Sute de hunedoreni s-au adunat la Ghelari ca să revigoreze satele pădureneşti

 

Sute de localnici, hunedoreni interesați sau doar curioși, dar și specialiști din Transilvania, au venit, în acest sfârșit de săptămână, la prima ediție a Târgului de promovare turistică și economică de la Ghelari. Managerul GAL microregiunea Țara Hațegului – Ținutul Pădurenilor, Paula Enuț, spune că satele și oamenii din zona montană a pădurenilor trebuie promovate, în regim de extremă urgență: “Altfel, în câțiva ani nu vom mai avea pe cine să scoatem la lumină!”

                                                          Un localnic are exponatele pentru un muzeu al pădurenilor

Liviu Pop e hunedorean, dar s-a stabilit în Ghelari în 1981, în urmă cu 36 de ani: „Inițiativa a avut-o fiica mea. Acum cinci ani, când era la liceu, a vrut să facă un muzeu pădurenesc. Am ajutat-o și noi, familia, pentru că ne-am

dat seama că toate lucrurile astea se vor pierde. Avem obiecte din toate satele. Am mers, am bătut din poartă în poartă, am spus ce vrem să facem și am primit donații: tot felul de obiecte din gospodărie, icoane vechi, o ladă de zestre, mai am de luat o laviță și un dulap… Doar că noi stăm la bloc, așa că nu am unde să le depozitez. Din păcate, sunt cinci ani și încă nu am reușit ca, împreună cu autoritățile locale, să găsim un loc unde să amenajăm un muzeu pentru aceste obiecte. Pe fiecare dintre ele noi am scris ce este și de la cine provine. Foarte multă lume a venit și s-a uitat la stand. Uitați aici, de exemplu, un cântar vechi care are, poate, peste 100 de ani! Tradiția asta se va pierde. Oamenii le aruncă. Noi am fost la multe familii și ne spuneau: «Aaaa… Păi, am avut, da’, le-am dat!» Sau: «Le-am aruncat!»… Acum, să vedem dacă vom reuși să găsim un spațiu pentru un muzeu. Nu fac lucrurile astea pentru mine, ci ca să nu se piardă, să rămână ceva din ce-a fost cândva…”

Port pădurenesc, ieșit din mâini de fetiță

Marica Țif a plecat din satul copilăriei, Cerbăl, de ani buni, iar acum este inspector financiar. Însă niciodată n-a putut să se rupă de frumusețea costumului popular. Deși s-a mutat în Hunedoara, are o întreagă colecție de costume pădurenești: “Noi am crescut cu hainele astea. Cu ele ne îmbrăcau! Deși e greu, costumul era purtat chiar și la lucrul câmpului. Singura diferență era că hainele de lucru nu erau chiar așa de împodobite. Eu cos de mică, de pe la șapte ani. De la mama n-am prea putut să învăț, că ea era mai repezită. Și, atunci, am învățat de la bunica. Mai întâi, gulerul simplu, cu două-trei împunsături. Până am prins metoda de lucru și ne-am apucat noi să coasem: făcam gulerele, foile care vin pe piept, pe la mână, ce era mai mărunt, pe altiță… Pe la 7-8 ani, cum eram noi patru surori, normal că trebuia să ne facem hăinuțe. Că în fiecare an, de Paște, trebuia să ai haine noi. Fetele mici aveau costume mai puțin colorate, cu alb și negru, fetele tinere, domnișoarele, aveau cusătura cu mult roșu și batic roșu, femeile măritate și roșu, și negru, un costum colorat, cu batic alb. Iar cele mai bătrâne, negru și violet. Când eram eu mică se adunau femeile cu cusutul la câte o casă. Nu se organizau: veneau, pur și simplu. Unele operațiuni erau foarte complicate și era nevoie de multă măiestrie! Nu toată lumea știa să le facă”, povestește doamna Marica, înconjurată de costumele care iau ochii cu culorile lor și de privirile admirative ale celor care-au urcat acasă la pădureni.

“Turismul ecumenic ar trebui încurajat!”

