Schimbarea la faţă a Sarmizegetusei Regia

Coloane originale vor completa ruinele templului mare din andezit, porţile de intrare în cetate vor fi regândite, pietrele de calcar aşezate de daci pe drumul pavat vor fi vizibile, restaurarea templului mare circular îl va aduce mai aproape de arhitectura originală. Sunt doar o parte din propunerile făcute de experţii Institutului Naţional al Patrimoniului care vor schimba total înfăţişarea Sarmizegetusei Regia. Poate va dura un deceniu sau două, dar autorităţile cred că este timpul ca monumentul să capete mai mult din imaginea din antichitate şi să se renunţe la pitorescul sitului.

Vor fi refăcute o parte din coloanele de piatră ale templelor chiar cu pietrele originale recuperate din zonă. S-au luat ca model intervenţii din ţări precum Italia şi Grecia. „Vrem cel puţin o coloană să fie ridicată pe întreaga înălţime a ei şi vom utiliza fragmentele găsite în teren sau incluse în zidurile reconstruite. Posibil să putem ridica şi alte două coloane din fragmente, în funcţie de numărul celor care vor fi identificate. În funcţie de asta vom şti dacă putem ajunge şi la mai mult de o coloană”, spune conf. dr. arhitect Ştefan Bâlici, directorul Institutului Naţional al Patrimoniului (INP). Împreună cu arheologii, cercetătorii au identificat de exemplu 30 de tamburi de andezit care compuneau în antichitate coloanele care susţineau acoperişul Templului mare de andezit. Studiul realizat în urma demarării proiectului de restaurare şi punere în valoare a sitului arheologic Sarmizegetusa Regia nu este finalizat, dar experţii au prezentat o parte din munca lor şi propuneri. De un an, cercetătorii INP au luat la pas situl, au măsurat, au făcut analize pentru a strânge date despre teren şi monumentele din fosta capitală dacică. S-au făcut înregistrări cu staţie totală şi scanner 3D, care s-au adăugat metodelor tradiţionale pentru obţinerea unei imagini de fineţe. „S-au înregistrat degradările de pe fiecare suprafaţă, s-au făcut fotogrametrii pentru detalierea stării de conservare şi în cadrul studiului geotehnic s-au făcut foraje geotehnice sau de penetrare pentru a studia structura terenului”, spune conf. dr. arhitect Petru Mortu de la INP. Munca din teren a fost completată de cea în arhive. S-au căutat documente vechi care au legătură cu situl, fotografii, schiţe, planuri, descrieri.

La un an de la demararea cercetărilor în zonă, experţii Institutului Naţional al Patrimoniului au prezentat rezultatele parţiale, dar şi o serie de propuneri care vor schimba complet peisajul incintei sacre. „Acum terenul are aspectul acesta domol, unduit, cu racorduri moi între suprafeţe. Terasele sunt bine conturate, dar racordul dintre ele este un racord de factură organică, e specific naturii şi nu arhitecturii, ori situl acesta era în totalitate un sit antropizat, geometrizat, pe baza unor intervenţii raţionale şi avem urmele acestor intervenţii în zidurile de susţinere ale teraselor”, explică directorul INP. Autorităţile hunedorene care deţin situl spun că este vorba de un proiect de durată care va costa multe zeci de milioane de euro. „La un sit asemănător în Franţa se sapă de 34 de ani, se intervine de atunci şi nu au finalizat tot”, spune Sorin Vasilescu, vicepreşedinte Consiliu Judeţean (CJ) Hunedoara. Cercetătorul ştiinţific dr. Virgil Apostol de la INP a vorbit despre restaurările nefericite realizate de-a lungul timpului: „Prin intervenţia din anii 80, Poarta de vest a fost reconstruită. Aproape jumătate din ea este într-o formă care ar trebui reconfigurată. În anii 90, la templul mare de calcar s-a aşezat o suprafaţă de pietriş. Poate că intenţia a fost bună, dar modul de realizare e dificitar! Templul mare circular a trecut prin mai multe variante de proiectare. S-a ales una cu stâlpii de lungimi diferite care crează mai mult o imagine scenografică, departe de arhitectura originală a templului. La restaurare, pentru reconstrucţia zidului terasei a X-a s-a ales o variantă cu beton, lucrările hidrotehnice realizate în sit nu au fost finalizate. În alte locuri, intervenţiile au denaturat şi au creat imagini de ruină care se degradează. Peste tot am făcut cercetări de arhitectură aplicată pentru că există o vorbă – „pietrele vorbesc” şi aşa am ajuns la descoperirea celor 30 de tamburi care păstrează urmele de răngi, iar trasajul arată că au făcut parte din aceste coloane, se văd urmele de ridicare cu macarale. Se ştie că în antichitate piesele de coloane se montau şi se finisau în operă.” Specialiştii spun că porţile de intrare ale cetăţii dau o impresie greşită vizitatorilor din cauza finisajului pietrelor de la capătul monumentelor: „Arătăm un gol între ele aşa că toate cele trei porţi ar trebui reconfigurate pentru că nu existau asemenea porţi în Antichitate.

