Viața deasupra norilor. Ștefan Ceparu – din Kathmandu, în Clopotiva (GALERIE FOTO)

Când avea 22 de ani s-a urcat „pe aripă”, la Uricani, și n-a mai vrut să coboare niciodată. Deși băiat de oraș, crescut în Timișoara, primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Săcălaz, în ograda bunicilor, construind și lansând zmee. Când i-a cerut mamei sale ajutor pentru prima parapantă, aceasta i-a spus: „Eu nu-ți dau bani ca să te omori!” Până la urmă, ai lui au înțeles că Ștefan urcase definitiv pe aripa de pânză și vise a „drumului de aer”. Așa că a zburat, apoi, în multe locuri din Europa, în Mexic, a lucrat în Elveția, dar și în Nepal, unde a profesat ca pilot de tandem și asistent de simulare de incidente. Astăzi Ștefan s-a întors acasă și s-a stabilit în Hunedoara, la poale de Retezat, unde are vânt bun în aripă, alături de iubitele lui: soția Roxana și fiica lui de 3 ani și jumătate, Lara.

Unde ai copilărit, Ștefan? Du-ne puțin pe strada copilăriei tale.

Copilaria mi-am petrecut-o la țară, în satul Săcălaz, la marginea Timișoarei. Datorită vremurilor pot să zic că am avut parte de o copilărie idilică, la coada vacii, la pescuit cu un băț de trestie, construind și lansând zmee, prin ograda plină de animale a bunicilor sau luând parte la muncile câmpului. Îmi aduc aminte cu mare drag de bunicii mei, în special de spiritul lor vesel. După terminarea grădiniței la Săcălaz am început clasele primare la Timișoara. În acea perioadă, sub îndrumarea părinților, mi-am descoperit dragostea de munte în general și de ski în particular, dar am practicat și înot, karate sau patinaj artistic; eram încă în regimul comunist și practicarea sportului era ceva obișnuit.

Cum au fost anii adolescenței și tinerețea, anii de liceu și de facultate. Povestește-ne una sau două întâmplări hazlii de care îți amintești cu drag.

Anii de adolescență și de facultate i-am petrecut la Timișoara. Timpul liber l-am petrecut prin munții României, indiferent că erau ture de vară sau ski iarna. În timpul facultății m-am apucat de zbor și asta mă aduce la povestea echipamentului meu. În acea perioadă achiziționarea unui echipament de zbor era o provocare, în primul rând fiind student nu prea aveam bani și în al doilea rând erau greu de găsit echipamente în România. Până la urmă am reușit să economisesc destul să-mi permit o parapantă recuperată din baloți cu haine uzate. Mai îmi trebuia și un ham, fonduri zero, părinții au refuzat să-mi dea bani “să mă omor” cum zicea mama. M-am decis sa-mi construiesc un ham din centuri de mașină și o pereche de carabine de pompieri. Când părinții mei au constatat ce fac s-au mai “înmuiat” și mi-au cumpărat prima seletă (ham special pentru zbor). Bineînțeles că următorul pas a fost să îi cer ajutorul mamei să-mi coase multele găuri din parapantă … și așa mi-au cumpărat prima aripă în stare bună.

Când, cum și unde ai zburat prima oară cu parapanta?

În 2003 în timpul unei vizite la un prieten din Uricani, Valea Jiului, l-am întrebat pe acesta dacă nu cunoaște pe cineva care zboară cu parapanta ca să încerc și eu. Spre norocul meu a doua zi dimineață urcam dealul de lângă Uricani împreună cu zburătorii din zonă. După explicații și două încercări nereușite de decolare, la a treia încercare am reuși să mă înalț. În ciuda faptului că echipamentul nu era într-o stare prea bună și nici locul nu prea era pentru începători am fost infectat de virusul aviatic. Din acel moment nu a mai existat cale de întoarcere…

Care a fost momentul în care v-ați spus: „- Și eu vreau să fac asta„?

