Situaţia de fapt

Guvernul României adoptă, în data de 10 octombrie 2018, Proiectul de lege privind sistemul public de pensii.

Proiectul a primit avize favorabile, cu observaţii, de la: Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Economic şi Social şi de la Consiliul Legislativ.

În data de 19 octombrie a.c., proiectul a fost înregistrat la Senat, ca primă cameră sesizată, iar în data de 22 octombrie a.c., a fost prezentat cu indicativul L629/2018, fiind trimis pentru raport la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială. Această comisie a dat raport favorabil în data de 16 noiembrie a.c., iar în data de 19 noiembrie a.c. a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului.

Proiectul de lege privind sistemul public de pensii a fost adoptat de Senat în data de 26 noiembrie a.c. (nr. voturi: DA= 81 NU=12 abţineri=8).

În 28.11.2018, proiectul a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, cu indicativul PL-x nr. 725/2018, şi s-a aprobat procedura de urgenţă. Proiectul a fost trimis pentru raport la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

În data de 17.12.2018, proiectul de lege a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, iar în data de 19.12.2018, a fost adoptat de Camera Deputaţilor în calitatea de cameră decizională (rezultat vot pentru=193, contra=1, abţineri=14, nu au votat=4)

Conform raportului Comisiei pentru muncă şi protecţie socială,  Proiectul de lege are ca obiect de reglementare adoptarea unui nou act normativ în domeniul sistemului public de pensii, care îşi propune eliminarea, din sistemul de pensii din România, a inechităţilor dintre beneficiarii sistemului, respectiv atât între genuri cât şi pentru fiecare tip de gen, precum şi dintre categorii de persoane care au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii de muncă si cu un nivel de salarizare relativ similar, indiferent de anul pensionării. Elementele de noutate introduse prin noua lege se referă la:  extinderea sferei perioadelor necontributive asimilate stagiilor de cotizare prin valorificarea perioadei de master şi doctorat în plus faţă de studiile universitare la zi;  reglementarea unei noi formule de calcul a pensiei menită să elimine inechităţile dintre bărbaţi şi femei, respectiv, atât între genuri cât şi pentru fiecare tip de gen, precum şi dintre categorii de persoane care au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii de muncă şi cu un nivel de salarizare relativ similar, determinate de anul pensionării şi stagiile complete de cotizare prevăzute de lege la data deschiderii de drepturi; utilizarea, la calculul punctajelor aferente perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001, a venitului brut realizat lunar, asupra căruia s-a datorat contribuţia de asigurări sociale reglementarea acordării unei majorări a punctajelor lunare, în cazul nedovedirii veniturilor brute realizate în perioada 01.02.1975 – 01.04.2001, etc.; instituirea unui cuantum minim al pensiei contributive în situaţia persoanelor care au realizat cel puţin stagiul minim de cotizare de 15 ani;  introducerea unei noi prestaţii, ajutorul pentru soţul supravieţuitor, care reprezintă 25% din pensia soţului decedat. Acest ajutor poate fi cumulat cu propria pensie, fără a depăşi 80% din valoarea salariului minim brut pe ţară.

MOTIVE INTRINSECI DE NECONSTITUŢIONALITATE

1. Dispoziţiile art. 25 din Legea privind sistemul public de pensii sunt neconstituţionale pentru că încalcă dispoziţiile art.1 alin.(5) din Constituţia României referitor la principiul legalităţii, întrucât norma criticată nu respectă dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a, şi ale art.52 din Legea nr.263/2010 privind sistemul public de pensii care asigură condiţii superioare privind stabilirea dreptului la pensie unor categorii sociale de cetăţeni români raportat la dispoziţiile legale criticate cât şi dispoziţiile art. 80 alin.(1) din Legea nr.227/2010 privind Codul Fiscal.

Conform art.3 alin.(1) lit. a) din Legea nr.263/2010 privind sistemul public de pensii prin „asigurat se înţelege persoana fizică pentru care angajatorul/entitatea asimilată angajatorului este obligat/ă să reţină şi să plătească contribuţia de asigurări sociale, persoana fizică care realizează venituri din activităţi independente sau drepturi de proprietate intelectuală şi care, pe baza declaraţiei individuale de asigurare, datorează contribuţia de asigurări sociale, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoana fizică ce achită contribuţia de asigurări sociale pe baza contractului de asigurare socială, potrivit prezentei legi; iar potrivit art.52 din aceeaşi lege „pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute de prezenta lege.”

Dispoziţia criticată prin prezenta sesizare de neconstituţionalitate cuprinsă în dispoziţiile art. 25 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii adoptată de Camera Deputaţilor la data de 20 decembrie 2018, este următoarea: „contribuabilii la sistemul public de pensii, sunt cei care datorează şi plătesc, după caz, contribuţia de asigurări sociale, conform Codului fiscal.”

