Temelia putredă a noii Românii
Am pornit prost la drum la 1989. Ne-am lansat în construirea unei societăţi mai libere, mai umane, acoperind o crimă. Nu numai că am acceptat inacceptabilul şi am permis ca parte din criminali să ne conducă ţara, dar i-am şi votat vârtos pentru asta. Ce fariseism total! Ne făceam că ne plângem morţii şi votam plus 80 la sută Ion Iliescu! Am legitimat un regim criminal şi am ştiut ce facem. Deja complici la omor, ce mai contau pe lista neagră a conștiinței colective jaful, minciuna, neam-prostia și incompetenţa care au urmat? Le-am ignorat, le-am aplaudat la mitinguri electorale, ne-am făcut că nu le vedem şi am tot crezut că însângerata noastră taină, un fel de secret al lui Polichinelle, a fost un rău necesar ca să mergem înainte, să prosperăm, să ne fie bine la toţi.
N-avea cum! Superstiţioşii au aşteptat degeaba să treacă cei șapte ani biblici de pedeapsă pentru că i-am ciuruit pe Ceauşeşti de Crăciun. Tot amărăşteni ne-am aflat. Blestemul nu poate fi dezlegat. Muşamaua pusă peste morţii lui Iliescu a tras înapoi România din răsputeri timp de 27 de ani, ani în care, numai pentru că vremurile, fondurile UE și diaspora împingeau ţara înainte, am ajuns şi noi să avem un televizor color, un Golfuleţ second-hand şi promoţii la supermarket. Am fi fost însă departe de coada Europei azi, dacă regimurile Iliescu nu ar fi statuat imunitatea călăilor şi liberalizarea corupţiei.
România stă de un sfert de veac pe această temelie putredă. Preşedinţii Contantinescu şi Băsescu au fost complicii și ei în perpetuarea putregaiului. La finalul mandatului de preşedinte a lui Traian Băsescu, la 25 de ani de la masacrul fără rost al românilor, cea mai sinistră declaraţie care poate fi auzită este cea a procurorului general de atunci al României, Tiberiu Niţu. Ce spunea domnia sa? Că Ion Iliescu nu a fost încă audiat în dosarul Revoluţiei. Dar, ne spunea tot Niţu, rămâneţi la locurile voastre, dosarul este aproape de finalizare. La 25 de ani de la Revoluţie, declaraţia primului procuror are simbolistica unui scuipat oficial pe mormântul eroilor şi pe durerea rudelor îndoliate. Și așa va rămâne cu toate inculpările formale care s-au dat între timp. Pentru că, surprinzător, și sub Klaus Iohannis Justiția pare să primească un ciocan în cap chiar înainte de a ajunge să judece liberă mega-dosarele neamului.
Ion Iliescu trăieşte purtând răspunderea morții fără rost a sute de români după 22 decembrie 1989! Nu pot să nu mă înfior de puterea imensă pe care a avut-o acest om dacă şi acum, la 28 de ani de la crima din Decembrie 1989, nimeni, absolut nimeni, nu l-a deranjat penal cu adevărat. Desigur, mai devreme sau mai târziu, într-o bună zi, numele călăilor din 1989, morţi sau vii, va fi afişat, oficial, pe stâlpul infamiei naţiei.
Din păcate, ca întotdeauna, va fi prea târziu!
Deja am pierdut iremediabil efectul moral-aseptic al pedepsirii la timp al vinovaților!
Adrian SĂLĂGEAN