Curiozitatea pentru zbor am dobândit-o în copilărie de la vărul meu care deținea o mică colecție de cărți de aviație, machete și postere cu avioane. Nu în ultimul rând m-au influențat și entuziasmul sau poveștile lui; în acele vremuri fiecare copil visa sa ajungă astronaut sau pilot. Mult mai târziu când am zburat prima oară cu parapanta a fost dragoste la primul zbor.

Ce cursuri trebuie urmate, unde, cât durează ele, de ce atestate este nevoie și cine le eliberează?

Pentru a obține licența de pilot de parapantă elevul trebuie să își găsească un instructor activ și, împreună cu acesta, să parcurgă pregătirea teoretică și practică conform legii: minim 50 de ore de teorie și 15 ore de zbor în 5 locuri diferite. Instruirea poate fi făcută condesat de-a lungul a 3-8 saptamâni, sau în weekend-uri de-a lungul unui sezon. Durata cursului depinde de stilul instructorului și disponibilitatea de timp a elevului. La terminarea instruirii, în baza dosarului făcut de instructor, elevul se va înscrie la o sesiune de examinare organizată de Asociația de Zbor Liber din România (AZLR). În urma promovării examenului teoretic și practic elevul pilot va dobândi licența de pilot de parapantă. Asociației îi sunt atribuite aceste competențe de Ministerului Transportului și este singura entitate ce poate emite aceste licențe în România.

 

Câte ore de zbor sunt necesare pentru a putea oferi primul zbor în tandem?

Pentru a pilota legal parapanta de tandem pilotul trebuie să dețină o licență de pilot tandem sau de pilot instructor. Dobândirea licenței de pilot tandem este posibilă numai daca elevul are: minimum 21 de ani, licența de pilot  valabilă cu o vechime de minim doi ani, face cursul de pilot tandem și promovează și examenul de pilot tandem. Pentru licența de pilot instructor condițiile sunt mai dure: licența de pilot valabilă cu o vechime de minim cinci ani, absolvirea cursului de instructor și promovarea examenului de instructor.

Care sunt riscurile și cum pot fi ele minimizate?

În primul rând riscul de accidentare poate fi minimizat printr-o instruire făcută corect, alegerea echipamentului cu omologare care să nu depășescă nivelul pilotului (En A – școală, En B – începător, En C – standard, En D – avansat, CCC – concursuri), o antrenare continuă, dar și de atitudinea pilotului care poate duce la un comportament ori responsabil ori periculos.

Alt risc este de a vi se schimba viața și de a deveni fericiți, dacă veți ajunge piloți de parantă. Pentru a minimiza acest risc recomand a sta departe de zonele de zbor. (Râde!)

 

Au fost zboruri pe care le-ai simțit, din punctul acesta de vedere, ca pe adevărate provocări în a te întoarce cu bine la sol?

Mai demult, când ambiția și entuziasmul depășeau nivelul meu de înțelepciune și experiență, am fost pus în situații limită. Din dorința de a face zboruri cât mai lungi sau în condiții cât mai puternice am ajuns să aterizez în condiții foarte turbulente, cu vânt foarte puternic, în ploaie sau la marginea unei furtuni, sau să risc să fiu aspirat de nori supradezvoltați. Totuși a fost bine pentru că pe măsură ce se golea sacul cu noroc se umplea cel cu experiență. Până la urmă am ajuns la concluzia că performanța se face cu tehnică, antrenament și eleganță.

Care e cel mai prielnic loc pentru zbor în județul Hunedoara?

Consider că cel mai prielnic loc de zbor este la Clopotiva din mai multe motive. Pe lângă faptul că locurile de decolare și aterizare sunt întreținute și generoase ca suprafață, existența drumului de jos până la locul de decolare permite urcarea cu mașina. De asemenea diferența de nivel de 670 de metri între locul de decolare/aterizare asigură zboruri de durată și cu înălțime mare chiar dacă poate în ziua respectivă condițiile meteorologice nu permit câștigul de înălțime.