“Totul a început când am fost implicați într-un proiect de promovare a Ținutului pădurenilor și Țării Hațegului

(proiectul se numește «Conexiuni culturale»). El se referă la patrimoniul natural și cultural pe care îl avem în cele două ținuturi. Hațeganii au, în zona lor, un patrimoniu istoric foarte valoros, pe care îl pun în valoare și știu să îl promoveze. În Ținutul Pădurenilor, din păcate, este patrimoniul cultural care nu se mai pune în valoare. Depopularea este unul dintre motive. Un alt motiv este faptul că nu se recunosc valorile. Zona pădurenilor a fost una minieră, industrială și tradițiile s-au diluat, în timp. La sfârșitul proiectului am înființat Asociația «Turism hunedorean». Prin ea vom scrie proiecte, specifice fiecărei zone, nu doar de dragul de a scrie proiecte”, afirmă coordonatoarea Centrului de Informare Turistică din Ghelari, Delia Toma. Ghelăreanca mai spune că în Ținutul Pădurenilor sunt foarte multe atracții naturale, în timp ce și turismul ecumenic ar putea fi încurajat. “Odată ce vine lumea să vadă catedrala pădurenilor la noi, în Ghelari, ar trebui dusă și la celelalte biserici. Avem biserici foarte vechi. În fiecare sat a fost, inițial, o biserică din lemn, degradată. De prin anii 40 au început să se construiască biserici noi, alături de cele vechi. Dar, ar trebui să vedem de cele vechi, care ar putea deveni puncte de atracție.”

City-break în… Ținutul Pădurenilor

„Un altul ar fi Furnalul de la Govăjdia, care, până acum nu a câștigat niciun proiect pentru reabilitare. Apoi Alunul, satul de marmură din Ținutul Pădurenilor. Casele, în general, sunt construite din marmură, biserica e tot din marmură, singura din Europa, construită în totalitate din marmură, iar când intri în sat, mergi tot pe un drum de marmură. Sunt atracții turistice deosebite! Nu le punem în valoare, pentru că nu ne-am dat interesul! Însă eu aș vrea mai mult decât atât, nu doar să le punem în valoare, ci și să le oferim mai mult! Unde poate să doarmă turistul, într-o casă tradițională, unde poate să mănânce plăcintă, unde poate să mănânce brânză și să evadeze în sălbăticie?, se întreabă Delia Toma. “Ar putea să vină, de exemplu, din Timișoara. Urcă pe autostradă, coboară la Deva, văd cetatea de la și Castelul Corvinilor, apoi urcă la noi, petrec noaptea la una dintre pensiunile noastre. A doua zi fac un circuit în zonă și iau masa aici. După amiază îi vom direcționa spre Țara Hațegului, unde pot să vadă capitala romană, bisericile vechi, Geoparcul Dinozaurilor.”

“Îi vom ajuta să obțină autorizațiile”

E drept că prin Centrul de Informare Turistică e posibil să fi atras mulți turiști, „dar nu am adus și un plus valoare

comunității, adaugă Delia Toma. Eu aș vrea ca turiștii, după ce au trecut, ne-au văzut, au admirat, să și lase ceva în comunitate. Toată lumea reclamă dificultățile în privința autorizării. Prin asociație, mai ales că legea e acum un pic mai permisivă, tocmai asta vom face: îi vom ajuta să obțină autorizațiile și actele necesare, ca să poată produce. Pentru că unii spun: «Păi, mai trebuie și să mergem să lucrăm.» Noi am lucra. Fiecare dintre noi! Uite, fiecare, face acasă compoturi, dulcețuri, dar, fără acte nu ai posibilitatea să mergi și să le vinzi. Și, atunci, de ce să le faci!? Numai prin asociere putem face ceva. Nu pot să promit că vom dărâma munții, dar vom încerca. Așa le-am spus și unor producători invitați: «Nu pot să vă promit că veți vinde 1.000 de plăcinte, dar, e posibil să cunoașteți persoane cheie la acest târg, iar în viitor să puteți vinde chiar mai multe»”, adaugă Delia Toma.

