Tradiții și obiceiuri de SFÂNTUL PROCOPIE – ZIUA LUPULUI sau PRECUPUL

Pe 8 iulie, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe SFÂNTUL PROCOPIE. Această zi este legată de o serie de obiceiuri şi tradiţii, fiind denumită popular ZIUA LUPULUI sau PRECUPUL.

În credinţa populară, Sfântul Procopie este cunoscut pentru faptul că aruncă arşiţă, dacă nu-i e respectată ziua, dar şi pentru că ar pedepsi femeile care lucrează în această zi, cu ajutorul unui lup care le-ar fura copiii.

În tradiţia populară, Sfântul Procopie este cinstit pentru că veghează coacerea semănăturilor, apără recoltele şi casele de fulgere, trăsnete şi grindină. Tot el ar avea puterea de a face câmpurile să rodească, iar grindina o transformă în picături de apă înainte de a cădea pe pământ (pentru că Pricupul arde piatra în apă). Dacă nu-i este respectată ziua, acesta ar arunca arşiţă şi ar usca cerealele înainte ca acestea să aibă bob în spic. Moţii din Apuseni cred că aceia care nu-l respectă pe Sfânt vor fi luaţi pe sus de două vânturi puternice, numite Harcodan şi Dornados.

Despre femeile care lucrează în această zi, în popor se crede că lupul le va fura pruncii. O legendă povesteşte despre o femeie care striga că i-a luat lupul copilul, iar un glas i-a răspuns: „Nu e lupul, ci Precupul”.

Luna iulie este, prin tradiţie, una consacrată secerişului. Din această cauză, are multe zile în care este evitat lucrul: din dorinţa de a nu trezi mânia divinităţilor răspunzătoare de producerea grindinei sau a incendierii grânelor.

Cine a fost SFÂNTUL PROCOPIE

Din Sinaxar aflăm că SFÂNTUL PROCOPIE a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Tatăl lui era creştin, mama, păgână. Ea l-a dus să fie soldat al împăratului Diocleţian. Pentru inteligenţa, învăţătura şi destoinicia lui, a fost făcut dregător la Alexandria şi trimis acolo cu porunca de a-i chinui pe creştini. Dar pe cale i s-a întâmplat o minune. A văzut fulgere, a auzit tunete şi un glas din cer l-a strigat pe numele său, care atunci era Neania. Sfântul s-a rugat să-L vadă mai bine pe cel care îl chema şi a văzut o cruce de cristal, iar vocea i-a spus: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. A devenit creştin şi a pus să i se facă o cruce de aur şi de argint, după modelul crucii care i se arătase. Dar pe cruce s-au arătat trei icoane, una pe care era scris „Emanuel”, alta – „Mihail” şi pe a treia – „Gavriil”.

SFÂNTUL PROCOPIE a tăinuit o perioadă noua sa credinţă, timp în care a făcut multe fapte vitejeşti. Dar când mama sa l-a pus să aducă jertfe idolilor, a refuzat şi şi-a arătat iubirea pentru Iisus Hristos. Atunci, mama lui l-a pârât împăratului Diocleţian, care a trimis poruncă să fie cercetat. A fost supus la chinuri, dar Domnul i s-a arătat în închisoare, l-a întărit şi l-a numit Procopie în loc de Neania. A fost dus la templul păgân, dar, prin puterea rugăciunii, a surpat idolii. Văzând această minune, şi mama sa, şi alte douăsprezece femei, şi ostaşii care erau de faţă au crezut în Hristos. Toţi au primit moarte de mucenici.