 

Care e cel mai prielnic loc pentru zbor din țară? Dar din lume?

În lume sunt mai multe locuri prielnice unde se poate zbura aproape zilnic sau se poate urca la înălțimi foarte mari sau se pot face zboruri de distanță impresionante. Aș enumera: Nepal, Argentina, Columbia, Australia, țări din Africa etc. Nu aș putea alege doar unul, întrucât fiecare are farmecul lui.

Când începe și când se încheie sezonul de parapantă la noi? Care sunt condițiile de temperatură, geografie și curenți de aer/ vânt necesare?

Cu parapanta se poate zbura tot timpul anului, noi considerăm sezonul de parapantă ca fiind vara pentru că frecvența zilelor de zbor e mai mare, zilele cu curenți termici sunt mai multe și este mult mai plăcut să zbori din cauza temperaturii mai ridicate. Pentru a zbura în condiții de siguranță vântul nu trebuie să fie foarte puternic și să nu existe riscul de a fi surprins în zbor de intensificări ale vântului sau de apariția ploii sau a furtunii. Zborurile de iarna sunt în general scurte și la un moment dat devin neplăcute din cauza senzației de frig în special la mâini.

 

Care e cea mai frumoasă amintire legată de zborul cu parapanta?

Ar fi greu să aleg din multele amintiri frumoase. Îmi vin în minte mai multe zboruri, unele de distanță liberă, altele în concursuri alături de prieteni, mai câteva zboruri de acrobație în care mi-au reușit manevrele propuse, dar prefer să aleg mai degrabă o perioadă. Începutul carierei a fost cea mai frumoasă și magică perioadă, plină de entuziasm și descoperire.

 

Unde în lume visezi să zbori și de ce?

Nepal. Am lucrat în orașul Pokhara, Nepal ca pilot de tandem și asistent într-un curs de simulare de incidente. Din 2010 până în 2016 am locuit acolo doi ani și jumătate în total. A fost incredibil să pot zbura în munții Himalaya, peisajele și oamenii sunt din altă lume.

Fii altruist și du-ne un pic cu tine, în lumea aceea. Cum sunt oamenii, cultura, peisajele? Cum e să zbori de pe acoperișul lumii?

Nepalul este o țară cu religia principală hindusă, pe locul doi urmând budismul. Oamenii sunt foarte calzi și prietenoși, dar în zonele turistice tind să fie prea comerciali. Clima este musonică, vara a foarte cald și plouă zilnic de seara până dimineața. Iarna e sezonul principal de turism și zbor, fiind sezonul uscat: zile însorite cu temperaturi de 10-20 grade ziua si 3-10 noaptea, poate plouă zece zile între octombrie și aprilie. Rar este zăpadă sub 3500 m altitudine.

Zborul este fantastic în Nepal, peisajele îți iau respirația. Oricât de sus ai zbura, vârfurile munților de 8000 de metri te domină din fundal. Zborul în munții înalți poate fi periculos, aerul e rarefiat, curenții de aer sunt foarte puternici, oriunde ai încerca să aterizezi sunt bolovani iar dacă ești obligat să aterizezi forțat undeva și nu mai poți decola, te așteaptă un drum de câteva zile până să întâlnești oameni.

Natura merită menționată, în jungla nepaleză, la umbra pomilor seculari sau a tufelor de bambus circulă tigri, jaguari, maimuțe, papagali etc. Mă simt norocos pentru că, lucrând ca pilot tandem, am avut ocazia să cunosc foarte mulți turiști din toate colțurile lumii.

 

Când ai fost cel mai trist în Nepal?

Un moment foarte trist a fost cutremurul din primăvara lui 2015. Pe lângă foarte multe victime a fost afectat și principalul venit al populației întrucât turismul a dispărut peste noapte, revenind foarte lent. Au fost afectate sau distruse și majoritatea clădirilor istorice din capitala Kathmandu.

Care e cea mai frumoasă amintire a ta de acolo?

