Țebea 2019: Descălecare politică în ghionturi pesediste, la mormântul Crăișorului
S-au împlinit și Serbările Naționale de la Țebea din 2019. Comemorarea lui Avram Iancu nu a mai atras așa multă lume ca în alți ani: parcă au fost cei mai puțini acum. Nici prea multă agitație nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi produs o violentă și penibilă descălecare politică, o agresivă acoperire a bunului simț și tradiției cu gloată pesedistă în căutare sau în disperare de imagine.
Preambul
…Dar, nu-i așa?, nimic nu-i de mirare în marșul funebru prin România al alaiului de campanie al Vioricăi Dăncilă, moștenitoarea lui Liviu Dragnea. „Măruntul fapt” că, la Țebea, gloata pesedistă dănciliană i-a alungat pe veteranii de război din primul rând al invitaților, pentru a se înghesui doar membrii ei transfigurați în prim planul camerelor de luat vederi, e doar o suavă călcătură de bocanc murdar din marșul amintit.
Aș fi putut intitula acest foto-reportaj, la fel de bine, „șase, vin lăcustele lui/ cu Vio” sau „cum o-mbătară pe Dăncilă cu apa rece din Țara Moților”. Dar aș fi pierdut posibilitatea să prind și câteva tușe de normalitate din marea dezamăgire de la Țebea, din 2019.
Liniștea dinaintea furtunii
Ziua începea liniștită la Țebea, sub un cer mohorât doar atât cât să păcălească sufletele slabe. O dimineață ușor palidă, în care armata de polițiști cu fluiere înlocuia, cu succes, armata de greieri de peste noapte. Peste fluierele polițiștilor dirijând mașinile invitaților către câmp, suna din toate boxele liturghia tânguită dinspre biserică. Ostași la datorie, jandarmi la datorie, dubioși măsurând trecătorii, la fel de subtil acoperiți precum agenții FBI la cravată în cartierul chinezesc. Fete frumoase, în costume populare, zâmbind din toate celulele lor tinerești, păzeau, temporar, locul viitoarei invazii politice, în fața bisericii. Stătea să-nceapă descălecarea.
Desantul politicienilor liniștiți
Vin, ca furnicile, în șiruri mai mici sau mai mari, urcând aleile către biserică, politicienii liniștiți. Se salută, resalută, se strâng mâini, se fac confidențe trăgând cu ochiul la prea-curioșii jurnaliști, se așează grupulețe după o posibilă geometrie a organizatorilor evenimentului. Liberali și foști liberali se grupează în spatele veteranilor, pesediști liniștiți așteaptă ceva, umaniști și traseiști se pun sub scut militar, oamenii lui Băsescu stau pe aripa nejinduită a scenei principale din fața bisericii. Încă e veselie pașnică și concordie.
Șase, vine Vio!
De la un timp, nerăbdarea, amestecată cu iritare în priviri atârnate de lungul drumului, în fundul cerului și capătul aleilor, se simte în aer, exasperant: cineva se lasă așteptat! Până la urmă, acel cineva vine. E ea, e Viorica. Viorica Dăncilă, pășind în onor militar către viitoarea degustare de mulțime. Până și Avram Iancu păru să dispară, brusc, din mijlocul sărbătorii.
Tactica buruienilor
Sosirea alaiului Vioricăi Dăncilă fu ca un cutremur pentru mica societate politică consesuală ce tocmai se înfiripase în fața mormântului Crăișorului. Convinși dintotdeauna că doar cantitatea și urletul fac puterea, pesediștii au năpădit, zgomotos, în mare mulțime, scena evenimentului, au proptit-o pe Viorica în mijloc, apoi au împins în spate veteranii de război, aldiștii, peneliștii, independenții, tot ce mai respira altceva decât social-democrație în prim-plan. Așa se face că, de la soborul de preoți, până la ieșirea-n drum, tot un pesedist și-o pesedistă, împletiți în dor mărunt și buclă deasă, să crape concurența, iarba și bordurile aleilor de ciudă.
Ah, să nu uităm: într-un grețos efort de a pune laț emoțional de gâtul Vioricăi, strategii au lipit de prea-telurica prim-pesedistă un copil care să-i susțină transparența. E drept că au lipsit, totuși, mici gimnaste care să-și rupă oasele pe asfalt pentru a hrăni orgoliul comunist al pesediștilor… Comentariile sunt de prisos: atât știu, atât pot, atât fac!
Viața merge înainte!
Dar cred că e suficient atât, din povestea descălecării: să se știe. Nu trebuie să ne amărâm viața pentru lipsa de educație și bun simț care ne invadează, din nefericire, viața publică. Până la urmă, au fost și momente din registrul normalității, în vârtejul descălecării politice de la Țebea. Au fost și oameni, printre politicieni, au fost și politicieni printre oameni. Au fost și apariții insolite, și momente de bucurie… Viața merge înainte, purtându-și cu mare grijă bateriile de speranță!
Notă finală, dulce-amară
Disprețul față de cetățean și orgoliul prostesc al valului pesedist post-Dragnea, care au adus un personaj ca Viorica Dăncilă în fruntea Guvernului, în fruntea unui mare partid și, vai nouă!, în cursa pentru Președinția României, nu au scăpat de sancțiunea publică. De la oamenii care au trimis-o pe Viorica Dăncilă la școală, la alfabetizare, până la cei care au reproșat pesediștilor neputința unei guvernări haotice, vocea cetățeanului din spațiul Serbărilor Naționale de la Țebea s-a auzit bine, pentru cine a vrut să audă. Este o dovadă bună că agresivitatea politică, fastul prefabricat, promisiunile fără acoperire nu mai au priză așa de bună la oameni, pentru că falsul este deja deconspirat în lipsa de decență a vieții de zi cu zi.
