se observă că are ambele mâini pe burtă. Poate că este un artefact religios, prin care se rugau să aibă un copil sau se rugau pentru sănătatea copilului, ori poate fi legat de Zeiţa Mamă. Când vezi astfel de vase, ele pot fi dedicate unui scop sau pot fi închinate unui anumit zeu. Noi vrem să digitalizăm obiectul, pentru a reuşi să vedem toate inciziile fine, care sunt peste tot pe vas”, explică arheologul american. Cei doi studenţi lucrează cu atenţie şi respectă întocmai indicaţiile directorului de proiect: “Ne ocupăm prima dată de cadrele de pe mijlocul vasului, ca să avem o perspectivă completă a obiectului, apoi vom înclina aparatul foto în jos pentru a surprinde partea de sus şi interiorul. Ultima parte sunt cadrele de jos, pentru a vedea înăuntru. Aşa vom putea obţine toate detaliile.”

Tinerii din echipa de voluntari spun că îndrăgesc ceea ce fac, le place practica de pe şantier, dar şi cea de la muzeu. „Îmi place tare mult să lucrez aici, cu muzeul, iubesc asta! Mă bucur că pot să mânuiesc toate aceste artefacte, cele vechi romane, dacice, sunt foarte multe aici. Este foarte interesant pentru mine şi îmi place.”, răspunde Samuel Elswick la o întrebare, apoi completează: “Nu, nu avem aşa ceva în Virginia!”

Proiectul de fotogrammetrie al ”ArchaeoTek” şi colaborarea cu MCDR merge înainte. A debutat în 2021, şi în fiecare an, câteva zile bune sunt “rupte” de pe şantier şi dedicate obţinerii de reprezentări 3D: “Ce se întâmplă acum i se datorează colegului nostru, arheologul Marius Barbu, care este acum pe şantier. Modelele 3D ne ajută mult ca muzeu pe partea de promovare, pentru că piesele pot fi accesate în mediul online. Dincolo de asta, se fac şi paşi importanţi pentru crearea unui muzeu virtual, care este cel mai nou trend în muzeografia europeană. Astfel se depăşesc barierele geografice, chiar şi lingvistice, iar lumea află tot mai mult despre patrimoniul senzaţional pe care îl are muzeul din Deva”, este convinsă Roxana Stăncescu. Are deja planuri pentru o primă cameră a acestui muzeu virtual, cu tema ”Reprezentarea corpului uman în diferite perioade de timp”, unde vizitatorii vor putea vedea reprezentări 3D a unor  obiecte ce redau anatomia umană, provenite din cercetări arheologice şi aflate în colecţia MCDR.

Echipa condusă de William Henry a finalizat deja toate piesele din galeria Lapidarium, în afară de una: “Sarcofagul”. Iar motivul este unul pur şi simplu … american: “Acesta este singurul monument din Lapidariu pe care nu l-am făcut. Asta fiindcă pentru noi, arheologii americani, munca cu schelete este, de cele mai multe ori, tabu. Am moştenit parte din cultura americanilor nativi şi credem că strămoşii trebuie să îşi poată păstra locul de odihnă. Aşa că noi încercăm să nu lucrăm cu schelete, din respect pentru cei morţi.”

Campaniile pe şantierul de la Rapolt înseamnă pentru studenţii străinii săpătură de specialitate în stil tradiţional, cercetare antropologică, dar şi acomodarea cu echipamente moderne. Şcoala ArchaeoTek dispune de câteva drone care permit realizarea de poze pancromatice, multispectrale şi termice, dar şi georadar. Colaborarea cu americanii avantajează muzeul devean, datorită  tehnologiei costisitoare şi greu de găsit în ţară: „Ei vin cu aparate moderne, facem tot felul de analize şi prospecţiuni care ne ajută să localizăm construcţiile, să ştim unde să săpăm şi ne ajută ca forţă de muncă. Gândiţi-vă că ei plătesc ca să vină să sape în România, să înveţe arheologie, în timp ce statul român oferă tot mai puţini bani pentru cercetare. E o altă cale de a sponsoriza săpăturile”, spune arheologul MCDR, Marius Barbu. Mai important, după ce sunt cercetate şi scanate, toate piesele descoperite în campaniile arheologice ajuns în colecţia muzeului din Deva.

ArchaeoTek funcţionează din anul 2001 şi oferă educaţie pe teren şi în laborator, dar şi oportunităţi de cercetare în Transilvania pentru studenţi sau pasionaţi de istorie. În timp, la ArchaeoTek, au studiat peste două mii de studenţi din 15 ţări.

 

Laura OANA