TENTAȚIA BICIULUI PE ȘALE: Circul politic românesc pregătește și spectacol pe eșafod
Un om sărac, incapabil deja să-și mai plătească măcar facturile curente, umilit de datorii fără scăpare, inoculat cu frica de un prezumtiv război nimicitor, umilit de neputința/ nepăsarea politicienilor și autorităților, cu viitorul ucis va primi dictatura ca pe o mântuire. Cine nu înțelege apăsarea asta, îi va trăi consecințele pe propria-i piele. Nu vă e frică, încă? Nu e timpul pierdut!
Pasiunea românului pentru bici este rodul unei istorii lungi și încărcate, o istorie în care răbdarea dusă la extrem și obediența spoită cu înțelepciune populară a creat mari vicii de mentalitate.
Un context excepțional – intern și extern – scoate la iveală în termeni categorici această pasiune pentru traiul cu sufletul otrăvit și demnitatea preș de bordei. Jocul de-a războiul la granițele de est, teoretice, ale Europei și presiunea umilitoare a prețurilor în România, mai limpede spus sărăcia, au pus peste mintea românului aburul toxic al amintirilor din vremea lui „ferească Dumnezeu de mai rău!”.
Profitând de sărăcia oamenilor, de neputința lor de a înfrunta vremuri umilitoare, profitând de mizerabila neputință/ lipsă de voință a unei guvernări de-a valma de a tăia din luxul (clienților) politicienilor și a mai pune ceva nădragi călduroși și pe fundul gol al cetățeanului, politicienii noii extreme dreapta românești acumulează ciocoiește capital electoral.
Nu ar fi ceva nou în politica românească, politică în care naționalismul, social-democrația, liberalismul și „liber-schimbismul” se practică la grămadă, în funcție de graficul emoției publice. Nu ar fi ceva nou într-o țară în care oamenii cinstiți și profesioniștii valoroși sunt priviți cel mult cu îngăduință, ținuți în permanentă stare de umilință, în timp ce lichelele și escrocii sunt promovați, sponsorizați și admirați.
Nu ar fi ceva nou, dar este.
Este ceva nou, pentru că propagandiștii naționalismului nou-spoit românesc au renăscut pasiunea pentru bici, atavismul brutal al urii față de educație cultivată în folosul forței și fricii. Se reînvie matricea ideologică ce permite totalitarismul cu votul majorității.
Propagandiștii noului curent al răzbunării sociale, al anarhiei ca bucurie a nebunilor folosesc inclusiv contextul tensionat geopolitic creat de conflictul NATO-Rusia pentru a crea panică. Promovați de canale media deprofesionalizate, propagandiștii biciului pe șale și pumnului în gură ca metode de reușită în viață au creat inclusiv panică alimentară: mulțime de oameni a pornit iar goana după provizii, manipulată mizerabil de propaganda apocaliptică din ultimele săptămâni.
Un om sărac, incapabil deja să-și mai plătească măcar facturile curente, inoculat cu frica de un prezumtiv război nimicitor, umilit de neputința/ nepăsarea autorităților, cu viitorul ucis va primi dictatura ca pe o mântuire. Cine nu înțelege apăsarea asta, îi va trăi consecințele pe propria-i piele.
Nu ar fi ceva nou, dar este.
Este ceva nou pentru secolul XXI, Europa și România europeană, pentru că este pusă în mișcare o masă populară greu de cuantificat prin metode sociologice normale, o masă ocolită de studii și sondaje, dar capabilă de o periculoasă solidaritate în distrugere și violență. Este o masă populară dispusă să renunțe la libertate dintr-un motiv ușor de înțeles: nu a înțeles și nu a folosit niciodată conștient această libertate, în consecință nu are de ce să lupte pentru ea. Nu știm cât de mare este această masă populară ușor de manipulat, insensibilă la alte argumente decât forța. Nu știm, pentru că, așa cum aminteam mai sus, nu este cuantificabilă prin instrumente normale. Dar am putea să-i vedem dimensiunile abia când va fi prea târziu.
În fața acestei realități care dă fiori pe șira spinării oricărui om întreg, clasa politică românească privește impasibilă, ca boul în calendar, continuându-și preocupările legate exclusiv de automulțumire și trai tihnit: cetățeanul să se descurce cum poate, dacă mai poate.
Circul românesc va avea, se pare, și spectacol special de eșafod. Gratis. Ferească Dumnezeu de mai rău?!
Credit sursă imagine prelucrată: © Inquam Photos / GEORGE CALIN
