Traian Preda, deveanul care renovează castele în Austria

„Sunt… inginer de lemne”, se prezintă Traian Preda, în timp ce zâmbeşte şi trece lin mâna peste textura caldă a fibrelor. Lucrează de o viaţă cu acest material natural: de 35 de ani de când a ieşit de pe poarta facultăţii. Precum lemnul, specialistul s-a şlefuit, şi-a sporit valoarea. A învăţat demnitatea şi cum să crească încet, dar sigur. Nu lucrează cu plasticuri, nu face compromisuri în meserie şi atenţia sa pentru cele mai mici detalii l-au făcut să primească comenzi de la clienţi din toată Europa. Acum renovează în Austria un „castel pe apă”, Hainfeld, un monument a cărui istorie este fascinantă, iar legendele locului îl leagă de poveştile cu vampiri şi cu Dracula.

Într-o ţară unde kitsch-ul domină chiar şi centrul cetăţii, Traian Preda ştie foarte bine de ce şi-a continuat drumul pe care a pornit: „Pentru că frumuseţea lemnului durează o viaţă.” Din 1982, de când a devenit inginer de prelucrarea lemnului, Traian Preda a lucrat tot în domeniu, şi tot în Deva. A început la Fabrica de mobilă, apoi a lucrat în fabrica nouă.

În 2003 a decis să îşi deschidă o firmă şi să propună devenilor să renunţe la termopanele din PVC sau mobila din PAL şi să aleagă lemnul masiv sau lemnul stratificat. A plecat la drum cu patru oameni, aceiaşi muncitori care îi stau şi acum alături. Cu ei a reuşit să ducă la capăt proiecte îndrăzneţe, care fac ochii trecătorilor să se deschidă miraţi în faţa unei porţi masive decorate sau a ferestrelor cu obloane de la clădiri a căror proprietari au nu doar bani ci şi bun simţ artistic pentru a le readuce splendoara secolelor trecute.

Recent a fost contactat de o firmă care se ocupă de renovarea celebrului castel Hainfeld din Austria, iar Traian Preda şi echipa sa de la Lignum Prod au preluat sarcina realizării ferestrelor: „Este cu adevărat o provocare. Castelul are peste 100 de geamuri, sunt 54, de fapt, dar duble. Am mers să vedem, să luăm măsurile, să aflăm cerinţele. Tot lemnul este distrus, totul trebuie refăcut. Avem cerinţe clare – trebuie să respectăm la milimetru dimensiunile, să folosim lemn de molid pentru marea majoritate, iar pe faţadă, de stejar. Pentru că este o lucrare de patrimoniu, vom folosi sticlă obişnuită, simplă. Trebuie respectate chiar şi formele vechi ale feroneriei, ceea ce e din nou o provocare!”

Castelul Hainfeld este amplasat într-un peisaj cultural minunat, în mijlocul regiunii termale din Styria. Structura imensă este încă o dovadă că, în zonă, magia trecutului este omniprezentă: o curte frumoasă își deschide porţile şi poartă vizitatorii într-o lume diferită. Dacă la exterior clădirea pare copleșitoare şi dură, în interior curtea este protejată de arcade cu două etaje, care o transformă într-o privelişte romantică.

 

Munca la castel

Traian Preda a preluat comanda pentru ferestrele castelului anul trecut în toamnă şi de atunci tot lucrează pentru proprietarul castelului austriac. „Totul se lucrează îngrijit, cu atenţie. Se aplică şi o tehnologie de patinare-învechire. Practic, lemnul se „perie” pentru a primi acel aspect de vechi. Nu mă gândeam eu când am dat la liceu că voi ajunge să lucrez la castele din vechiul imperiu. Acum, că mă gândesc, pot spune că nu eu am ales lemnul, ci el m-a ales pe mine”, surâde Traian Preda.

În adolescenţă avea alte planuri – s-a înscris la Liceul Teoretic din Turnu-Severin, dar acesta s-a transformat, la comanda partidului, în liceu industrial şi nu am mai avut de ales. Între timp, lucrul cu lemnul m-a atras. Mult. Ce fac acum chiar îmi place. Se creează cumva o relaţie între tine şi acest material cu o textură atât de frumoasă. Nu l-am dat pe plasticuri şi în timp am primit comenzi de la clienţi din Paris, Barcelona, am făcut obloane pentru elveţieni, am lucrat în ţară pentru clădiri de patrimoniu”, enumeră specialistul. Una dintre clădirile unde a lucrat la lemnărie – Casina – este considerată de către arhitecţi cea mai bine restaurată clădire de patrimoniu din judeţ.

