Un nou monument descoperit la Sarmizegetusa Regia

“Descoperirea asta a fost o mare, mare bucurie pentru noi” spune dr. Răzvan Mateescu. Nu sunt doar cuvinte menite să impresioneze: vocea şi ochii lui arată că muzeograful se bucură sincer, ca un copil de noutăţile aduse de Campania arheologică 2018. Nu îşi poate stăpâni entuziasmul când vorbeşte despre noua alee pavată decorativ găsită pe terasa IX, la aproape trei metri faţă de nivelul actual al solului.

“Este continuarea unui săpături din secolul trecut făcută de profesorul Ioan Glodaru care ne-a oferit punctul de start pentru campaniile de anul trecut şi de acum. Anul acesta ne-am gândit că vom continua ce am început în 2017 şi vom găsi fie gresie preponderent, fie calcar. Ei bine, am dat peste andezit! Şi este limpede că nu este o întâmplare. Am dat şi peste o lespede în formă de “L”, iar toate sunt foarte atent şi frumos îmbinate. Traseul e şi el modificat faţă de ce ne aşteptam noi, cred că este o descoperire importantă şi interesantă. Andezitul e clar că se lucrează mai greu şi cred că l-au ales după ce au băgat de seamă că, în timp, calcarul nu este atât de rezistent. Deci, avem aici o perioadă din Dacia târzie în care se schimbă materialele şi putem vorbi de un monument inclusiv decorativ, cu mozaic din trei tipuri de rocă: andezit, gresie şi calcar. Ştim ce culori au andezitul şi calcarul şi geologii ne vor spune şi ce nuanţă avea gresia de aici, pentru că acest maroniu e dat de degradare. Da, avem un joc de culori. Cromatica aceasta, dar şi modul îngrijit în care s-a lucrat, munca meşterilor ne spune câte ceva despre cât de important era pentru daci acest loc şi că aleea duce, cu siguranţă, la un edificiu important”, explică muzeograful de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Alături, unul din studenţii de la Facultatea de Istorie le explică turiştilor: “Aceste lespezi de andezit nu au fost aduse din greşeală aici, e clar că se îndreaptă către ceva important, ceea ce vom descoperi în anii viitori.  Lângă ele, sunt acele urme maronii. Anul trecut am crezut că sunt doar amprente, de fapt, sunt gresii, dar, cum gresia e format din nisip şi un liant care a dispărut, a rămas doar acest strat. Se văd acum doar urmele pe unde a fost gresie.” Turiştii se apleacă, privesc, întreabă şi primesc răspunsuri. O vizitatoare urmăreşte atent de pe margine amplasarea lespezilor de gresie şi întreabă şugubăţ: “Ştiţi cumva numele meşterului? Pentru că e fantastic ce ce a făcut aici! Eu îmi renovez casa şi clar am nevoie de o asemenea pricepere”. Muzeograful clujean zâmbeşte: “Aş vrea şi eu să îl cunosc!” Răzvan Mateescu este din 1998 membru al colectivului de cercetare de la Sarmizegetusa Regia, colectiv coordonat de prof. dr. Gelu Florea care vorbeşte despre proiectul de cercetare început anul trecut care le-a adus tuturor surprize şi a ridicat multe semne de întrebare: “Ne-am propus să identificăm traseul şi caracteristicile unui nou monument care se adaugă hărţii arheologice a Sarmizegetusei. E vorba de aleea pavată descoperită la sfârşitul anilor 1980. Ea a stat în aşteptare şi am redeschis cercetarea anul trecut. Am avut o serie întreagă de surprize în ceea ce priveşte materialul din care ea este construită şi, mai recent, şi traseul ei care e modificat faţă de aşteptările noastre. E o descoperire importantă şi pune o serie întreagă de probleme – de arheologie, de arhitectură, de tot felul.  Se schimbă materialele şi proporţia dintre materiaele din care sunt făcute dalele cu care e pavată această alee. Asta ridică nişte probleme interesante. Cred că avem aici un monument şi cu valenţe decorative dat de acest mozaic de materiale din care e construită aleea pavată.”

Pentru un ochi neavizat, o simplă privire în “fereastra” deschisă către Antichitate nu spune foarte multe: se văd diferenţele de culoare şi textură ale straturilor de pământ, iar pe jos se observă tot felul de pietre, resturi de ceramică, un dreptunghi întunecat – resturile unei arsuri şi, undeva, baza unei coloane. Dacă stai şi asculţi, dacă pui întrebări – una, doi, trei … o mulţime, până crezi că pricepi, tabloul noilor descoperiri prinde contur şi imaginile se clădesc în gând precum reconstituirile 3D. Acum, da, mă bucur şi eu alături de arheologi. “Ce e aici ne arată foarte clar cât de mare a fost efortul depus în antichitate pentru a amenaja această terasă. Ce se vede, după decopertare, tot acest pământ nu este o scurgere de pe terasele superioare . Avem o alee făcută cu multă, multă pricepere şi foarte multă muncă. După cucerire, romanii au acoperit totul cu pământ, e clar că au vrut aici un platou”, explică Mateescu de pe marginea gropii care are aproape trei metri adâncime. La câţiva paşi mai încolo, arheologii au surprins continuarea poveşti de anul trecut: “E vorba de o construcţie monumentală, avem descoperite mai multe baze de calcare care susţineau probabil coloane de lemn care nu s-au păstrat. Elementele de calcar sunt ulterioare arsurii.”

