Trollywood. Lorena Lupu: ”Dacă în zece ani de scris nu convingi măcar 50 de oameni să-ţi cumpere cartea, eşti total degeaba”

Duminică, 15 octombrie, la Hotel Deva, începând cu ora 20:00, actrița și scriitoarea Lorena Lupu își va lansa noua carte, ”Trollywood”. Despre acest proiect inedit, despre blogging și cum poate trăi un scriitor din scris, puteți citi în interviul de mai jos, acordat de Lorena Lupu publicației noastre.

Replica: Lorena, cum de te-ai hotărât să incluzi și Deva în turneul Trollywood?

Lorena Lupu: Cum aş putea să trăiesc fără să includ Deva în turneul Trollywood?Acum, serios: e un clişeu în lumea literară că trebuie să lansezi doar în top șase oraşe ale ţării, să „faci vânzări”. Şi atunci lumea lansează la Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Constanţa şi Iaşi. Eu, spre deosebire de lume, vreau să-i împrietenesc pe oameni cu arta mea. Şi lansez în câte oraşe îmi permite actuala campanie de strângere de fonduri să lansez.

”Ia să fie un test al valorii pe care ţi-o atribuie cititorii tăi!”

Replica: Ce e Trollywood? De ce Trollywood?

Lorena Lupu: Trollywood e parafraza ironică a numelui de Hollywood, locul unde se fac marile filme, unde, conform legendei, plouă cu şampanie, cocaină şi periodic, când permit dietele drastice, caviar. Toţi ne-am visat în copilărie purtând rochiile acelea haute couture, pentru care ar trebui să vindem şi casa pe care n-o avem. Apoi te maturizezi, îţi dai seama cât bullshit e într-un astfel de vis, şi alegi să introduci nişte trolling în Hollywood. Pe scurt, Trollywood.

Replica: Cartea ta apare în urma unei campanii de ”strângere de fonduri”. Este un proiect inedit pentru România, pe care nu foarte mulți scriitori îl agreează. Ți-ai făcut vreo clipă probleme că s-ar putea să nu strângi fondurile necesare? Mai ales că o lună ai avut și contul de Facebook blocat, fapt care nu ți-a permis să ții legătura cu cei care te urmăresc.

Lorena Lupu: Evident că mi-a fost o frică de moarte, mai ales că exact înaintea mea şi-a făcut campanie un alt autor, care n-a atins nici măcar 2.000 de lei. Apoi mi-am zis: ia să fie un test al valorii pe care ţi-o atribuie cititorii tăi! În fond, dacă în zece ani de scris nu convingi măcar 50 de oameni să-ţi cumpere cartea, eşti total degeaba. Eram pregătită pe interior şi pentru succes, şi pentru eşec. E unicul mod în care poţi să te expui public unui astfel de risc.

Replica: Tu cât ai reușit să strângi? Și în cât timp?

Lorena Lupu: Campania a durat 40 de zile, a avut 176 de cotizanţi şi a strâns 16.010 lei. Sigur, a fost încetinită de faptul că, din aceste 40 de zile, 30 am avut block pe Facebook. Practic, am adunat 10.000 de lei în zece zile şi restul de 6.000 în următoarea lună.

”Nu-ţi poţi permite să fii ţăran cu cititorul sau spectatorul”

Replica: Ți-ai mai scoate încă o carte prin crowfunding?

Lorena Lupu: Da, aş mai scoate o carte prin crowdfunding, dar cu o frecvenţă de maximum una pe an, pentru că nu vreau ca oamenii să se simtă storşi financiar. E unul dintre cele mai oribile sentimente din univers şi nu doresc să-l induc nimănui, cu atât mai puţin celor care mă iubesc.

Replica: Nu ai avut probleme legate de ”imagine”, să zicem? Fiindcă am citit tot felul de comentarii, legate de o astfel de campanie, la un coleg de-al tău, care-și certa cititorii, urmăritorii, pentru faptul că ”nu au cotizat”. Iar mai apoi a sfârșit prin a da vina pe editură.

