Târg în Valea Mierii

„Uite, mami, albine care zboară!”, zice un puşti cu ochii la „cămăruţa cu albine”, iar femeia îi vorbeşte copilului care priveşte fascinat, pentru prima dată, micuţele lucrătoare care se agită în spatele sticlei: „În fagure, ele pun mierea, apoi oamenii o scot de acolo şi o pun în borcan, apoi ajunge la tine în burtică.”

Suntem la Nandru, la „Ziua apicultorului”, la cel mai frumos stand: pe lângă rama cu geam, zeci de borcane, de diverse mărimi şi forme, etalează nu doar conţinutul dulce şi aromat, ci şi vesele desene cu flori alături de lumânări din ceară naturală sub formă de îngeraşi.

Dacă de albine şi produsele din miere se ocupă Ciprian Hodor, soţia sa este cea care înfrumuseţează oferta: „Pe borcanele de miere polifloră, am desenat buchete de flori colorate, ce mierea cu lavandă sunt floricele mov. atrage privirea şi lumea ne felicită pentru standul deosebit. Avem miere cu seminţe de in şi chimin, cu salvie, avem tinctură de propolis, miere cu polen, care este foarte bună”, povesteşte Maria Hodor.

Satul Josani a devenit de ceva vreme cunoscut în lumea apicultorilor pentru calitatea mierii datorită lui George Vlaic, omul considerat cel mai bun apicultor din judeţ. A lăsat stupina, dar şi secretele creşterii albinelor urmaşilor săi.

Acum, Ciprian Hodor îi calcă pe urme. Hunedorenii îl cunosc drept unul dintre cei mai apreciaţi medici veterinari din judeţ. Puţini ştiu însă că marea sa pasiune este apicultura. Trebuie doar să îl asculţi vorbind despre albine şi să-l priveşti în timp ce se ocupă, cu gesturi trandre, fără pic de teamă, de micile zburătoare: „Albina este una dintre cele mai inteligente şi bine organizate fiinţe de pe planeta noastră.

Pe lângă rama cu geam unde poţi observa câteva zeci de albine, Ciprian Hodor a adus-o la târg şi pe mascota Marieta: „Colegele ei au rămas acasă, sunt vreo 200 de familii. Într-un kilogram de albine intră cam zece mii de indivizi, iar o familie are de la trei până pe la cinci kilograme. Dacă înmulţesc cu 200, înseamnă cu Marieta are câteva milioane bune de surori”, adună şi se veseleşte apicultorul. Standul soţilor Hodor adună lume multă, atât clienţi care cumpără miere de tot soiul, dar şi cei care aleg borcanele înflorite pentru a le dărui.

Zeci de oameni se perindă pe la mesele producătorilor în cea de-a doua zi a evenimentului aflat la prima ediţie: „Am decis să facem acest târg al apicultorilor pentru că avem foarte mulţi producători de miere în zonă şi suntem una dintre cele mai importante zone apicole din judeţ. Cred că ar trebui să se aplece mai mult atenţia asupra acestor mici producători pentru că datorită lor avem încă aceste produse foarte bune, făcute în casă. Am gândit acest eveniment pentru că mierea se vinde cel mai mult în circuit închis, dar vrem să găsim şi altă modalitate decât vânzarea engros, mai ales peste hotare”, explică primarul Daniel Dobruţchi.

De-a dreapta scenei, este locul apicultorilor. Toţi cei care vin aici se miră de numărul mare al apicultorilor, majoritatea din Josani. Cu aşa oameni şi atât de multe stupine, Valea Nandrului, ar putea uşor deveni „Valea mierii”.

Dealurile cu păşuni întinse şi înflorite lângă păduri cu salcâm şi tei sunt perfecte pentru creşterea micuţelor zburătoare. „Am adus doar produse naturale, din gospodărie, că noi din astea avem. Suntem mai la început, dar ne ajută tare mult că s-a făcut acest eveniment. Ne încurajează pe noi, cei care producem miere curată, bio, să mergem înainte”, spune Ioan Marius Mihonesc, care vinde alături de borcane cu dulce natural şi pere, dulci şi ele precum mierea.