“Am continuat cercetările la un alt obiectiv de pe terasa a IX-a din zona sacră. Este vorba despre acel edificiu găsit anul trecut format din şiruri de baze de coloane. În stadiul de fază nu putem preciza funcţionalitatea lui pentru că suntem încă în etapa în care vrem să-i precizăm planul. Piesele descoperite în interior ne vor spune mai multe despre ce era, despre perioada în care a funcţionat”, spune profesorul Florea. Nu îi puteţi face pe arheologi să vă spună ce bănuiesc că era acel edificiu, dar din ceea ce s-a descoperit până acum – şirurile care se crede că sunt bazele unor coloane, dar şi amplasarea în geografia locului-, este clar că se conturează o descoperire de importanţă covârşitoare pentru arhitectura fostei capitale.

“Imaginaţi-vă doar cromatica din antichitate a cetăţii, cromatica din zona incintei sacre. Săpăturile făcute în continuarea drumul pavat arată culoarea exactă a calcarului aşa cum îl vedeau dacii. Nu este griul de acum, ci un crem frumos, o culoare caldă. Aşa arătau zidurile de aici. La aceasta se adaugă gresia, lemnul, stânca locală, andezitul adus din carieră de la Deva şi marmura. Ştim că foloseau marmura pentru că s-au găsit pe altarul de andezit nişte “T”-uri de marmură”, povesteşte muzeograful clujan. Iar acum andezitul apare şi pe aleea care face legătura între terasa 9 şi terasa 10. Lucrarea făcută “la marea artă” a atras atenţia turiştilor care povestesc între ei şi se miră de măiestria meşterilor de acum 2 mii de ani: “Eu m-am întors după şase ani şi am descoperit o nouă cetate, mai luminoasă şi mai frumoasă. Ultima dată când am fost am văzut teracota de canalizare găsită de arheologi şi acum mi se pare fantastic acea pardoseală de andezit, o rocă care se prelucrează foarte ei iar ei au reuşit să îmbine dalele atât de perfect încât pare o sală de dans. Îmi doresc să mă întorc şi să descopăr şi alte lucruri interesante pe care nu ai cum să le vezi de prima dată.”

Finisajul şi îmbinările antice sunt perfecte şi demonstrează nu doar priceperea pietrarilor antici, munca titanică a lucrătorilor vremii, efortul de a le transporta din cariera de andezit de la Deva până la Grădişte, dar şi importanţa aleii în aceea perioadă: “Andezitul este o rocă care se lucrează într-adevăr greu, dar aici se vede clar că meşterii dacilor au ştiut să-l prelucreze. O serie întreagă de monumente din zona sacră sunt construite cu andezit, dar nu ne aşteptam să apară pe această alee din moment ce drumul mare pavat e construit – din ceea ce ştim până acum – integral din calcar”, spune şeful cercetătorilor de la Regia. Printre vizitatorii e şi directorul Castelului Corvinilor: “Descoperirea de aici pentru un specialist este surprinzătoare îi felicit pe colegii de la Cluj care au deschis suprafeţe mari de cercetare în acest an şi în care se şi văd rezultatele : pavajul cu acele dale e mai mult decât spectaculos. Un semn de întrebare e ridicat de această mare pată de arsură care urmează a fi cercetată şi sunt convins că va oferi indicii semnificative despre evoluţia cetăţii Sarmizegetusa Regia. Se completează vizunea asupra locului – plintele arată existenţa unei construcţii impozante pe această terasă. Sper să şi fie posibilităţi de a pune în valoare aceste descoperiri la adevăratul impact al lor pentru ca vizitatorii să se poată bucura alături de specialişti de tot ceea ce s-a descoperit aici”, trage nădejde Sorin Tincu.

Şi totuşi munca arheologilor şi a studenţilor de aici nu e lipsită de pericole. Fagi sau ramuri groase de copac se prăbuşesc şi nimeni nu pricepe cum până acum nu s-au întâmplat tragedii: “Ieri a căzut o bucată groasă tocmai aici, la marginea păduri la câteva zeci de centimetri de intrarea pe drumul pavat unde lucram. E periculos”, spune un arheolog, iar administratorul sitului, Vladimir Brilinski reia alte păţanii care se puteau termina dureros. Nici nu începe bine când, undeva pe terasa IX, un zgomot masiv din înălţime atrage privirile. În coroana pădurii, se aud trosnete şi încă o bucată dintr-un fag se izbeşte de pământ. Brilinski se înfurie: “M-au auzit zeii! Domnul de la Ocolul Silvic, aţi văzut!?”