Elementele aşezate în urma adăugirilor făcute după planurile arhitectului Călinescu trebuie eliminate şi  adăugate terminaţii imprecise pentru că nu am reuşit să aflăm cum arătau aceste porţi ale dacilor. În ceea ce ce priveşte calea sacră, noi propunem eliminarea blocurilor de completare care introduc forme noi şi pun în inferioritate materialul istoric. Acolo, calcarul de Podeni este în prim plan şi nu cel original. Noi propunem introducerea unei suprafeţe minerale care va contura geometria locului, va arăta traseul drumului. De fapt, propunem aceste suprafeţe minerale pentru toate templele”, spune şeful INP.

Sarmizegetusa Regia este primul mare monument al neamului. Trecerea timpului şi-a spus cuvântul. De-a lungul timpului, aici au fost făcute mai multe intervenţii şi au fost aplicate mai multe proiecte de restaurare, unele de-a dreptul nefericite, spun experţii în patrimoniu. „Multe dintre lucruri sunt pierdute definitiv prin felul în care s-a ruinat şi a dispărut situl de-a lungul timpului. Unele există încă şi pot fi recuperate, adică exact această geometrie a topografiei antice – faptul că templele erau aşezate pe terase, sprijinite pe ziduri de mari dimensiuni din piatră; suprafeţele erau bine definite. Acesta este aspectul care poate fi recuperat relativ uşor prin utilizarea exactă a mărturiilor arheologice şi a ruinelor care există încă pe sit”, explică Ştefan Bâlici.

Arheologii cred că sănătatea sitului are nevoie de asemenea intervenţii: „Acest proiect presupune o parte importantă de conservare a ruinelor existente şi chiar a pieselor care sunt disparate şi care provin din ruine. Pe de altă parte, iniţiativa e dedicată punerii în valoare din punct de vedere turistic a sitului, care va deveni contemporan şi din acest punct de vedere cu tot ce este în Europa monument UNESCO”, crede dr. prof. Gelu Florea, şeful colectivului de cercetare de la Sarmizegetusa Regia.

Anastiloza, adică recompunerea unor fragmente de monument din piesele originale, va schimba lucrurile în incinta sacră: „Vorbim mai ales de coloanele unor temple, coloane alcătuite din tamburi – piese de piatră aşezate una peste alta şi care, în timp, s-au risipit pe suprafaţa sitului. Din studierea acestor fragmente, ele pot fi recompuse şi putem avea dimensiunea verticală a monumentelor care azi lipseşte”, completează directorul INP: „Noi am operat cu informaţii care existau în literatura de specialitate, unele sunt obiectul unor dispute ştiinţifice, dar unele sunt clare. Noi vom pune aceste informaţii într-un scenariu de intervenţie arhitecturală astfel încât să devină vizibile şi inteligibile pentru oricine. Chiar dacă vizitatorii nu au pregătire referitor la arhitectura dacică, ei trebuie să înţeleagă unde se termină o clădire şi înce un spaţiu public, ce formă are construcţia şi ce înălţime avea. Sunt datele de bază ale recunoaşterii unei arhitecturi. Detaliile obţinute în urma cercetării sunt noi şi surprinzătoare. Luat piesă cu piesă, fragment arhitectural după fragment al pieselor din Templul mare de andezit, studiul ne permite recompunerea unui coloane, lucru care nu s-a făcut pentru arhitectura dacică. Avem pentru prima dată o coloană a unui templu dacic.”  Tocmai aceste propuneri de restaurare a monumentelor şi de punere în valoare a sitului i-au surprins până şi pe cei din colectivul de cercetare de la Sarmizegetusa Regia. „Unele propuneri le întâlnesc acum pentru prima dată, pe altele le-am discutat cu ei. Va trebui să găsim timp să le gândim, să le asimilăm, să vedem implicaţiile. Nu sunt soluţiile definitive, ci concepte lansate care pot fi modificate. Propunerile mi s-au părut absolut interesante”, spune istoricul Gelu Florea.

