Termele romane din Geoagiu Băi sunt pe lista indicativă UNESCO. „Staţiunea” din Antichitate reconstituită pentru turişti
„Sunt foarte importante aceste terme antice – avem doar trei bazine termale de epocă romană în Dacia. Este vorba de Germisara, de Aquae, la Călan, tot la noi în judeţ şi de Herculaneum, unde acum sunt Băile Herculane. Importanţa lor este recunoscută: ele sunt înscrise pe Lista monumentelor istorice din România de importanţă naţională, dar vestea bună este că, din acest an, li se recunoaşte şi valoarea universală. Ele se află acum pe lista indicativă a monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO”, spune Angelica Bălos, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara.
Ridicate în punctul cunoscut drept „Dâmbul romanilor”, Thermae Germisara îşi păstrează forma din Antichitate. Potrivit istoricilor, sunt construite pe un promotoriu cu un diametru sub o sută de metri, iar turiştii le pot găsi la câţiva metri de actualul ştrand. În aceste zile, vizitatorii au parte de o surpriză. Profesorul Paul Cheptea, conferenţiar universitar dr. la Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca, a dăruit comunităţii un panou cu o reconstituire a termelor din secolul II. Pasionat de istorie, cadrul didactic a lucrat luni de zile în mod voluntar la acest panou doar pentru ca oamenii care vizitează zona să aibă o imagine clară a modului în care arătau băile termale romane.
Panoul a fost amplasat recent de Primăria Geoagiu chiar la intrarea în sit. „Noi ne aflăm la baza acestui mamelom, zonă de unde se pleca către bazine sau spre lacul vulcanic. În secolul doi, cam aşa arătau termele: în jurul acestui lac vulcanic, s-au dezvoltat diverse construcţii, care le erau necesare romanilor. În primul rând, cei care veneau aici aveau nevoie de bazine cu apă. Pentru asta foloseau lacul, de unde era săpat un fel de tunel care avea, pe laturi, băncuţe din piatră, apoi, pe două braţe, apa era direcţionată către bazine: unul era pentru copii şi alte două pentru adulţi. Nu erau foarte adânci, cam de un metru. Aici se stătea tot pe băncuţele din piatră, pentru ca apa să îţi ajungă până la brâu. Bazinele nu erau făcute pentru înot, clar, romanii nu înotau în bazinele termale”, explică profesorul, care este şi unul dintre cei mai cunoscuţi reenactori din România, fost preşedinte al Asociaţiei Terra Dacica Aeterna. Nimeni nu a calculat exact ce capacitate aveau termele, dar se presupune că aici puteau intra concomitent câteva zeci de persoane.
Lângă cele trei bazine, al căror contur este vizibil şi acum, panoul indică prezenţa unor construcţii: „În al doilea rând, oamenii aveau nevoie de o zonă sacră, motiv pentru care au ridicat un soi de templu, unde să meargă să se roage la zeităţile vremii. Credem că una dintre clădirile din partea de sus era un templu dedicat probabil zeiţei Diana sau lui Hygiea şi Esculap, loc unde bănuim că exista un preot care slujea periodic. Mai existau zone sacre, adică diverse altare puse în jurul lacului, cu diverse dedicaţii adresate zeităţilor, o parte dintre acestea fiind şi acum vizibile. Aici, se puneau lumânări, diverse ofrande. În al treilea rând, cei care veneau aici aveau nevoie de un soi de spital, nu în sensul în care sunt cele moderne, dar un spaţiu medical unde se făceau diverse tratamente, precum masaje, inclusiv cu uleiuri aromatice, ori, dacă aveau o luxaţie, aici se putea trata. În altă zonă, aveam un loc amenajat pentru izvoare, sursele de apă termală care se putea folosi pentru consum intern”, arată Paul Cheptea.