Cea mai frumoasă amintire este legată de începutul antrenamentelor de zbor acrobatic, când datorită complicațiilor mai cădeam sau aterizam în lacul Phewa de lângă Pokhara.

 

Să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim că se îndrăgostește cineva de ideea de parapantă. Cât costă cursurile, cât costă parapanta?

Cursul costă în jur de 5.000 de lei și include, de regulă, și echipamentul complet pe durata instruirii. Prețurile depind de instructorul ales. Un echipament complet nou pentru pilotul începător costa în jur de 15,000 lei, dar unul la mâna a doua în stare bună se poate găsi și la 5000 lei.

 

V-ați mutat de la Timișoara, la Clopotiva. Care e motivul și cum e viața la țară?

M-am mutat la Clopotiva pentru fiica mea și pentru zbor. În 2016 pe când nevasta mea Roxana era încă gravidă am cumpărat o casă mică și ușor, în timp, ne-am mutat definitiv acolo. Mai târziu am cumpărat și un teren unde am amenajat locul de aterizare. Timișoara nu mă atragea din nici un punct de vedere și nu am putut rata ocazia de a trăi aproape de munte și de zbor. Aici putem trăi și mai sănătos bucurându-ne de aerul curat, munca fizică tipică vieții la țară, dar și de rodul grădinii și livezii noastre.

 

Ce se așteaptă de la o soție de pilot de parapantă?

Înțelegere și toleranță pentru hobby-ul soțului. Pilotul ocazional, care nu face carieră din asta, tinde să folosească orice fărâmă de timp liber pentru a merge la zbor. Ideal pentru ea ar fi să se apuce de zbor.

Cât de dificil e să faci acrobații cu parapanta?

E dificil să le faci corect și în siguranță. Pentru a avea o progresie bună trebuie în primul rând să ai un minim de experiență ca pilot obișnuit. Primul pas este un curs de simulare de incidente de zbor (SIV). În acest curs se parcurg toate incidentele posibile și rezolvarea lor. Cursul se face în zbor, deasupra apei, cu contact radio cu instructorul, cu vestă de salvare automată și barcă la mal gata să intervină dacă ajungi în apă. Urmează primele manevre de acrobație care pot fi făcute tot în formatul anterior, sub supravegherea unui instructor sau pe cont propriu, dar deasupra apei, cu vesta de salvare și barcă gata de intervenție. Când pilotul stăpânește o manevră acesta poate să o exerseze și deasupra solului cu condiția să se oprească la o înălțime generoasă de rezervă.

Există mai multe locuri la mare sau la lac unde se merge pentru acrobații, acolo este de regulă tot timpul o barcă gata de intervenție dacă pilotul ajunge la apă. Câteva locuri unde se zboară peste apă: Oludeniz în Turcia, lacul Garda din Italia, Pokhara în Nepal, Gerlitzen în Austria…

Progresia în zborul acrobatic este lentă și costisitoare pentru a se menține un nivel înalt de siguranță. În plus echipamentul de acrobații este compus dintr-o aripă special construită pentru manevre violente care are o suprafață mai mică pentru a fi mai agilă, și o seletă specială, dotată cu 2 parașute de rezervă.

 

Cum te vezi peste 20 de ani?

Mă vad la fel ca acum, sper doar să mai fiu apt fizic.

Când ai plâns ultima oară și de ce?

În 25 august 2017, când s-a născut fiica mea, Lara.

De câte ori ai luat-o pe Lara cu tine, în zbor?

Deocamdată nu am luat-o cu mine. Are 3 ani si jumătate și nu înțelege destule lucruri. În câțiva ani, și numai la insistențele ei, vom zbura.

Dacă ai avea puterea să schimbi ceva la lumea asta, ce ai schimba?

Aș schimba percepția oamenilor, astfel încât să se poarte  frumos unii cu alții, dar și cu natura. Totodată, aș mai schimba și vremea pentru a putea zbura în fiecare zi! 😊

 

ADA BERARU