Tusea convulsivă

Epidemia de rujeolă este în perioada de declin, vinovații – cu sau fără vină, au plătit tribut pentru deficiențele majore în programul național de vaccinare și se pare că există o anumită relaxare, atât la nivelul medicinei de familie cât și la nivelul forurilor superioare implicate în politici naționale de sănătate! Din păcate, este doar liniștea dinaintea furtunii, pentru că există și alte boli infecto-contagioase destul de grave, cu grad de diseminare crescut, care pot să apară din cauza neglijenței legate de aprovizionarea cu vaccinuri! Este vorba despre tusea convulsivă!

Tusea convulsivă este o boală infecțioasă acută, extrem de contagioasă, determinată de Bordetella pertussis, caracterizată clinic prin accese de tuse spasmodică, precedate de o inspirație zgomotoasă și având o evoluție de mai multe săptămâni.

Nu trebuie confundată cu un sindrom asemănător, provocat de unele adenovirusuri.

Datorită programelor naționale de vaccinare aplicate până nu demult cu maximă rigurozitate, a scăzut morbiditatea și mortalitatea (aceasta era de 15% înainte de introducerea vaccinării!).

Boala este răspândită pe tot globul, indiferent de climă și zone geografice. Incidența este maximă iarna și primăvara. Unde epidemice apar la 2-4 ani, prin crearea unui segment de populație neimunizată. Sursa de infecție este reprezentată de omul bolnav și mai rar de purtători asimptomatici de B.pertussis, care elimină microbul prin secrețiile traheobronșice. Transmiterea se face direct, prin picăturile Flugge (aerogen). Excepțional, boala se poate transmite indirect, prin obiecte contaminate.

Contagiozitatea bolii este mare (90% în familii) și 25-50%  în colectivități, fiind extrem de contagioasă în perioada catarală a bolii. Perioada de contagiozitate începe după șapte zile de la contactul infectant și se menține timp de 3-4 săptămâni de la debutul bolii, fără tratament cu antibiotice. În cazurile tratate cu antibiotice, perioada de contagiozitate este de 8-10 zile.

Receptivitatea este generală. Sugarii pot face boala de la primul contact infectant, chiar la două săptămâni de viață, deoarece nu se transmite o imunitate temporară transplacentara de la mamele imune. De asemenea, persoanele receptive pot face boala și la vârste înaintate. Este o boală a copilăriei. Imunitatea dupa boală este durabilă.Tusea convulsivă este unică printre bolile infecțioase prin faptul că este mai frecvenă și mai gravă la fete decăt la băieți. Mortalitatea este maximă la copii sub 1 an de viață.

TABLOU CLINIC

Incubația este de 7-10 zile, cu maximă de 21 zile.

Stadiul cataral-durează 7-14 zile. Debutul este nespecific, ca o rinită sau o laringită ușoară. Conjunctivele sunt iritate (ochii sunt roșii). Temperatura poate să crească ușor (subfebră).

Tusea la început ușoară, nespecifică, devine tot mai frecventă și predomină nocturn, căpătând un caracter spastic, uneori dominată de vărsături și fiind rezistentă la medicația uzuală antitusivă.

Stadiul convulsiv durează 2-4 săptămîni. Se caracterizează prin accese specifice, paroxistice.

Accesul de tuse, anunțat de obicei printr-o aură (senzație de neliniște –copilul presimte accesul), începe cu un inspir brusc, cu suspine, urmate de secuse expiratorii, scurte, afone, spastice, ca și când ar scoate tot aerul din plămâni. Urmează o pauză de expir forțat, în care faciesul copilului, congestionat anterior, devine vânăt (cianotic). Imediat urmează un inspir prelungit, comparat cu un zbierăt de măgar (de unde și denumirea de tuse măgărească!). Accesul se poate succeda de mai multe ori, putând fi urmat de expectorație mucoasă, vâscoasă sau de vărsătură. Poziția copilului în cursul accesului de tuse este de ortopnee (ridicat în picioare), copilul căutând sprijinul capului la cei din jur pentru a-i ușura efortul de tuse chinuitoare și epuizantă. Accesele pot fi declanșate de stimuli diverși – emoții, excitații auditive. Numărul de accese de tuse/24 ore este variabil, în funcție de severitatea bolii (pănă la 30/24ore – în formele severe). Copilul poate să prezinte un facies buhăit, cu conjunctive roșii, microhemoragii conjunctivale. La sugar, accesele de tuse pot fi înlocuite de apnee (perioade  de oprire a respirației).

Stadiul de convalescență – poate dura saptămâni sau luni. Persistă accese de tuse spastică însoțite sau nu de vărsături.

Complicații. Pot fi diferite în funcție de severitatea formei de boală:

– complicații mecanice (hemoragii cerebrale, conjunctivale, pulmonare, prolaps rectal, hernii ombilicale etc).

– convulsii – în special la copiii mici

– insuficiență cardio-respiratorie (decompensarea aparatului respirator și cardiac) prin suprainfecții bacteriene sau colaps pulmonar.

– encefalita – complicație extrem de gravă, manifestată prin convulsii, apare mai ales la sugari și la copiii mici sub 3 ani

Sechele – netratată corespunzător, boala poate avea urmări pe viață –bronșiectazii (dilatări ale arborelui traheobronșic), emfizem pulmonar (prin distrugerea țesutului pulmonar datorită efortului crescut de tuse), astm, sechele neuropsihice (prin crizele de apnee).

Diagnosticul se face prin teste speciale de laborator.

Boala trebuie declarată nominal la DSP. Formele ușoare se tratează la domiciliu. Copiii de vârstă mică și cei cu forme de boală severă se vor interna în spital. Prognosticul este sever la copiii sub 2 ani. Mortalitatea este mai mare în primul an de viață.

Tratamentul

Medicația antimicrobiană se instituie cât mai precoce după diagnosticarea bolii, cu antibiotice în conformitate cu ghidurile de antibioterapie. După începerea stadiului convulsiv, efectul antibioticului este slab sau nul asupra evoluției bolii.

Medicația patogenetică – sedative ale sistemului nervos central și calmante ale tusei. Medicația se administrează în funcție de forma clinică de boală și de complicațiile care pot să apară.

Profilaxie

Profilaxia specifică cu vaccin pertussis este cea care a dus la declinul cazurilor de îmbolnăvire cu această bacterie, începând cu anii 1957-1958. Ținând seama de lipsa de imunizare transplacentară, cât și de gravitatea cazurilor, mai ales la sugari și copii mici, imunizarea începe devreme – la 3 luni de viață.

dr. Carollina RADU