Reconstituirea a fost realizată cu îndrumarea istoricului Adriana Rusu Pescaru, specialist care a luat parte la cercetările arheologice din anii 80, după care termele au fost restaurate parţial. Autorul reconstituirii a avut grijă să respecte indicaţiile, dar şi urmele indentificate în teren. „Mai există în această zonă o construcţie folosită la locuit, pentru găzduirea vizitatorilor. Era locul unde puteau să doarmă, să mănânce. Până la urmă, nu este chiar aşa mare deosebirea faţă de ce oferă staţiunea în prezent, păstrând proporţiile. Unii pot spune – „Ce este asta faţă de „Băile lui Caracalla” sau „Băile lui Constantin”?! Sigur nu poţi compara ceea ce era la Roma, cu ceea ce era într-o mică aşezare din Dacia Romană, dar, pentru nivelul localităţii, este chiar foarte bine amenajat locul. Bineînţeles că romanii apreciau apa termală, motiv pentru care au şi dezvoltat termele şi erau încântaţi de rezultate.” La intrarea în tunelul care ducea apa din lac către bazine, se pot vedea şi urmele vechiul stăvilar folosit de romani pentru a controla debitul apei.
Tot în reconstituire, Paul Cheptea a configurat şi urmele rămase de pe vremea dacilor: „În partea din spate am trasat şi vechiul canal dacic, amenajare care ne arată că, înainte de romani, locul a fost exploatat de către daci. Canalul este vizibil şi astăzi.”
Felul în care arătau termele romane este mult mai uşor de înţeles din moment ce ai în faţa ta imaginea de ansamblu. Istoricul Angelica Bălos spune că aşezarea din jur era mare, dar urmele sunt greu de descoperit din cauza multelor construcţii moderne. Viaţa din Antichitate, din străvechea Germisara, poate fi descoperită şi în primul weekend din luna iulie când, în apropiere, se desfăşoară Festivalul Antic Aqua Sacra Germisara. Aici, cei de la Terra Dacica Aeterna reconstituie diverse scene de viaţă sau momente de luptă.
În ultima perioadă, termele romane sunt tot mai des vizitate: „Nu a fost săptămână să nu avem grupuri de turişti şi grupuri mari, care urcă cu autocarele în staţiune. Se simte că avem un Centru de Informare şi Promovare Turistică foarte activ, că drumul care face legătura cu autostrada este reabilitat şi modernizat complet, că agenţii economici au oferte tot mai bune, proceduri medicale moderne şi un ştrand – Băile Daco-Romane cu patru bazine cu apă termală care atrag o mulţime de turişti. Asta înseamnă că staţiunea Geoagiu Băi devine tot mai interesantă şi îşi justifică titlul de staţiune de interes naţional”, spune primarul Vasile Cărăguţ.
Odată ajuns în staţiune, ghidul Claudiu Şimonaţi – foarte bine documentat – de-abia aşteaptă să arate vizitatorilor atracţiile zonei, dar şi să vorbească despre miraculoasă apă folosită de daci şi romani: „Apa din staţiune este cunoscută încă de pe vremea dacilor, când locul se numea Germisara, un toponim care se presupune că, în traducere, înseamnă apă caldă – „germi” înseamnă cald, „sara” înseamnă cădere de apă. Romanii, de-abia în secolul al II-lea, aveau să le descopere şi ei, să le amenajeze şi să le folosească vreme de 165 de ani, până în anul 273. Strămoşii noştri au folosit beneficiile apei mezotermale, care este un adevărat balsam pentru trup şi suflet. Este o apă mezotermală, benefică pentru sănătate, atât pentru uz exterm – dacă facem referire la afecţiunile locomotorii, degenerative, reumatice şi, în combinaţie cu aerul care este unul ionizat negativ, încărcat în ozon, benefic pentru sistemul nervos periferic, central, neuro-vegetativ. Sunt şi trei izvoare de apă mezotermală utilizate pentru cura internă, mai ales pentru afecţiuni digestive, biliare, cele legate de colon. Sunt locurile binecuvântate de la poalele Metaliferilor”, explică ghidul pe care turiştii îl pot întâlni la Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică din staţiunea Geoagiu Băi.
Complexul termal antic se poate vizita în orice zi, fără taxă de intrare. Situată la o altitudine de 350 de metri, Geoagiu Băi este una dintre cele circa 30 de stațiuni din țară, considerate de interes național.
Laura OANA
GALERIE FOTO