În lipsa banilor de la Ministerul Culturii, munca arheologilor din această campanile este susţinută de Consiliul Judeţean Hunedoara care a finanţat campania din această vară. Au fost alocaţi 85 de mii de lei care s-au transformat în informaţii preţioase pentru istoria neamului: “Eu zic că aceşti bani şi-au atins scopul, la fel ca şi anul trecut când, pentru prima dată, Consiliul Judeţean a finanţat cercetarea arheologică sistematică de aici. Am văzut anul trecut o descoperire de excepţie care continuă anul acesta. O altă investiţie care îşi găseşte aici locul este DALI-ul pe care îl facem în această perioadă cu Institutul Naţional al Patrimoniului care va fi finalizat în acest an. Astfel în următorii ani vom începe investiţiile atât de necesare pentru sit, conservarea şi protejarea sitului”, completează Sorin Vasilescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara.

E un început minunat de toamnă în Munţii Orăştiei. Lumina caldă de la orele târzii ale după amiezii răsfaţă pădurea care etalează somptuos toate nuanţele de verde. Pe alocuri, se strecoară însă nuanţe palide de galben sau izbucniri roşcovane. Turiştii trag zeci de cadre. Cei care au urcat la Regia în ultima zi de august, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, intră gratuit şi poposesc prima dată la secţiunea deschisă mai jos de drumul monument care duce în incinta sacră: “Anul acesta săpăturile de aici au avut ca principal scop găsirea unei continuări a drumului pavat ceea ce s-a şi întâmplat. Suprafaţa a fost deschisă în urmă cu peste două săptămâni. Sunt aici piesele originale, dar căutăm şi unele eventualele intervenţii în amenajarea terasei. Sunt bucăţile de calcar ale drumului pavat, dar sunt şi piese care noi presupunem că sunt bucăţi de calcar pe care se sprijineau bare de lemn care susţineau un acoperiş al drumului pietonal”, spune unul dintre studenţii din anul II de la Facultatea de Istorie din Cluj Napoca. O altă colegă este şi ea fascinată de descoperirile din 2018: “Drumul venea uşor în trepte şi porţiunea de aici aduce mai multe nelămuriri – lipseşte o bucată din porţiunea de margine şi te poţi gândi atunci că pe acolo era o intrare”, spune studenta care este aici pentru a doua oară: “Având în vedere că e sit UNESCO e foarte important să prinzi practică aici şi eu mi-am dorit asta încă dinainte să mă înscriu la facultate. Visam să îmi fac practica aici. Îmi place la nebunie. E extraordinar, am intrat aici şi m-am simţit super. Vezi parcă cum se uneşte istoria – trecutul cu prezentul.”

Mai bine de 500 de vizitatori au urcat vineri în situl UNESCO din Munţii Orăştiei. Ei au reuşit să afle amănunte despre noutăţile aduse de munca istoricilor şi au beneficiat de ghidaj profesional în sit cu prilejul Zilei Porţilor Deschise. Sunt încântaţi până şi turiştii străini care descoperă aici o altă Românie – un loc curat, un peisaj de poveste, oameni civilizaţi şi o ţară cu o istorie interesantă: “E prima dată când vin la Sarmizegetusa Regia”, spune un vizitator din Franţa: “Mi se pare foarte interesant şi ceea ce m-a fascinat aici să descopăr este relaţia dintre civilizaţii celţii, cu galii şi dacii. Asta mi-a atras atenţia. Mă gândesc de asemenea la marele drum al romanilor până aici din Italia. Mi-au plăcut şi realizările poporului dac cu templul acesta rotund, masa de sacrificii, asta mi-a plăcut mult”.

Pe lângă descoperirile în “piatră”, arheologii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva au găsit în săpătură o mulţime de fragmente şi obiecte: “Am trimis deja la Cluj ceramică, unelte de fier, piese din bronz care deocamdată sunt bucăţi de tablă informe din cauza arsurii, dar vor fi curăţate în laborator. Apoi mai avem piesele din sticlă: recipiente de mici dimensiuni, fragmente din pahare cu sticlă transparentă, dar anii trecuţi am găsit şi colorată. La Regia s-au găsit multe depozite de unelte de fier. Au fost îngropate înainte de conflicte, în speranţa că vor fi recuperate cândva. În jurul construcţiilor se găsesc uneltele pe care le foloseau meşterii: dălţi, fierăstraie. Foarte multe piese de fier avem de la Grădiştea de Munte. Făurarii de aici cred că produceau mult pentru nevoile locale şi doar o mică parte pentru schimb”, explică Răzvan Mateescu. Şi aşa, din lucruri care par nimicuri, arheologii refac o lume în care dacii urmau moda vremii, cu produse de lux şi răsfăţ, o lume cu meşteri desăvârşiţi, o lume unde imaginea templelor trebuie să fi impresionat orice vizitator care păşea către în incinta sacră. În câteva zile, campania arheologică la Sarmizegetusa Regia se va încheia, dar săpăturile vor continua vara următoare şi istoricii cred că tot mai multe din secretele bine păstrate ale cetăţii regale vor ieşi la iveală după aproape două mii de ani.

Laura OANĂ