Plata contribuţiilor către bugetul de asigurări sociale nu este în sarcina salariatului, viitor titular al dreptului la pensie, ci este o sarcină fiscală ce incumbă strict angajatorului, iar instituţia care verifică corectitudinea şi îndeplinirea sarcinii fiscale prin efectuarea plăţilor pentru contribuţiile reţinute de la angajat, de către angajator, este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Practic salariatul, titular al dreptului la pensie, nu are nicio obligaţie de colectare fiscală, sarcina de efectuare a plăţii contribuţiei de asigurări sociale revenind angajatorului, în consecinţă, efectuarea plăţii acestor contribuţii de asigurări sociale nu poate fi o condiţie în naşterea şi exerciţiul dreptului constituţional la pensie. Impunerea unei noi condiţii de validitate a dreptului la pensie, în afara celor existente în legea în vigoare, respectiv îndeplinirea unui stagiu de cotizare minim şi împlinirea vârstei de pensionare constituie o încălcare a principiului legalităţii prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie care prevede că „în România supremaţia Constituţiei şi respectarea legii sunt obligatorii”. În temeiul  acestei norme cu caracter de principiu deducem că orice reglementare adoptă Parlamentul României, în aplicarea marjei sale de apreciere, în domeniul sistemului public de pensii,  trebuie să respecte dispoziţiile legale aflate în vigoare în care includem  cele două condiţii menţionate, respectiv îndeplinirea unui stagiu minim de cotizare şi împlinirea vârstei de pensionare. Introducerea unui criteriu suplimentar, referitor la obligativitatea salariatului, titular al dreptului la pensie, să îndeplinească o condiţie care nu depinde de voinţa sa, respectiv aceea de a realiza plata efectivă a contribuţiilor sociale, sarcină care potrivit legii revine angajatorului, constituie, pe lângă cauza sa imorală, o încălcare flagrantă a dreptului fundamental la pensie reglementat de art.47 alin.(2) teza I din Constituţia României care dispune „cetăţenii au dreptul la pensie”. Introducerea condiţiei de plată efectivă a contribuţiilor sociale, în sarcina angajatului, deşi legea în vigoare stabileşte această sarcină este a angajatorului reprezintă şi o încălcare a dispoziţiilor legale în vigoare, prevăzute de art.7 pct.10, pct.46  şi art.80 alin.(1) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal care stabilesc următoarele:

„Contribuţiile sociale obligatorii  reprezintă  prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul cărora aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare iar contribuţii sociale prin reţinere la sursă numită şi reţinere prin stopaj la sursă – metodă de colectare a impozitelor şi contribuţiilor sociale obligatorii prin care plătitorii de venituri au obligaţia, potrivit legii, de a le calcula, reţine, declara şi plăti.

[…]Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.”

Prin urmare, cei care au obligaţia de a calcula, reţine, declara şi plăti contribuţiile de asigurări sociale sunt plătitorii de venituri, angajatorii, conform legii nr.227/2015 privind Codul fiscal şi nu salariatul, titular al dreptului la pensie.

Pentru motivele expuse mai sus vă solicităm să constataţi că dispoziţiile art.25 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii sunt neconstituţionale pentru că încalcă dispoziţiile art.1 alin.(5) din Constituţia României.

2. Dispoziţiile art.53 din Legea privind sistemul public de pensii sunt neconstituţionale deoarece încalcă dispoziţiile art.16 şi ale art.50 din Constituţia României

În conformitate cu dispoziţiile art.50 din Constituţia României toate persoanele cu dizabilităţi se bucură de protecţie specială din partea statului român. Acest drept fundamental are eficienţă juridică dacă protecţia este acordată tuturor cetăţenilor aflaţi într-o situaţie specială din punct de vedere al capacităţii lor de a se integra în societate şi de a-şi folosi abilităţile în scopul realizării acestei integrări. Protecţia specială este instituită şi în scopul compensării prin mecanisme legale a imposibilităţii sau posibilităţii reduse de integrare pe piaţa muncii, în scopul asigurării mijloacelor materiale necesare realizării nivelului de trai decent, drept garantat de art.47 din Constituţia României.

Dreptul la un nivel de trai decent obligă statul român să asigure egalitate de tratament în realizarea dreptului la muncă dar şi al dreptului la pensie tuturor categoriilor de persoane cu nevoi speciale incluse în dispoziţiile art.50 din Constituţia României. Prin urmare, dispoziţiile art.50 din Constituţie sunt în legătură directă cu garanţia egalităţii în drepturi instituită prin art.16 din Constituţie, conform căruia: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.” În acest context constituţional apare ca fiind contrară dispoziţiilor precitate, norma instituită prin dispoziţiile art.53 din Legea privind sistemul public de pensii care dispune „Persoanele cu deficienţă vizuală gravă beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat în aceste condiţii cel puţin 1/3 din stagiul complet de cotizare.” Norma instituită de art.53 din legea criticată constituie, din perspectivă constituţională, un privilegiu acordat de legiuitor unei singure categorii de cetăţeni cu nevoi speciale, fără o justificare cu caracter obiectiv. Considerăm că acest privilegiu poate intra sub umbrela dispoziţiilor privind protecţia specială a persoanelor cu dizabilităţi numai în măsura în care este acordat tuturor categoriilor de persoane cu nevoi speciale, dintre care enumerăm fără caracter exhaustiv, persoanele cu dizabilitate auditivă gravă, persoanele cu dizabilităţi locomotorii grave, persoanele cu dizabilităţi mentale grave, etc. Din acesta punct de vedere legiuitorul nu a adus niciun argument obiectiv care să justifice excluderea acestor persoane de la dreptul de a li se reduce stagiul de cotizare cu cel puţin o treime atât timp cât această reducere poate fi aplicată persoanelor cu deficienţă vizuală gravă.