O altă noutate este localizarea surselor de andezit folosite de daci – se ştia că este vorba de cariera de la Bejan, de la Deva, dar studiile INP au adăugat şi cariera de la Cozia. Apoi s-a vorbit despre „atacul vegetaţiei” – muşchii, lichenii şi algele. „Aceştia intră în spaţiile dintre pietre, în fisurile rocii şi provoacă distrugeri în partea superioară a pietrei. Există o biodiversitate foarte mare a lichenilor şi a a algelor şi e o provocare tratatea acestor biocruste. Din studiul peisagistic s-a concluzionat că există obligativitatea tăierii unor copaci, nu în regim forestier, dar recomandarea noastră e de a angaja un grădinar al situluilui”, spune Petru Mortu.

Fosta capitală dacică este exemplul fericit. Dintre toate cetăţile dacice din Munţii Orăştiei incluse în patrimoniul UNESCO, este singura care beneficiază de pază, administrare şi asemenea studii. Asta după ce a fost preluată de la Ministerul Culturii de către Consiliul Judeţean Hunedoara. Autorităţile judeţene care au încheiat un parteneriat cu Institutul Naţional al Patrimoniului spun că propunerile făcute în urma studiului vor sta la baza documentaţiei pentru lucrările de intervenţie care vor dura zeci de ani. „În urma finalizării documentaţiei de avizare a lucrărilor de investiţii care se va întâmpla până la finele acestui an, vom avea o valoare estimativă. Un lucru este cert – este o sumă foarte mare şi eu zic că cel puţin pentru 20 de ani de acum la Sarmizegetusa Regia vom avea intervenţii. Mă gândesc că vor fi undeva la 100 de milioane de euro, iar finanţarea va fi complexă, surse europene, guvernamentale, fonduri norvegiene, bugetul judeţului”, crede Sorin Vasilescu.

Cetăţile dacice din Muntii Orăştiei sunt monumente UNESCO, dar majoritatea sunt uitate de autorităţi şi lăsate la mila naturii, a timpului şi a căutătorilor de comori. „Suntem într-o situaţie critică nu doar la cetatea de la Sarmizegetusa Regia, ci la toate celelalte cetăţi. Acest studiu e un început, un pas important pentru că nu se pot lua decizii mai departe pentru restaurarea şi punerea în valoare a celui mai important sit UNESCO din ţară din perioada antică”, spune Angelica Bălos de la Direcţia de Cultură Hunedoara.

Deocamdată Sarmizegetusa Regia are nevoie de intervenţii de urgenţă care să stabilizeze zidurile monumentului în mai multe locuri, dar şi terenul afectat de alunecările de teren provocate de ploile abundente din această vară: „Există metode destul de neinvazive care presupun introducerea unor ancore în teren care susţin nişte plase sau grile pe suprafaţa zonelor care sunt vulnerabile la alunecare şi apoi, peste ele, se vegetează şi nu rămân urme. Există aceste posibilităţi şi le pregătim”, explică Ştefan Bâlici de la Institutul Naţional al Patrimoniului, care crede că aceste intervenţii de urgenţă sunt prioritare: „Proiectul nostru va mai dura cel puţin un an. Până atunci trebuie făcute aceste lucrări, unele temporare şi reversibile care înseamnă structuri de sprijinire acolo unde ele riscă să se prăbuşească, acoperiri provizorii. La asta se adaugă intervenţia pe stabilizarea versanţilor, o lucrare definitivă.” Specialiştii INP au constatat că, la turnul pentagonal de la Sarmizegetusa Regia, instabilitatea terenului poate duce la prăbuşirea malului.

După ce studiul întocmit de Institutul Naţional al Patrimoniului va fi gata, se va trece la întocmirea Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie (DALI). Peste ani, odată cu restaurările propuse de experţi, Sarmizegetusa Regia îşi va recăpăta o parte din aspectul avut în antichitate. Peisajul natural pitoresc de acum va dispărea încet şi va fi înlocuit cu imaginea unui sit arhitectural, cu forme geometrice precise care va aduce în faţa turiştilor o parte din măreţia de odinioară a celui mai important loc din Dacia înainte de a fi cucerită de romani.

 

Laura OANĂ