Tusea – mecanism, cauze, recomandări terapeutice

Tusea este una din simptomele cele mai frecvente care determină pacientul să meargă la medicul de familie sau la specialist (pneumolog, alergolog, pediatru, infecționist). Modul de viață este adesea afectat de tusea cronică, atât fizic, cât și psihic.

Complicații precum fracturi de coaste, pneumotorax (prezența patologică a aerului în pleură), vărsături, incontinență urinară, dureri musculare, astenie, depresie și chiar sincope (pierderea stării de  conștiență) pot să apară după efort excesiv de tuse.

Tusea poate fi inițiată voluntar sau prin mecanism reflex. Este un mecanism protector fiziologic de curățare a secrețiilor din arborele traheo-bronșic (tusea matinală a fumătorului – toaleta matinală a bronhiilor). Tusea este mediată de către un nerv important al organismului (nervul vag aferent), care inervează nu numai căile aeriene superioare, dar și alte organe (canal auditiv intern și esofagul). De aceea, tusea cronică poate să fie un semnal pentru alte patologii -esofagita de reflux sau prezența de cerumen în conductul auditiv extern.

Pacienții la care reflexul de tuse este compromis (persoane în vârstă, nou –născuți, paralizii, boli neuro-musculare) sunt la mare risc de a dezvolta pneumonii de aspirație (prezența de alimente în căile aeriene superioare), așa-zisul înec cu alimente. Complicația este severă, putând conduce la deces în cazul în care nu se aplică măsuri de resuscitare imediate pentru a debloca căile aeriene și a restabili astfel fluxul respirator.

Tusea cronică netratată poate duce la iritarea căilor aeriene respiratorii. Astfel, iritarea mucoasei căilor aeriene determină secundar accentuarea tusei, rezultând un întreg cerc vicios!

Tusea se clasifică în funcție de durata acesteia în – tuse acută (durată de până la trei săptămâni), tuse subacută (durată între trei și opt săptămâni) și tuse cronică (durată peste opt săptămâni).

Tusea acută

Infecțiile căilor aeriene superioare sunt cea mai frecventă cauză de tuse acută cu durată de maxim trei săptămîni. Este foarte important să excludem alte cauze, precum insuficiența cardiacă, pneumonia, embolismul pulmonar (blocarea vaselorde sânge  din plămâni).

Pentru infecția simplă a căilor respiratorii superioare, statusul imunitar neafectat  pledează pentru acest diagnostic, mai ales dacă pacientul acuză și obstrucție nazală, congestie nazală, dureri în gât, lăcrimare și febră. Dacă examenul obiectiv al plămânului este normal, evaluarea radiologică este normală în 97% cazuri.

Nu același lucru îl putem spune despre o gazdă incompetentă imunitar (pacienții cu infecție HIV), la care pot să apară infecția cu germeni oportuniși (Pneumocystis jirovecii ) sau aspergiloza invazivă.

Infecțiile acute virale sunt cauza cea mai frecventă pentru tusea acută și nu se recomandă antibiotice.

Se recomandă calmante ale tusei (ceaiuri pe bază de soc, tei, consumate cu miere și lămâie), medicamente homeopate etc. Nu este recomandat să ne automedicăm pentru că de multe ori tusea poate să fie un simptom în contextul unei afecțiuni mai severe, cum am detaliat mai sus. O vizită la medicul de familie sau la specialist va pune cu precizie diagnosticul.

Tusea subacută

Cauze  postinfecțioase pot să fie determinate de germeni precum Mycoplasma pneumoniae sau Bordetella pertussis. Tusea durează între trei și opt săptămâni și examenul pulmonar este normal. Multe cazuri se rezolvă spontan în cazul infecției cu Mycoplasma. Este necesară prezența la medicul specialist (infecționist, pneumolog) pentru confirmarea diagnosticului.

Tusea convulsivă este încă o problemă de sănătate publică prin potențialul ridicat de contagiune 70-80% dintre cei nevaccinați. Accesele de tuse convulsivă sunt specifice. Boala are două faze – faza catarală (febră înaltă, congestia conjunctivală, rinoree,s tare de rău general) și faze paroxistice de tuse, cu scurtarea respirației, inspri zgomotos și vărsătură în final (tuse emetizantă). Diagnosticul etiologic este ușor de realizat la laborator. Tratamentul administrat în fazele de debut este foarte eficient, scurtează durata și intensitatea bolii, precum și complicațiile care pot să apară. Medicamentele vor fi administrate la recomandarea medicului specialist. De asemenea, foarte eficientă este vaccinarea copiilor la termenele stabilite de programele de vaccinare.

