Sărbătoarea aromată a maghiarilor

Mirosurile se ridică îmbietor din ceaunele unde clocoteşte gulaşul, kurtos kolacul abureşte delicios deasupra cărbunilor şi ritmurile vioaie răsună de pe scenă. Piaţa Cetăţii Deva este un festival de arome, culoare şi voie bună. Maghiari şi români, localnici şi turişti, gazde sau invitaţi sunt o mare mulţime care aşteaptă nerăbdătoare degustarea celor şapte feluri de gulaş. Când vine vorba de savurarea  preparatului tradiţional maghiar, etniile se contopesc în comunitatea bunului gust.

Sărbătoarea cu delicatese tradiţionale maghiare de sâmbătă a deschis Zilele Maghiarilor din judeţul Hunedoara. Ineditul gastronomic e o reţetă medievală servită chiar la nunta dintre Regele Matei Corvin cu Beatrice de Aragon în 1476. Este de departe preparatul zilei gătit de o echipă de bucătari din judeţul maghiar Vass, înfrăţit cu Hunedoara. Trei oameni se ocupă de ceaun, dar unul ştie cel mai bine povestea bucatelor servite la ospeţele regale medievale. Bucătarul povesteşte că mâncarea este preparată după scrierile cronicarului care a relatat nunta Regelui Matia Corvin cu ultima sa soţie, Beatrice de Aragon, o prinţesă care a adus cu ea savoarea şi ingredientele Italiei în bucătăria vremii din Regatul Ungariei. “Este o mâncare din carne de vită şi noi am pus 30 de kilograme de carne în oală. Se fierbe la foc domol până când carnea e făcută pe jumătate, apoi se adaugă legumele care existau pe vremea lui Matei Corvin. Este o veche reţetă din timpul domniei lui Matei Corvin notată de cronicarul lui. Se pare că soţia lui, Beatrice, a adus la curte propriul bucătar din Italia, împreună cu ingrediente noi folosite la ospăţul regal. Apar astfel ghimbirul, scorţişoara, şofranul, chimenul, pe lângă sare şi piper.” Oaspeţii din Vass s-au documentat şi povestesc că acel cronicar istoriseşte că, în acele vremuri, la curtea regală, se mânca cel mai mult carnea de vânat, în special cerbul, că mesenii preferau carnea de vită şi prea puţin pe cea de porc, se consumau păstrăv şi crabi, gâşte, lebede şi … păuni!

Reţeta a stârnit imediat curiozitatea degustătorilor de gulaş. Oamenii au aşteptat nerăbdători să guşte o reţetă medievală servită la mesele regale, în secolul 15. “Excepţională!”, exclamă un devean: “Eu mi-am mai luat un fel de gulaş, dar era cam subţire, asta e o mâncare consistentă şi diferită. Se simte gustul de scorţişoară, e dulceagă, dar foarte, foarte plăcută!” Alături o doamnă se interesează de reţetă: “Îmi place cum miroase! Nu cred că am mai gustat aşa ceva – e aparte, are nişte condiment deosebite care îi dau o aroma tare plăcută. E altceva!” Un alt pofticios are probleme cu preţul: “De bună, e bună, dar nu îmi vine să cred că mi-au cerut pe ea doar doi lei! Incredibil, să mănânci cu doi lei ce savura un rege! Înţeleg că reţeta este veche, dar mâncarea e proaspătă, cred”, glumeşte bărbatul.

E o adevărată competiţie între ceaunele cu gulaş. În alt loc, profesorii de la un liceu din Budapesta înfrăţit cu Liceul “Téglas Gábor” pregătesc de zor un gulaş cu mulţi ardei iuţi, mici şi dolofani. Profesorul de engleză este singurul care poate da detalii despre preparat: “Asta e o mâncare tradiţională maghiară din carne de vacă şi un pic de porc. Ingredientele presupun multă paprika şi mulţi ardei iuţi pentru că trebuie să fie condimentată după gustul ungurilor. Bineînţeles, am pus şi ceapă. Am început dimineaţă când am tăiat ceapa şi imediar vom pune şi cartofii. E e mâncare pe care noi o gătim atunci când ne adunăm cu colegii, familia şi prietenii şi asta e destul de des. Directorul şcolii e cel mai bun specialist, de asta eu sunt bucătar, şi nu maestru.” Alături, viceprimarul Devei, Ferdinand Pogocsan degustă preparatul dascălilor unguri: “Este foarte bun, este iute, dar mie îmi place aşa şi, cu cărniţa asta, ardeii merg minunat.”