O echipă care preferă lemnul

Doar că este un domeniu unde nu doar gustul, ci şi banii impun alegerea: „Există o anumită lume bună a lemnului. Lemnăria, mobila din lemn masiv nu este alegerea majorităţii. Lemnul este scump, munca şi migala te costă, dar gusturile… vorba aia: nu se discută. Ştiţi că trăim într-o ţară unde foarte mulţi se cred specialişti în mai toate domeniile. Eu cred că sunt câştigaţi cei care pariază pe specialişti şi aleg să le asculte sfaturile”, spune Preda.

Firma sa are acum un portofoliul impresionant şi a reuşit să se impună pe piaţă datorită calităţii produselor, dar şi prin amabilitatea echipei, a punctualităţii şi a sfaturilor atât în ceea ce priveşte desingul interior, cât şi a lemnăriei de exterior. Se fac finisaje speciale prin care se accentuează fibra lemnului. Totul se face într-o gamă largă de esenţe, finisaje şi culori. Lemnul este tratat cu produse pe bază de apă care îl protejează împotriva umidităţii, a razelor soarelui, a fenomentlui îngheţ-dezgheţ repetat.

Este „încurajată” astfel structura elastică a lemnului, care îi permite să respire şi îi măreşte durata de viaţă. „Nici nu mă pot gândi la un compromis între lemn şi artificial, nu vreau să fac uşi din pvc sau mobilă din pal. Orice asemenea comandă este refuzată din start, clientul merge pe sfatul meu sau îşi alege alţi meşteri. Lemnul este un material nobil, care trebuie respectat şi te respectă la rândul lui. Are caracter şi dă personalitate spaţiului. Dacă este bine prelucrat, mai multe generaţii se pot bucura de frumuseţea lui. Lemnul nu se va demoda niciodată, are căldură, frumuseţe, tot!”.

Traian Preda vrea doar să îşi continue drumul, nu are planuri de mărire şi cu fabrici cu zeci, sute de angajaţi: „Am două fete de care sunt tare mândru: una a terminat Conservatorul, alta Arhitectura. Niciuna nu lucrează în Deva, nu vor continua afacerea asta, aşa că eu îmi văd de treabă, încet, comandă după comandă, cu cei patru angajaţi ai mei. Suntem cu adevărat o echipă. Una care preferă lemnul!”

O istorie cu vampiri

Specialistul care va reface geamurile castelului, deveanul Traian Preda, nu este însă singura legătură dintre Transilvania şi Castelul Hainfeld. Acesta nu este doar cel mai mare castel pe apă din Styria care şi-a scris istoria cu proprietari precum orientalistul Hammer-Purgstall. Chiar şi celebrul vampir Dracula poate aduce un plus de notorietate locului.

De fapt, zidurile castelului au servit drept cadru pentru primul roman vampir „Carmilla, vampirul feminin” și aici ar fi trebuit să-l găzduiască Bram Stoker pe faimosul „Dracula”. Faţă de români, austriecii nu îşi pun piedici în a promova astfel de mituri. De fapt, există o mică expoziție legată de vampiri chiar la Muzeul orașului Graz. „Carmilla” este o nuvelă din 1872 a autorului irlandez Joseph Sheridan Le Fanu, unde se povesteşte despre întâlnirea unei tinere femei cu un vampir de sex feminin pe nume Carmilla.

Cea mai cunoscută nuvelă a scriitorului Le Fanu prezintă povestea unei tinere englezoaice care locuieşte cu tatăl ei într-un vechi palat din Styria, o regiune din sud-estul Austriei. Fata ajunge sub influenţa Carmillei, o femeie vampir atrasă de fiinţe de acelaşi sex cu ea. În viziunea irlandezului Le Fanu, vampirul este o fiinţă puţin excentrică, care oscilează între viaţă şi moarte, o fiinţă care se comportă confom instinctului său de prădător.