Tusea cronică

Nu trebuie neglijată o tuse cronică pentru că poate să ascundă patologii complexe, a căror temporizare poate să ducă la complicații severe sau la diagnostice severe (TBC pulmonar, tumoare pulmonară, colagenoze etc).

Cele mai frecvente cauze pentru tusea cronica sunt boli precum rinosinuzita cronică, astmul bronșic, boala de reflux gastro-esofagian, bronșita cronică și medicamente de uz cardiologic (inhibitorii enzimei de conversie (captopril, enalapril, perindopril, ramipril). Prezența tusei la acești pacienți este în procent de 5-35% cazuri. Tusea este iritativă, mai frecventă la femei, nefumătoare. Apare relativ precoce după inițierea terapiei și poate să persiste și până la trei săptămâni DUPĂ oprirea terapiei amintite.

În multe cazuri este vorba de mai mulți factori care sunt implicați în mecanismul tusei (patologii asociate).

RINOSINUZITA CRONICĂ – Este cea mai frecventă cauză de tuse cronică, fie prin patologia amintită sau combinația dintre rinosinuzita și alte afecțiuni ale plămânului, inimii sau esofagului. Este necesar ca pacientul să fie bine evaluat de către medicul pneumolog, alergolog, ORL-ist, cardiolog și gastroenterolog. De obicei, terapia este complexă, incluzând antihistaminice, aerosoli, mucolitice, evitarea expunerii la alergeni.

BOALA DE REFUX GASTROESOFAGIAN(BRGE) – Presupune revărsarea conținutului gastric în esofag. Poate fi fiziologică și apare în timpul mesei sau postprandial. În mod patologic, se produce lezarea mucoasei esofagiene, în 4-41%cazuri(!!!). Procentul se pare că este într-o creștere alarmantă. Este cea mai frevcentă cauză de tuse cronică în acest moment!

Boala stimulează patologic nervul vag la mai multe nivele, ceea ce face ca pe lângă esofag să fie lezate și căile aeriene-superioare și inferioare. Factorii care declanșează reflexul de tuse sunt-PH-ul alcalin al stomacului, enzimele pancreatice, bila și spasticitatea musculaturii esofagiene.Tusea însăși agravează refluxul gastroesofagian și aceasta poate perpetua tusea cronică.

Dacă un pacient prezintă simptome de tip gastrointestinal, precum arsuri sau regurgitare (refluerea conținutului gastric în gură), trebuie să ne gândim la BRGE ca și cauză a tusei cronice. În multe cazuri, pacientul nu asociază simptome digestive. Evidența refluxului se face prin laringoscopie și prin gastroscopie. De asemenea, cateterizarea esofagului pentru 24 ore, cu monitorizarea PH-ului, sunt metode moderne de diagnosticare a fecțiunii.

Tratamentul include dietă, schimbarea modului de viață, renunțarea la fumat și alcool, medicamente specifice (inhibitori ai pompei de protoni). Dacă medicamentele nu rezolvă afecțiunea, se recomandă intervenție chirurgicală.

ASTMUL – Este o cauză pentru tusea cronică în 25% cazuri.Deși dispneea și wheezing-ul (șuieratul) sunt simptome asociate, tusea poate fi singurul simptom pentru astm.

Examenul pneumoftiziologic, cu teste specifice (spirometrie și teste de provocare ), este esențial pentru diagnostic.

Terapiile sunt complexe: antihistaminice, corticosteroizi etc.

BRONȘITA EOZINOFILICĂ NON-ASTMATICĂ

Poate să fie cauza acestui simptom în 10% cazuri. La acești pacienți nu există modificări de obstrucție a căilor aeriane. Se diagnostichează prin prezența de eozinofile în spută. Este o afecțiune care se poate remite cu corticosteroizi.

CNCERUL BRONHOPULMONAR

Este unul din factorii care pot să determine tuse cronică, mai ales la persoane de risc-fumători, persoane cu expunere la sunstanțe toxice (azbest, personal minier etc). Modificarea caracterului tusei și prezența de striuri sanghinolente trebuie să orienteze de urgență pacientul la medic. Voi  detalia acest important subiect în articolul viitor.

Dr. Carollina RADU