Urbanism sub papuc de cioară
De ce oare nu a dat Dumnezeu ciorii glas de privighetoare? Mă gândesc la asta tot mai des ca simplu locatar la bloc ajuns să trăiască în disconfortul sonor produs de coruri reunite de ciori. Pe strada unde locuiesc, într-un plop înalt, a venit întâi o cioară. Cu ani în urmă! O fi fost o șefă de stol, pentru că astăzi zeci și sute de croncănitoare și-au făcut cuib în copacii de lângă bloc. Chiar sub nasul meu.
Sunt omul păcii! Nu aș omorî nici măcar o muscă! Dar cum să rămâi și iubitor de ciori când inteligentele astea înaripate știu exact când să cârâie de îndată ce îmi caut și eu liniștea în dormitor. Suport fără probleme o cioară, două, zece! Dar sute?! Sunt înconjurat din toate părțile. Sunt sub papuc. În aer și pe pământ. Pentru că sutele de negrese croncănitoare mă umilesc și de jos în sus, asfaltând cu căcăreze aleea dintre blocuri pe care circul zilnic.
Înțeleg că, în calitatea mea de ființă rațională, trebuie să trăiesc în armonie cu natura și să o protejez. Dar ce fac atunci când doza de natură devine supradoză și ajung în situația de a trebui eu să fiu protejat de agresiunea naturii? Oricum, am aflat recent că, eu, ca om și cetățean, sunt nerelevant în confruntarea cu cârdurile de ciori. Spre deosebire de mine, cioara este o entitate protejată de lege în țara asta. De acuma până prin iunie nimeni nu se poate atinge de cuib de cioară. E perioada înmulțirii. Dacă, în urgență, un copac cu ciori trebuie tăiat, arboriștii sunt obligați, sub amenințarea represiunii, să ia cu grijă fiecare cuib și să-l mute cu mișcări tandre în alt copac.
Adică, cum ar veni pe înțelesul tuturor, dacă, prin absurd, aș începe să trag cu pușca în ciori am toate șansele să fiu legat. Ar fi o crimă! Și atunci ce să fac? Să mă duc la autorități cu jalba? Din ce am citit pe NET nu ai cum tu simplu votant să te pui cu cioara! Uite, de exemplu, la Târgu Mureș, niște cetățeni ajunși cu croncănitu’n gât au tăiat copacii cotropiți de ciori. Atât le-a trebuit! ONG-urile ciorilor au sărit pe ei cu reclamații încât, bieții locatari, mulți dintre ei, și-au blestemat soarta de om în țara ciorilor. S-a propus apoi înființarea unei ”comisii pentru ciori” (!!!) care să stabilească perimetrul în care acestea să locuiască în Târgu Mureș. Trebuia vorbit însă și cu ciorile pentru asta, așa că inițiativa s-a sleit repede.
Știu, am citit că ciorile sunt cele mai sociabile păsări (mie-mi spuneți, croncăne la oricine!!!), sunt super inteligente, trăiesc 23 de ani, se reproduc exact între lunile martie și mai și au un singur partener toată viața (respect!). În plus sunt utile pentru că se hrănesc cu stârvuri și rozătoare.
Dar au o mare carență de caracter: nu respectă orele de liniște la bloc. Și atunci, să mă învețe și pe mine cineva cum să fac să-mi împart traiul cu valul tot mai mare de decibeli făcut de ciorile care își trag ogeag la geamul meu?
Cra-cra-cra!
Adrian SĂLĂGEAN