Satele de munte se pot salva prin agroturism

“Elvețienii au înțeles. Ei nu sunt în Uniunea Europeană, așa că nu se supun restricțiilor Uniunii. În zonele montane trebuie să mergem pe agroturism, crede managerul GAL pentru microregiunea Țara Hațegului – Ținutul Pădurenilor, Paula Enuț. Am luat oameni de aici și i-am dus în Alba, la Remetea, unde au putut să vadă cum oamenii de acolo trăiesc numai din turism. Au venit de la Viscri, de la Sighișoara să ne spună cum au reușit ei. De exemplu, au amenajat un spațiu unde toată lumea din sat își face zacusca. Locul acela e acreditat la norme europene și tot satul merge, prin rotație, și face zacuscă și vinde, în condiții de igienă, fără să mai fie nevoiți, fiecare, să facă o investiție la ei acasă. Nu este corect să cumpărăm produse din București, când am putea cumpăra de la producătorii noștri. Nu e corect să cumpărăm brânză din altă parte, iar brânza atât de gustoasă a pădurenilor, să fie apreciată doar de străinii care ajung în zonă, pentru că noi nu știm să o etichetăm și să o vindem. GAL are câteva măsuri de finanțare, prin care putem să alocăm bani acestor producători, pentru ca ei să-și cumpere utilajele necesare și să-și vândă produsele, sub o siglă românească sau de nivel european.”

Schimb de turiști cu Aradul

Vecinii din județul Arad au profitat, și ei, de târgul de promovare turistică, pentru a ne spune de ce suntem așteptați,

ca turiști, la poarta de vest a României. Casiana Alexandra Răduț, consilier la Centrul Național de Informare Turistică Arad, spune că arădenii consideră că merită să ne spriinim reciproc în promovare. “Aradul, fiind în vecinătatea județului Hunedoara, este un bun moment pentru a schimba informații și pentru a ne sprijini reciproc. Vă invităm în podgoria Aradului, pentru a gusta vinurile noastre bune, bucatele tradiționale, puteți face turul orașului, pe jos sau cu bicicletele, pentru că noi ne aflăm pe malul Mureșului și avem o panoramă splendidă. De asemenea, vă așteptăm cu cetăți foarte frumoase, cum ar fi cetatea Șiriei, cu una dintre cele mai vechi, dacă nu chiar cea mai veche mănăstire ortodoxă din România, Hodoș-Bodrog, apoi basilica Maria Radna, pentru care vin turiști din toată lumea, iar pentru iubitorii de natură avem Parcul Natural Lunca Mureșului, care poate fi vizitat vara, dar și iarna”, spune tânăra.

__________________________

Ce aduce nou târgul de promovare

Evenimentul, care a avut loc în perioada 25 – 27 octombrie, a mizat pe promovarea turistică și economică a Microregiunii Ținutul Pădurenilor – Țara Hațegului. Operatori în turism, meșteri populari, agenți economici sau doar iubitori ai celor două zone au venit la eveniment. Acesta a închis proiectul „Conexiuni culturale pentru dezvoltarea sustenabilă a Microregiunii Ţinutul Pădurenilor – Ţara Haţegului”, derulat de Centrul de Asistenţă Rurală, în calitate de lider de proiect, împreună cu partenerii KaosPilots Switzerland şi Institutul Intercultural Timişoara. Proiectul, în valoare de 200.000 de euro, a fost cofinanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Participanții spun că s-au întâlnit ca să se cunoască și să colaboreze, pentru dezvoltarea turismului în microregiunea Ţara Haţegului-Ţinutul Pădurenilor prin valorificarea patrimoniului cultural şi natural.

Ce presupun “Conexiunile culturale”

„Conexiuni Culturale pentru dezvoltarea sustenabilă a Microregiunii Țara Hațegului-Ţinutul Pădurenilor” a fost

implementat pe parcursul a aproape trei ani de către Centrul de Asistență Rurală, în parteneriat cu organizația KaosPilots din Elveția și Institutul Intercultural Timișoara. Proiectul a adus modele elvețiene inovatoare de bune practici în dezvoltarea satelor hațegane și pădurenești, a fost concepută o strategie de dezvoltare turistică, au fost organizate evenimente de promovare și a fost înființată o asociație pentru promovarea valorilor din microregiunea Țara Hațegului – Ținutul Pădurenilor. Mica regiune este formată din 26 de comune: Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Dobra, Ghelari, Ilia, Lelese, Lunca Cernii de Jos, Lăpugiu de Jos, Peştişul Mic, Teliucu Inferior, Topliţa, Veţel, Baru, Băniţa, Densuş, General Berthelot, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sălaşu de Sus, Sântămăria – Orlea, Sarmisegetuza, Rusca Montană și Bretea Română.

ADA BERARU