În altă parte, familia Nistor din Cristur pregăteşte un gulaş după o reţetă proprie, un ceaun la care trudesc trei generaţii. “Am făcut un gulaş cu carne de porc, la care am pus cartofi şi, la urmă, pun găluştele. Este un preparat după o reţetă proprie: la felul traditional am mai adăugat noi, una alta şi am câştigat locul I cu gulaşul nostru de Cristur”, spune Eva Nistor şi se apucă să facă găluştele: “Punem făina, ouă de casă, cu un pic de apă şi se frământă. Pasta rezultată se pune în ceaun printr-o strecurătoare pe care a făcut-o special soţul meu”, spune femeia şi arată un obiect de jumătate de metro pătrat. E clar că maghiarii nu se încurcă cu lucruri minuscule când vine vorba de ceaunul cu gulaş.

Polonicele şi lingurile de lemn sunt tot la metru. Alături de femei, bărbatul casei te îmbie cu o palincă bună şi tare şi garantează că gulaşul merge cel mai bine cu băutura la 48 de grade. Şi, dacă fiecare a adus ce are mai bun, Ştefan Nistor a pus la bătaie un soi făcut din zmeură. “E o palincă bună, fiartă de două ori – e o palincă de zmeură pe care o fac eu acasă, nu cred că mai face cineva în judeţ! Am învăţat să o fac de vreo doi, trei ani în Ungaria şi are un gust aparte. La mulţi ani la toţi!”, închină bărbatul şi îi întinde un pahar şi cuiva din apropiere. “E tare?” Omul miroase pe deasupra sticlei, gustă şi se cutremură: “E tare bună!” Mulţumit, Stefan Nistor îşi întinde pe faţă un zâmbet cât o mustată traditional maghiară şi adaugă: “Se spune că nu pălinca-i tare, ci omu-i slab!”

Nu sunt două reţete de gulaş la fel chiar dacă aromele care se ridică sunt la fel de îmbietoare. Nici unul nu e complet terminat, deşi la fiecare masă s-au strâns doritorii în cozi pe zeci de metri. În costum tradiţional, consilierul local Mate Marta mestecă de zor într-un ceaun. “Noi am făcut gulaş cu carne de porc, cartofi şi ciuperci. Mai trebuie să punem găluştele, le mai lăsăm un pic pe foc şi gata! Cred că o să iasă tare bun, soţul meu este mare specialist. Paprika e ingredientul principal care dă savoare şi culoare!” Organizatorul evenimentului, Kocsis Attila Levente, verifică fiecare ceaun şi anunţă tare: “Aveţi timp până la ora 15! Atunci trebuie să ridicăm capacele şi oprim focurile!” Lumea deja nu mai are răbdare – oamenii aşteaptă cu banii în mână calculaţi pentru porţile dorite. “Cred că a ieşit tare bine anul acesta. Avem o întrecere/ degustare de gulaş şi tare multă lume s-a strâns. Pentru mulţi, asta este mâncarea tradiţională, gulaşul, care are foarte multe reţete, dar mai avem şi alte preparate. Aşteaptăm pe toată lumea să deguste”, spune Kocsis Attila Levente.

Înnebuniţi de aromele ieşite din ceaunele unde clocotea gulaşul, oamenii se uită la ceasuri. Li se citeşte pofta pe chipuri. Bătrâni, tineri şi copii aşteaptă în şiruri şi, la termenul limită, polonicele pornesc un ritm frenetic în încercarea de a potoli repede foamea clienţilor. “Ăsta e cel mai bun gulaş! Gulaşul făcut la ceaun, la foc întins!”, oftează un bărbat şi savurează mâncarea cu ochii închişi de plăcere. Mulţi nici nu termină bine din boluri şi se aşează la altă coadă: “Eu am mâncat trei feluri până acum, toate-s bune! Paprika multă să fie!”

Ca să astâmpere gustul iute al gulaşului, bărbaţii limpezesc totul cu bere, iar copiii îşi ling degetele de kurtos kolacul, pregătit ca în secuime. “Noi venim din Harghita, lucrăm toată familia la kurtos. În Ardeal, se cere cel mai mult cel cu nucă, dar, la noi, în Harghita se mănâncă cel tradiţional, cu zahăr. Să ştiţi că fără kurtos, pălincă şi gulas, nu e sărbătoare!”

Zilele Maghiarilor din judeţul Hunedoara durează opt zile şi se desfăşoară în mai multe locaţii din judeţ.

 

Laura OANĂ