Trenul ministrului Transportului și prăpastia din Defileul Jiului
Decizia intempestivă a unui călător furios , întâmplător ajuns ministru, de a-l destitui pe Marius Chiper, directorul societății CFR – Călători, pare un act salutar de autoritate administrativă. Proaspătul ministru a aflat cu supărare, pe pielea lui, mai precis pe timpul lui, stând în tren 55 de minute în plus, că trenurile întârzie! Dacă nu știa, este un bun început faptul că a aflat!
După cinci ani în care „am dormit”, aproape în fiecare săptămână, câte două nopți, în același tren care l-a înfuriat pe ministru, pe exact același traseu, respectiv București-Hunedoara și retur, cred că sunt îndreptățită să am o opinie despre ce se întâmplă în România feroviară, mai ales cu trenul Interregio 1881, Constanța-Arad. Am ales să călătoresc cu trenul, singurul mijloc de deplasare care mi-a permis să suprapun două activități : să călătoresc și să dorm, în același timp, noaptea, fără a consuma timpul prețios de peste zi. În plus, am fost convinsă în primii ani că trenul este, totuși, un mijloc de circulație mai sigur. Așadar, mi-am asumat cam fără entuziasm, mulțimea de inconveniente, mai ales în ceea ce privește curățenia și starea ponosită a vagoanelor.
Începând cu anul 2015, am fost obligată să mă gândesc, din ce în ce în ce mai des, dacă nu cumva este cazul să găsesc altă soluție pentru naveta la București. „Glasul roților de tren” a devenit tot mai scrâșnit, mai zgomotos și mai alarmant. Senzația pe care o ai în nopțile din tren este aceea că te deplasezi într-o barcă, în condiții de furtună sau într-un camion pe drum de țară, nu pe niște fire de șină metalică. De unde „hârtoapele” care-ți scutură și sufletul din tine?! Prima mea modificare de comportament a fost aceea de a refuza biletul de călătorie în patul suprapus. Nu mă mai simt în siguranță!
Pe de altă parte, ora la care ar trebui să ajung acasă, la Hunedoara, după grafic, este 7:00 dimineața. O oră potrivită pentru a putea să începi programul dimineața devreme. Însă nu și dacă trenul întârzie! Cele 55 de minute întârziere cred că ar fi fost cel puțin 80, dacă nu era ministrul în tren. Circa 80 de minute este întârzierea „standard” a trenului, de la București la Deva, începând cu luna martie a anului acestuia. Cât despre ora de sosire la București, conform graficului, ora 6:00 a.m., nici poveste să fie respectată! Cine are legătură de călătorie, în continuare, cu trenul, mai are o șansă să nu fie obligat să-și reprogrameze călătoria, căci pentru a diminua revolta călătorilor, trenurile se mai așteaptă unul pe celălalt. Dar cine trebuie să urce la oră fixă în avion și depinde de CFR, trebuie să știe că-și asumă riscul să piardă avionul.
Un tren marfar s-a prăbușit în prăpastie la Bănița, acum câteva luni, pe linia de cale ferată pe care circulă Interregio 1881, Constanța-Arad. O tragedie în care au murit doi oameni, mecanicii de locomotivă. S-a constatat că morții au fost vinovați. Soluția a fost convenabilă pentru minister, ca și pentru transportator, iar eu nu am temei s-o contest. Dar dacă n-a fost așa?!
Căci nu pot să uit sentimentul de nesiguranță pe care îl simt, când sunt în tren, scuzele pe care le tot prezintă însoțitorii de tren, motivând viteza de melc pe care trenul o are pe diverse porțiuni din această rută. Ei spun sistematic : ”Se circulă cu restricție de viteză… Mai bine așa, decât să se întâmple vreo nenorocire, Doamne-ferește, căci la linii nu s-a mai lucrat de mai bine de 50 de ani!”
Așadar, ministrul cel nou va trebui „să lucreze la linii”, să repare infrastructura feroviară. Cu ce bani? Căci investițiile guvernamentale sunt ca și inexistente, iar profitul companiilor de stat este confiscat de către guvern, sub formă de dividende, și orientat spre consum! Infrastructura feroviară și rutieră sunt adevăratele provocări la Transport! Doar realizările concrete merită respect, nu actul teatral de a destitui directori de companie, pe peronul gării!
Fără să am vreo simpatie pentru Marius Chiper, directorul destituit, instalat în fruntea SC CFR-Călători SA, în plină epocă „Ponta”, atrag atenția că soluțiile pentru îmbunătățirea managementului public nu se reduc la schimbarea pesediștilor lui Ponta cu pesediștii lui Dragnea! Și să sperăm că, în locul lui Chiper, nu va ajunge director al companiei un „specialist” care, pentru a-i face pe plac ministrului, va înlătura restricțiile de viteză de pe linia de cale ferată șubredă și va arunca un tren de călători într-o prăpastie din Defileul Jiului, caz în care ne vom confrunta cu un adevătat carnagiu. „Doamne, ferește!” – vorba însoțitorilor de tren.
Oricum, între două rele, alegi să călătorești cu viteza melcului, decât să ajungi pe fundul prăpastiei de la Bănița!
Eleonora-Carmen HĂRĂU