Apicultorii nu se plâng de producţie, nici de vreme, ci sunt supăraţi pentru că românii nu sunt prea buni clienţi şi ei se văd nevoiţi să vândă celor din Vestul şi Centrul Europei: „Anul apicol a fost bun până acum, de acum începe să fie problemă cu seceta asta. Este foarte important pentru noi să ne promovăm şi să ne vindem produsele fiindcă pentru unii români mierea este un produs interzis: e mai scumpă faţă de alte produse şi atunci unii nu cumpără, se mulţumesc cu zahărul. Se vinde mult dincolo, mai ales cea de salcâm.”

Un alt apicultor adaugă: „Era tare necesar un târg din ăsta. Ne zbatem de ani de zile să facem aşa ceva şi uite că doar acum s-a găsit omul potrivit pentru locul potrivit să ne ajute să mai şi vindem ceea ce producem. Românul nu foloseşte miere, deşi este produsă în cantităţi destul de mari de apicultorii autohtoni. Noi suntem producători serioşi şi nu falsificăm mierea, deşi românul nu înţelege asta – merge şi cumpără din alte locuri, din magazine, şi se alege cu miere artificială. Produsele noastre sunt, în schimb, căutate mult de străini: tocmai acum am dat 50 de kg în Germania. Am o fiică în Italia care duce miere şi se vinde foarte bine!”, spune Titus Toma.

Producătorul vrea să predea ştafeta fiicei, care urmează studii superioare la Timişoara şi îl însoţeşte în târg. Ea promovează un alt produs de casă care se foloseşte cu miere. Este vorba de un oţet fermentat natural din mere pădureţe, un produs întâlnit în vechile gospodării ţărăneşti: „Mama a cules acum 15 ani merele, a făcut oţetul şi îl ţine în butoaie speciale pentru a menţine gustul şi a păstra modul natural de fermentare. Se poate consuma în salate, dar şi în combinaţie cu mierea. Ajută foarte mult la tranzitul intestinal şi în problemele gastrice.”

Una peste alta, primarul spune că zona are peste trei mii de familii de albine. Este motivul pentru care şi-a dorit un eveniment la care să participe doar producători locali, alături de meşteri şi artizani. „Trebuie să avem în vedere aceşti producători. Eu sper ca românii să mănânce mai multe miere pentru că nemţii au înţeles deja că este un produs sănătos. Eu vorbesc din proprie experienţă – am avut nişte probleme de sănătate, şapte ani la rând. M-am tratat cu produse apicole şi pot să spun cu mâna pe inimă că de 14 ani nu am mai avut nici un fel de necazuri”, explică Daniel Dobruţchi.

Poate că muzica a fost prea tare şi nu întotdeauna aleasă potrivit, ori că din pricina soarelui puternic, puţini au reuşit să stea la recitaluri, în faţa scenei. În schimb, administraţia locală din comuna Peştişu Mic a reuşit să organizeze propabil singurul târg din judeţ fără kitsch-uri şi fără comercianţi cu veşnicele plastice şi produse cumpărate engros şi vândute de multe ori mai scump.

Prin urmare, la târgul de miere s-a băut sirop de soc sau de zmeură şi s-au mâncat plăcinte pădureneşti: „Se fac dintr-un aluat foarte puţin dospit, cu puţină drojdie, din care se întinde o foaie subţirică şi rotundă.

Aşezăm pe ea un scorb făcut din brânză dulce, smântână, ouă şi sare după gust. Se împătureşte în şase, patru – depinde de zonă. Se pune apoi în tigaie, la prăjit”, povesteşte Aurelia Muntean.

Veronica Vîrşag a adus la târg zeci de feluri de dulceaţă şi siropuri, toate pregătite în casă. Pe lângă reţetele clasice, are şi preparate cu miere: „Sunt siropurile care conţin pulpă – se stoarce fructul şi se amestecă în părţi egale cu mierea. Aşa se obţine siropul concentrat din aceste soiuri. Eu am din cătină şi zmeură de pădure. Avem şi dulceţuri care au miere în compoziţie. Aşa este dulceaţa de nuci verzi şi cea de ardei iute, dar facem la cerere dulceaţă de ghimbir cu miere. Procedeul este diferit pentru că prima dată se fierbe dulceaţa, se leagă şi doar când avem o temperatură de maxim 35 de grade, se adaugă mierea ca să nu îi dispară din proprietăţi”, povesteşte femeia îmbrăcată frumos, în straie pădureneşti.

Cei care au ajuns la „Ziua apicultorului” şi-au putut cumpăra produse lactate de casă, produse pe bază de levănţică de la Lavandaria, tot felul de dulceţuri şi uleiuri făcute de cei de la Liceul Agricol Geoagiu sau au putut alege tot felul de brăţări, cusături şi ţesături sub marca „Autentic”.

Sunt realizate de Cristiana Iakob, care demonstra celor interesaţi cum poţi ţese: „Lucrez acum la un brâu ţesut manual pe un soi de piaptăn descoperit în alte zone, obiect care este un soi de război mic de ţesut. Se urzeşte, apoi, la fiecare rând, se ţese şi se bate. Aceste brâie se folosesc pentru a le lega la rochii sau bluze, peste tricou, în loc de curea.”.

Fiica ei Rebeca împleteşte de mică tot felul de brăţări din fire colorate. Sub marca „Autentic” puteţi găsi chiar şi „hăinuţe” pentru gelul dezinfectant.

Pe lângă incursiunea din parcul de aventură, copiii s-au îndeletnicit cu tot felul de jocuri năstruşnice puse la cale de Radu Fachin. La „Lemnăria lui Radu” găseai o întreagă gospodărie ţărănească în miniatură, cu case mici acoperite cu şindrilă sau paie, cu care şi juguri.

A meşterit un joc de „X şi Zero” din lemn şi sfoară, atrage copiii arătându-le cum să aşeze 14 cuie într-un cui: „La fiecare eveniment, inventez ceva pe profil. M-am gândit cu ce să vin la acest târg şi am lucrat la o albină, am gândit-o în aşa fel încât copiii să o poată asambla uşor şi colora cum vor ei. De exemplu, aripile sunt prinse cu magneţi. Mie aşa îmi place să pregătesc jucăriile, ca să îi las pe ei să lucreze, să îşi dea interesul”. Tânărul artizan are o mulţime de obiecte meşterite frumos, dar cel mai mult atrage rama pe care scrie „Ziua apicultorului” şi unde mai toţi vin să îşi facă fotografii.

Bineînţeles, cele mai reuşite cadre sunt ale pădurenilor, cu straiele lor bogat îmbodobite. Marica Ţif are un stand cu zeci de piese şi podoabe, păpuşi şi straiţe. „Bunicul purta cămaşa asta la coasă, la fân, la lucru vara. Odată, l-am întrebat: „Bunicule, dar ţie nu ţi-i cald?” Şi-o zâs: „Nu, tu! Că ăstea-s de pânză de cânepă! Iarna îţi ţine căldură şi vara îţi ţine umbră. Probabil, fiind din fibre naturale, nu transpira în ele, să-i fie cald”, completează femeia care pare a şti totul despre straiele locului.

„Cămeşa pădureană îi ca o rochie, cu ciupeagul legat de poale. Este o piesă de îmbrăcăminte care aranjează pe toată lumea pentru că este decentă, este largă şi cade frumos. Partea din spate este opregul, care se leagă cu frumbie. Asta se strânge bine ca să steie poalele şi cămeşa aşezată bine.” Într-o parte, o copilă de-o şchioapă ţine de o păpuşică gătită pădureancă şi mama ei îi explică: „Uite: batic, cămeşa, cătrânţă, opregul şi brăcirea.”

Primarul Daniel Dobruţchi a organizat evenimentul pentru a marca data de 19 august când se sărbătoreşte Ziua apicultorului. „Cu siguranţă, vrem să devină o tradiţie, să învăţăm din ce putea fi mai bine şi să păstrăm lucrurile bune. Avem ecouri foarte bune şi mulţi ne-au lăudat că am venit cu un târg doar pentru cei care fac produse de casă. Vrem ca localnicii să înveţe să cumpere de la săteni, de la vecini, şi mai puţin din marile magazine!”

Laura OANA