Tabăra Brădăţel: admirabilă, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire

Ruinele taberei şcolare de la Brădăţel rezistă miraculos bălăriilor. După 12 ani de paragină, vegetaţia n-a reuşit să le înghită cu totul, deşi ar fi putut fiindcă nicio autoritate a statului nu le-a stat în cale. Oficial, în acte, tabăra este „în conservare”. În realitate, nimeni nu conservă nimic la Brădăţel. Clădirile au fost abandonate, birocratic, într-o fişă de inventar şi cu asta basta. Cu ani în urmă, înainte ca tabăra să ajungă ruină, au existat ofertanţi care să o preia. Atunci dregătorii statului n-au vrut să o „înstrăineze”. Acum, ar da-o, dar nu o mai vrea nimeni.

 ”La revedere, tabără dragă”

În zona de agrement de pe valea Râului Mare, puţin înainte de Gura Zlata, se întrezăresc ruinele taberei şcolare de la Brădăţel. De o parte şi de alta a drumului, clădirile dărăpănate se afişează într-un contrast violent cu vilele cochete şi peisajul de munte. Câteva imagini cu personaje de desene animate au rezistat pe pereţii exteriori ai fostelor spaţii de cazare. Undeva într-un corp dosnic de clădire, împresurat de bălării, apar vagi urme cum că acolo ar fi funcţionat cândva un cabinet medical. La drum, un indicator rutier la fel de ponosit şi de contorsionat ca restul taberei avertizează şoferii că prin zonă ar putea să traverseze copii în alergare. Ruinele taberei de la Brădăţel sunt în foaia de inventar a Direcţiei Judeţene de Sport şi Tineret (DJST) Hunedoara, instituţie publică ce nu plăteşte impozit pe clădiri şi nici nu-i somată să-şi îngrijească proprietatea. (Dacă un privat şi-ar ţine acareturile într-o astfel de stare, n-ar scăpa de „braţul lung al legii”.)  La câţiva metri mai sus „musteşte” de viaţă o tabără evanghelică privată. Parcă înadins  a fost amplasată lângă dărăpănăturile statului. Comparaţia vine spontan, n-ai cum să scapi, s-o eviţi. Şi dintr-odată, toate explicaţiile, justificările şi planurile de viitor livrate de dregătorii publici în legătură cu tabăra-ruină sună aidoma sforăitului produs de cineva care doarme gospodăreşte.

 Cum se ţine în conservare la stat

În acte, tabăra şcolară de la Brădăţel figurează ca fiind în conservare. Asta spune şi Lorincz Szell, şeful DJST Hunedoara, deşi nu poate preciza în ce constă conservarea. Asigură măcar paza? „Din păcate nu avem bani nici măcar de pază”, mărturiseşte Szell, care face totuşi ceva: trece o dată pe lună prin Brădăţel să arunce o privire la proprietatea pe care o are în inventar.

„Tabăra a fost închisă în urmă cu 12 ani, când am venit eu prima dată la fosta Direcţie de Tineret. Nu mai erau condiţii să cazeze copiii în siguranţă, dar nu a fost înstrăinat nimic. Conservarea constă în faptul că păstrăm ceea ce există. Ca orice clădire ce nu e locuită, ea se deteriorează pe zi ce trece. Noi am vrut demult să le dăm la administraţia publică locală. În urmă cu doi – trei ani, când s-a discuta legea descentralizării, noi am propus să fie cedate pentru că acesta e viitorul lor. Ministerul Tineretului şi Sportului şi noi, Direcţia Judeţeană, nu avem bani să le renovăm”, adaugă şeful DJST Hunedoara.

 O oportunitate ratată

Cum de s-a prins atât de târziu Ministerul Tineretului şi Sportului că nu are bani? Cum de nu au fost taberele date pe mâna unor gospodari înainte să decadă în halul în care se află? Niculiţă Mang, primarul comunei Râu de Mori, spune că ar fi vrut să preia tabăra în urmă cu vreo şapte-opt ani, dar şefii de la Deva s-au opus.

„Am făcut şi hotărâre de consiliu s-o preiau. La vremea respectivă voiam măcar cantina şi m-am angajat să păstrez aceeaşi folosinţă, pentru tineret. Construcţia era bună pe vremea aia. N-au vrut să mi-o dea. Era, dacă nu mă înşel, Marieta Ilcu la conducerea Direcţiei. Am avut mai multe discuţii, dar n-au vrut să mi-o transfere. Acum o ţin în paragină”, spune Mang. Actualul director al DJST Hunedoara s-ar scăpa bucuros de ruine, dacă ar mai putea. „Cu drag i se dă tot. Cu condiţia să păstreze activitatea. Adică, să rămână şi pe mai departe tabără – nu cămin de bătrâni şi nu altceva. Taberele se dau administraţiei locale prin hotărâre de guvern. Dacă Ministerul îmi cere părere, eu cu drag fac recomandarea de a se face transferul de proprietate. Descentralizarea este în linie dreaptă şi de la 1 ianuarie (2018) ar trebui să se producă, iar dacă trec la administraţiile publice locale eu cred că pot accesa fonduri europene să facă acolo tabără cum trebuie să fie”, este de părere Lorincz Szell, directorul DJST Hunedoara.

 Brădăţel nu e o întâmplare

Tabăra şcolară de la Brădăţel nu este singura aflată într-o stare avansată de degradare. „Bineînţeles că mai există şi altele. La Ohaba, Lăpuşnic şi Bulzeşti. Şi acolo taberele nu mai sunt funcţionale de ani buni de zile”, ne lămureşte şeful DJST Hunedoara. De-a lungul timpului au existat situaţii în care o parte din imobile au fost închiriate, transferate ori vândute. Acelea au scăpat de paragină. Chiar şi din Brădăţel au fost două sau trei construcţii mai mici ce au ajuns pe mâna unor gospodari.

„Poate că atunci când Hidroconstrucţia a predat clădirile la Tabere să fi existat unele imobile ce nu au fost predate şi atunci dumnealor puteau să le vândă. Dar, din ce avem noi pe inventar, nu s-a vândut nimic. Ele există”, declară Szell. Care va să zică, vorba venerabilului Nae Caţavencu, tabăra există, „e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire“.

Marcel BOT