Turnul Eiffel românesc! O fake-mândrie patriotică
”Turnul Eiffel ”Made in Reșița România”. Așa sună denumirea ultimului fake-patriotic care face carieră pe Facebook. Dacă citești textul afli două lucruri colosale. În primul rând, suntem informați că fără inginerul român Gheorghe Pănculescu omenirea nu avea ce admira azi pe locul unde atrage ca un magnet Turnul Eiffel. În al doilea rând, și asta este cel mai tare, articolul spune că oțelul folosit la construirea celebrului turn a fost produs la Reșița, după cum ar fi gravat pe o mare parte din elementele componente ale edificiului parizian. Postată în spațiul virtual povestea asta se rostogolește de câteva zile, dând prilejul unor manifestări stupide de mândrie patriotică fără acoperire.
Pentru că, în primul rând, nimeni nu a văzut niciodată cuvântul ”Reșița” încrustat pe vreun element din Turnul Eiffel. În al doilea rând, cei care au studiat arhivele, declară că nu există nici o mențiune care să ateste că inginerul Gheorghe Pănculescu ar fi avut vreo treabă anume la construirea Turnului Eiffel, ce să mai vorbim despre un aport decisiv la soluția constructivă care a stat la baza ridicării construcției.
Deci, se conturează clar că este vorba de un fake-news patriotic de la un capăt la altul. La o analiză mai atentă însă, episodul Eiffel ne dă posibilitatea să vedem cât de provincial percepem noi unele motive de mândrie națională. Adică, chiar dacă Turnul Eiffel ar fi fost construit până la ultimul șurub cu oțel din țara noastră, tot trebuia să ne manifestăm cu măsură pentru că nu am fi avut nici atunci un motiv suficient pentru a ne revendica statutul de buric al pământului. E ca și cum ne-am mândri că setul living importat din Austria, care costă 10.000 de euro, e construit din lemn românesc. Sau că pastele Barilla, deliciul italian de renume mondial, au în compoziție grâu dur din România. De ce ne-am mândri cu așa ceva? După părerea mea, un motiv cu adevărat serios de a ne etala mândria ar fi fost să construim noi Turnul Eiffel, dacă doriți pentru simetrie, cu oțel francez. Bineînțeles, replica de la Slobozia nu se pune (foto)!
Există însă tentația asta provincială a unor români ultranaționaliști de a pretinde că suntem parte din marile realizări ale omenirii, deși nimic nu dovedește acest lucru. Acest sindrom național al nostru a dat prilejul chiar a apariției unor glume dedicate fenomenului. Ca aceea în care, după aselenizare, Neil Amstrong, găsește pe Lună niște ciobani din Mărginimea Sibiului. Siderat, astronautul american, îi întreabă: ”Voi cu ce ați venit aici?”. Ciobanii români, imperturbabili, îi dau replica: ”Cu brânză!”.
Românul anonim care a inventat gluma asta chiar merită toată stima! Și dacă chiar vrem să ne mândrim cu ceva în lume avem cu ce, nu e nevoie să inventăm povești. Statul român are încă datorii morale mari față de marii conaționali care au făcut istorie dincolo de frontiere, dar au fost cu metodă ignorați, umiliți, înfierați în țară. Să nu pomenim decât de nume ca Brâncuși, Cioran, Ionesco, Eliade, Vlad, Gordan, Culianu, alături de miile de români din diaspora care prin munca și decența lor fac cinste țării acolo unde trăiesc.
Paul Munteanu