Considerăm că protecţia specială acordată prin dispoziţiile art.50 din Constituţie conform cărora „statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor” este efectivă numai prin respectarea dispoziţiilor art.16 din Constituţia României ceea ce nu se realizează prin modul în care legiuitorul a ales să reglementeze prin conţinutul art.53 din Legea privind sistemul public de pensii. Mai mult decât atât observăm că prin modalitatea de reglementare, art.53 din legea supusă criticii de neconstituţionalitate încalcă şi dispoziţiile art.50 paragraful 2 care se referă în mod explicit la faptul că statul asigură protecţia specială a persoanelor cu nevoi speciale „prin realizarea unei politici de egalitate a şanselor”.

Vă rugăm să constataţi că dispoziţia care formează conţinutul art.53 din Legea privind sistemul public de pensii este neconstituţională deoarece încalcă art.16 şi ale art.50 din Constituţia României.

3. Art. 63 lit. a) contravine art. 47 alin. (2) din Constituţie privind dreptul la pensie

Potrivit primei teze a textului constituţional încălcat, „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.”

Conform textului de lege criticat, una dintre condiţiile pe care persoanele îndreptăţite trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ pentru a beneficia de pensia de invaliditate este aceea ca la data solicitării pensiei de invaliditate să fi realizat stagiul minim de cotizare de 15 ani, celelalte fiind să nu fi împlinit vârsta standard de pensionare şi să aibă capacitatea de muncă diminuată din cauza unor accidente şi boli, cu sau fără legătură cu munca.

Aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pensia este o formă de prestaţie de asigurări sociale plătită lunar în baza legii, inerentă şi indisolubil legată de calitatea de pensionar, obţinută în baza unei decizii de pensionare, cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor.

Conform art. 1 din Legea nr. 263/2010, aflată încă în vigoare, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii menţionate, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Acesta se organizează şi funcţionează, printre altele, pe principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Principiul contributivităţii stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum şi cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuţiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limită de vârstă, ci şi tuturor celorlalte pensii. Prin urmare, pentru obţinerea dreptului la pensie, legea impune necesitatea îndeplinirii cumulative a două condiţii, respectiv întrunirea unui stagiu de cotizare minim sau complet, precum şi împlinirea unei vârste standard de pensionare, iar această regulă se aplică, cu anumite particularităţi, pensiei pentru limită de vârstă, anticipate, anticipate parţiale, de invaliditate şi de urmaş.

Cu toate că stabilirea de către legiuitor a unei vârste standard de pensionare şi a unui stagiu de cotizare minim sau complet nu contravine Legii fundamentale, prin Decizia nr. 680/2012 Curtea Constituţională a reţinut că în privinţa pensiei de invaliditate, „aplicarea strictă a celor două elemente pentru deschiderea dreptului la pensie încalcă principiul contributivităţii, ca element esenţial al dreptului la pensie”, întrucât „raţiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă”.

În accepţiunea instanţei de contencios constituţional, „Pierderea totală sau cel puţin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obişnuite şi a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste şi a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică,” deoarece „În caz contrar, persoana asigurată, de principiu, ar ajunge în situaţia în care, deşi şi-a pierdut total capacitatea de muncă, deci nu mai poate fi încadrată în muncă, să nu beneficieze de contribuţiile deja realizate decât la împlinirea vârstei standard de pensionare, odată cu acordarea pensiei pentru limită de vârstă.”

În speţă, prin condiţionarea acordării dreptului la pensia de invaliditate de realizarea stagiului minim de cotizare de 15 ani, se poate ajunge la situaţia discriminatorie în care o persoană care şi-a pierdut capacitatea de muncă cu o lună înaintea îndeplinirii acestei condiţii, din motive ce nu-i sunt imputabile, să nu mai beneficieze de pensia de invaliditate şi nici măcar de pensia pentru limită de vârstă, la împlinirea vârstei standard de pensionare.

Vă rugăm să constataţi că dispoziţia care formează conţinutul art.63 lit. a) din Legea privind sistemul public de pensii este neconstituţională deoarece încalcă art. 47 alin. (2) din Constituţie privind dreptul la pensie.

În drept, ne întemeiem sesizarea atât pe dispoziţiile art. 133, alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cât şi pe dispoziţiile art. 15 , alin (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

viewscntArticolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa