SEX sau GEN: O dezbatere falsă, bazată pe minciună, manipulare și lipsă de profesionalism

Scandal național cu „sex” și „gen” pe cărțile de identitate. Furie și ilaritate, zgomot mult și argumente șchioape, autorități depășite prin neînțelegerea lucrurilor: o ciorbă chioară românească din nenorocita obișnuință de a complica, prostește, lucruri extrem de simple.

 

Atunci când produci un document de o asemenea importanță precum actul de identitate pentru cetățenii țării tale, se presupune, că tu, statul, folosești cei mai buni profesioniști în materie, de la tehnicieni specializați în elemente de securitate, la specialiști în drept românesc și internațional. Dar teoria asta pare să nu funcționeze și în România.

 

O modificare de nu te mai vezi!

Un program pilot de eliberare a noilor cărți de identitate electronice pentru români, pornit deja la Cluj Napoca, a scos la iveală lipsa de profesionalism și proasta înțelegere și aplicare a legilor din partea celor care s-au ocupat de construirea noului document de identitate românesc. Peste toate, „specialiștii” Ministerului Afacerilor Interne (MAI) au ieșit și cu explicații strâmbe atunci când au fost băgați în corzi de societatea civilă românească.

Miezul scandalului este deja bine cunoscut: apariția pe noile cărți de identitate a „Gen”-ului în loc de „Sex”. O modificare a actului de identitate anapoda din multe puncte de vedere, pornind de la argumentele limbii române, până la argumentele constituționale. În Constituția României scrie: „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de SEX (sublinierea noastră), de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială”. Împing lucrurile cu aceeași corectitudine politică debilă care a generat „gen”-ul în acte, conform noilor cărți de identitate românești, nimeni nu va mai fi apărat integral de Constituție pentru că toți vom fi doar de-un „gen” sau de altul, și nu vom mai putea invoca „sexul”, pe care nu-l mai avem, ca subiect de discriminare!

Și, cum facem cu distrugerea identității prin alterarea certificatului de naștere, unde avem sex, nu gen?

Poate că întreaga legislație românească va trebui modificată, odată cu eliminarea sexului din identitatea noastră biologică.

Să lăsăm, totuși, corectitudinea asta politică ce naște monștri și în registrul ironic, mai ales în România de azi, pentru a face câteva observații necesare asupra scandalului privind noile cărți de identitate.

 

Minciună și manipulare la înalt nivel

Cum au apărut reacțiile publice la noua formă a cărții de identitate, unde „sex”-ul posesorului este înlocuit cu „gen”, reprezentanții statului român au dat în bâlbâială, ca de obicei. Și au scos de sub caschete sau prespapier explicații alambicate, cu norme și indicații europene care, vezi Doamne!, trebuiau respectate.

În bâlbâiala oficială, primul argument este Regulamentul UE 1157/2019 care le-ar fi impus „gen”-ul pe cărțile noastre de identitate. Fals. În textul oficial românesc al acestui document, la punctul 24 din preambul (vezi în subsol legătura la toate documentele menționate în text) scrie, negru pe alb: „Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la menționarea SEXULUI (sublinierea noastră) unei persoane într-un document care intră sub incidența prezentului regulament. Dacă un stat membru menționează SEXUL (sublinierea noastră) unei persoane într-un astfel de document, ar trebui utilizate, după caz, specificațiile „F”, „M” sau „X” din documentul OACI 9303 sau inițiala unică corespunzătoare utilizată în limba sau limbile statului membru respectiv. ”

Mai mult, în articolul 3 din Regulament scrie că aceste noi cărți de identitate trebuie să se bazeze pe specificațiile și cerințele minime de securitate din documentul OACI 9303 și din Regulamentul (UE) 2017/1954.

În documentul OACI 9303, în specificațiile tehnice, ce să vezi? Nu e niciun „gen”, e ditamai „sex”-ul.

Punem și o imagine, să nu fim acuzați că spunem povești.

În Regulamentul (UE) 2017/1954, ce să vezi? Iarăși „sex”-ul bate „genul”! Cităm: „Titlurile rubricilor 6-12 se scriu în limba (limbile) statului membru emitent. Statul membru emitent poate adăuga o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii, pe același rând, cu condiția să nu existe mai mult de două limbi în total. 6. Nume: numele și prenumele, în această ordine ( 1 ). 7. SEXUL (sublinierea noastră). 8. Cetățenia. 9. Data nașterii.(…)”.

În ciuda acestor evidențe, Guvernul României chiar a pus pe piață o hotărâre (nr. 295 din 10 martie 2021) în care a impus „gen”-ul pe care nimeni nu-l impune prin alte meleaguri mai civilizate decât cel românesc. L-a impus într-o hotărâre de guvern care arată cât suntem noi de deștepți, România fiind unica țară în care guvernanții au decis că, de-acum, cartea de identitate a cetățeanului e cu „sex” iar cartea electronică de identitate a cetățeanului e cu „gen”!

Și așa ne-am lămurit că avem de-a face cu mormane de praf în ochi din partea autorităților care nu știu pe unde să scoată cămașa deja prea strâmtă, „gen”!

 

O documentare în ceva rongleză

Interesant este faptul că, pornind de la bâlbâiala autorităților, intuim și un turn Babel al felului în care s-a documentat pregătirea acestor noi cărți de identitate. Este vizibil faptul că legiuitorul/ făcătorul român de acte în corelație cu traducătorii de limbă română ai UE lucrează amorf, împletind limba română cu limba engleză cum se nimerește. Pentru că într-adevăr, în textele englezești ale documentelor citate apare pârdalnicul de „gender”, adică „gen”, și când e vorba de „sex”. Dar, de exemplu, în textul românesc oficial al Regulamentul UE 1157/2019, se traduce în primă instanță „person’s gender” prin „sexul unei persoane”, pentru ca apoi să traducă același „person’s gender” prin „genul persoanei”. Pas de mai înțelegi ceva – altceva decât că e vorba de lipsă de profesionalism și/ sau manipulare de nivel ordinar.

Pentru că am ajuns aici, să lămurim, pe scurt, și care sunt argumentele de limbă română care impuneau eliminarea din start a unei variante „gen” în loc de „sex”, indiferent de interpretările alambicate ale cititorilor amorezați de rongleză.

 

Oamenii, tratați ca niște lucruri

O primă notă importantă este aceea că, în limba română, „gen” și „sex” nu au același înțeles. În definiția „gen”-ului, cuvântul „sex” apare doar în substratul sensului de categorie gramaticală, iar în definiția „sex”-ului, cuvântul „gen” nu apare deloc. Nu intrăm în amănunte, deoarece putem consulta rapid dicționarul limbii române pentru a înțelege aceste lucruri.

În fapt, după știința noastră, în nicio limbă care folosește derivat din latinul „genus” termenii nu sunt proprii diferențierii de sex biologic la oameni, nici măcar în limba engleză cu al cărui „gender” ne tot pocnesc unii și alții.

În fapt, judecând din perspectivă lingvistică, impunerea cu siluire de dicționar a termenului „gen” care să înlocuiască „sex” are ca singură rațiune dezumanizarea biologică a reperelor sexualității și transformarea sexului biologic uman într-o categorie strict socială, construită și nu expresie a realității existenței. Interesant ar fi de judecat cum poate fi exprimat „gen”-ul ființei umane pe actul de naștere!

Și o paranteză pentru iubitorii de carte: cele mai vechi înțelesuri ale „gen”-ului: sanskrită: janas – rasă, clasă de ființe; greacă veche: genos – rasă, tip; protoindoeuropeană: genhos – rasă; latină: genus – 1. origine, descendență 2. clasă, tip 3. specie rasă 4. set de atribute comune 5. gen gramatical, subtip de cuvinte. Fără niciun sex!

 

O galerie foto cu cărți de identitate noi din țări europene… fără „gen”(iul) românesc, doar cu „sex”-ul dintotdeauna

 

Unde nu-i minte, nu-i!

Să nu lungim această analiză mai mult decât trebuie. Încercăm o concluzie.

De ce au ales autoritățile române varianta cea mai prostă posibil pentru cărțile de identitate, în condițiile în care nicio țară europeană nu a făcut acest pas? Greu de înțeles în alt registru decât al unei slugărnicii semi-alfabetizate față de un curent social defect, „genderist”, care bântuie, fără prea mari victorii dar gălăgios și agresiv, prin lume și al unui slab profesionism cumulat cu schilodiri de carte din partea celor puși să se ocupe de acte de asemenea importanță.

Atât, deocamdată.

 

 

Documente de consultat:

 

https://www.oed.com/viewdictionaryentry/Entry/176989

https://www.icao.int/publications/Documents/9303_p3_cons_en.pdf

https://www.icao.int/publications/Documents/9303_p5_cons_en.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017R1954&from=RO

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/240116