Lorena Lupu: Am un text pe acest subiect. Textul se intitulează „tehnica atârnache de promovare a artei”. Mulţi artişti şi scriitori nu înţeleg că, atunci când produsul pe care-l livrezi nu e o necesitate, ca pâinea sau hârtia igienică, nu-ţi poţi permite să fii ţăran cu cititorul sau spectatorul. (Dacă nu cumva e el ţăran primul, caz în care ai liber să-l pui la punct după pofta inimii, că nu te-ai născut prostul nimănui.) Noi livrăm o plăcere (lectura, spectacolul, sculptura, etc.), şi, prin urmare, trebuie să fim entertaining. Dacă ne stropşim şi ne zborşim la oameni inocenţi, efectul nu e de „Da, mă chiar aşa, ia hai să deschid portofelul” ci de „Ce bine că n-am cotizat, uite, acum plângeam după bani”.

Replica: Ce ne-ai pregătit la Deva? Adică vom avea parte de o lansare mai ”scorțoasă”, așa cum se obișnuiește sau va fi ceva mai ”Lorena Lupu”, mai altfel?

Lorena Lupu: În ziua în care mă vedeţi scorţoasă, vă rog frumos să îmi puneţi o cămaşă de forţă şi să mă duceţi la casa de nebuni, pentru că va fi un semn că am luat-o pe arătură. Va fi vesel şi senin, te am pe tine de invitat special, deci vom fi două femei frumoase într-un dialog spumos. Mai multe amănunte, direct la faţa locului, cum se zice.

”Da, scriitorii sunt jecmăniţi de edituri!”

Replica: Se poate trăi din scris, din blogging, din banii rezultați din publicarea cărților?

Lorena Lupu: Da, dacă îţi găseşti oamenii potriviţi, cu care să formezi o echipă, cred cu tărie că se poate trăi din scris. După cum o arată campania mea, există un public care îşi doreşte avid scriitori români vii şi tangibili, cu care să poată comunica.

Replica: Este adevărat și faptul că scriitorii sunt jecmăniți de edituri?

Lorena Lupu: Da, scriitorii sunt jecmăniţi de edituri! Crunt. Ridicolul situaţiei este că, jecmănindu-i, editurile se poartă ca nişte sălbatici care văd un pom cu fructe şi, în loc să-i culeagă fructele şi să-l păstreze pentru la anul, îl taie să poată hali mai vârtos. E o lăcomie neproductivă, pe care n-o pot înţelege nici să mă baţi.

Replica: Cât tu umbli prin țară, vom citi postări noi pe blogul tău?

Lorena Lupu: Da, bineînţeles. Nu-mi voi neglija blogul, pentru că el e tribuna oficială Lorena Lupu. Îl voi transforma înr-un blog de travel, în care voi descrie povestea locurilor şi a oamenilor cu care mă întâlnesc.

”Sunt un haos ambulant”

Replica: Cum arată o zi ”normală” de lucru din viața ta?

Lorena Lupu: Nu există o zi „normală”, pentru că sunt freelancer şi proiectele la care lucrez sunt diferite între ele.

Replica: Ai ticuri, îți împui să scrii nu știu câte mii de cuvinte zilnic?

Lorena Lupu: Singurul tic pe care mi-l ştiu e dusul cănilor cu cafea la gură, în cantităţi industriale. Nu, nu îmi impun să scriu x cuvinte pe zi, mi se pare ridicol. E ca şi cum ţi-ai impune să faci sex în x penetrări pe zi. Sau e o partidă perfectă, şi atunci ultimul tău gând e să numeri penetrările  sau e un moment foarte trist.

Replica: Poţi funcţiona doar într-un anumit interval orar?

Lorena Lupu: Nu. Dimpotrivă, sunt un haos ambulant. Tot încerc să-mi impun ceea ce se numeşte „o viaţă normală”, cu mese şi somn între aceleaşi ore, şi nu-mi iese.

Replica: Care-i următorul proiect? Ce faci după turneu?

Lorena Lupu: Top secret.

Interviu realizat de Anamaria NEDELCOFF

foto: Dragoș Cristescu

Mai multe detalii despre eveniment puteți afla AICI!