„Știați că vampirul original, Carmilla, era acasă în Styria? Dracula ar fi devenit și el din regiune – dacă Bram Stoker nu ar fi descoperit Transilvania”, scrie pe site-ul austria-forum.org. Cercetătorii spun că o doamnă nobilă, Gräfin Johanna Anna von Purgstall, poartă vina că Styria a devenit țară vampir în literatură. Contesa bolnavă şi-a dorit vizitatori din patria ei şi un căpitan scoţian, Basil Hall, s-a oprit la castelul ei şi a scris în jurnalul de călătorie despre o superstiţie agresivă care ar da naştere celor mai variate temeri şi orori.

Primul castel al lui Dracula

Aici, la castel, şi-a găsit autorul irlandez Le Fanu “terenul” ideal pentru povestea sa de vampiri. Chiar și ideea de bază a fost luată dintr-o „poveste sălbatică“ din raportul căpitanului Hall: “Într-o zi, o femeie în vârstă, însoțită de o tânără fată, a cerut găzduire pentru că era epuizată. Bătrâna dispare și bărbatul vede că tânăra are adevărate muşcături pe gât”.

De fapt, până şi numele vampirului din nuvela irlandeză, Carmilla Karnstein, provine din germanizarea numelui “Cranstoun”, numele de fată al contesei  de Purgstall. Născut precum scriitorul Le Fanu, în Dublin, autorul romanului „Dracula“, Bram Stoker, a fost puternic influențat de personajul „Carmilla“. Ba chiar şi-a dorit să stabilească intriga romanului său, în Styria.

În primul capitol (care mai târziu a fost șters și apoi a apărut ca o poveste scurtă), eroul său întâlnește într-o pădure întunecată o piatră funerară cu inscripția: „Contesa Dolingen la Graz în Stiria, căutat și găsit mort în 1801“. Publicaţia Die Presse scrie şi ea într-un articol „Înainte de Transilvania: Rădăcinile stiriene ale mitului vampir” despre legătura dintre jurnalul de călătorie al unui scoţian găzduit de către contesa Johanna Anna von Purgstall, în castelul din Hainfeld şi Dracula: „Le Fanu trebuie să fi știut acest raport. Iar Bram Stoker îl cunoștea pe „Fermecătorul” lui Le Fanu. Romanul „Dracula”, lansat 25 de ani mai târziu, a fost inițial pregătit să se joace în acest peisaj „fără temei”, până când căutarea unui original Stoker de vampir masculin a dus în cele din urmă la Transilvania (…) În orice caz, numele Styria poate fi încă văzut în primele note ale lui Stoker, care pot fi văzute în Muzeul Graz, ca o facsimilă din Biblioteca Rosenberg din Philadelphia.” Castelul din Styria a “scăpat” de Dracula doar pentru că Stoker a fost impresionat de figura istorică a lui Vlad Ţepeş.

Un anunţ imobiliar de… milioane

Potrivit anunţului de vânzare din 2012, castelul înconjurat de apă e un mediu de viață excelent pentru faună și floră. Castelul Hainfeld a fost construit atât de mare încât să acorde protecție membrilor comunității în caz de invazie. Există 75 de camere, care au suprafața de 3.500 m². “Întregul complex spune o singură poveste. Cele patru turnuri au un etaj în plus. Atriumul are 60 x 60 de metri. La primul etaj există 150 m² unde puteți trăi întregul an. Biblioteca castelului a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. A fost modernizat de fiecare proprietar al castelului. Cele mai multe dintre camerele de la primul etaj sunt dotate cu sobe de teracotă, care pot fi folosite în continuare. Din fiecare cameră în care vii ieşi tot sub arcade. Capela a fost construită în anii 1765-1773. La sfârșitul anilor ’70, partea din faţă a fost renovată. O fântână arteziană este inima atriumului. A fost construită în 1959. Dimensiunea terenului care aparţine castelului este de 6,6 hectare”, scrie în anunţul de vânzare, unde se dau multe detalii, mai puţin preţul monumentului.

Afli că a fost reședința orientalistului Josef Freiherr von Hammer-Purgstall, diplomat, istoric şi primul președinte al Academiei Austriece de Științe, care a contribuit semnificativ la medierea culturilor orientale prin traducerile sale din limba arabă, turcă și persană, dar şi că, în 2005, castelul a fost deschis pentru public.

Castelul dintre ape

Cel mai mare castel de apă din regiune, Castelul Hainfeld, e situate în sudul Styriei, lângă graniţa cu Slovenia şi Ungaria. E recomandat a fi îmbinarea reuşită dintre Occident și Orient: combină arhitectura europeană cu elemente stilistice şi simboluri orientale. Castelul a fost construit pe locul unei vechi fortificaţii şi e amintit în documente în 1275. Lorzii de Hainfeld sunt mai întâi menționaţi în secolul 14.

În a doua jumătate a secolului al 16-lea, familia Winkler înalţă în locul micului castel apărat de şanţuri cu apă, o fortificaţie în stil renascentist, o structură impunătoare cu patru aripi care şi-a păstrat trăsăturile sale de bază până în prezent. Castelul Hainfeld e transformat în cel mai mare castel pe apă din Styria, pentru a proteja locul de invazia maghiarilor, iar în caz de nevoie acolo se puteau adăposti majoritatea fermierilor din zonă.

În 1834, contesa Johanna Anna Purgstall oferă castelui fiului ei adoptat,  Joseph von Hammer-Purgstall. În partea de vest a castelului, un pod boltit acoperă șanțul. Acesta duce la intrarea principală, unde faimosul orientalist punea să se scrie în arabă: „Dumnezeu să vă binecuvânteze chemarea, binele, cel mai mare dintre bunurile voastre – să intrați cu siguranță sub ocrotirea lui,  este cel mai bun tutore”.

În 1945, castelul a fost puternic lovit: prima dată a suferit daune majore din partea operațiunilor de luptă, după care forțele de ocupație rusești au stabilit aici un centru de primire. Între anii 1965 și 1969 au avut loc renovări extinse. După moartea baronesei Cleo Hammer-Purgstall, castelul i-a fost transmis unei moştenitoare, iar în 2014 este vândut.

Renovare demarată

Renovarea clădirii s-a dovedit complicată. Până şi şanţul cu apă care a fost secat pentru o lungă perioadă de timp a trebuit restaurat. Specialiştii austrieci cred că sunt necesare lucrări de renovare extinse pe suprafețele acoperișului, în special pentru a evita deteriorarea plafoanelor din stuc. Bogata galerie de tablouri și mobilierul preţios a fost în mare parte pierdut sub ocupația rusă, dar castelul oferă încă multe surprize iubitorilor de istorie şi de artă.

În 2012, steiermark.orf.at scria: “Palatul din estul Styriei, Hainfeld, este în stare de faliment – cel mai mare castel pe ape din Styria se află sub ciocan. Va fi vândut celui mai bun ofertant. Cu toate acestea, este discutabil dacă va fi atinsă valoarea de piață de 2 milioane euro”.

Articolul menţionează că renovarea parțială a castelului a fost finanțată de sectorul public. Castelul are o biserică, colecții istorice și o bibliotecă uriașă, 35 de camere pe etaj, unele foarte frumos decorate. „Cu toate acestea, noul stăpân al castelului trebuie să fie conștient de faptul că, împreună cu clădirea, cumpără o mulțime de lucrări  – conform estimărilor, costurile de renovare se ridică la șapte milioane de euro. După șanț, este acoperișul castelului, cu o suprafață totală de 1,2 hectare, care trebuie renovată. În plus, costurile anuale de exploatare se ridică la aproximativ 100.000 de euro”, menţionează articolul.

În vara lui 2014, ziarele scriu despre schimbarea proprietarului. „Este adevărat că Schloss Hainfeld are un nou proprietar, este un investitor imobiliar vienez, care intenționează să renoveze proprietatea de la zero”, a declarat lichidatorul Michael Berghofer, citat de publicaţia Kleinen Zeitung: „S-a convenit tăcerea în ceea ce privește numele noilor proprietari, precum și prețul de achiziție”.

Proprietarii au anunţat însă că au deja un concept de reabilitare: există intenţia de a păstra cât mai mult din originalul castelului pentru uz privat, dar şi ca loc de întâlnire pentru artă și cultură.

Laura OANĂ