S-a deschis sezonul ciupercilor pentru zacuscă. Atenţie la intoxicaţii și amenzi!

În ultimele zile, tot mai mulţi hunedoreni s-au îndreptat spre marginile pădurilor, în căutare de ciuperci pentru zacuscă. Este sezonul ghebelor. Denumite, ştiinţific „Armillaria mellea”, dar cunoscute şi sub denumirea de opintici, popenchi sau popinci. Medicii ne reamintesc că, anual, în judeţ, mai mulţi hunedoreni au ajuns în stare gravă la spital, intoxicaţi cu ciuperci. Totuşi, “bureţii” au avantajele lor: sunt o sursă importantă de proteine vegetale, vitamine şi minerale, dar săraci în lipide, deci recomandaţi în regimurile hipocalorice.

                                               

Din 4.000 de specii, 50 sunt otrăvitoare!

Mulți hunedoreni care nu își permit sau nu vor să cumpere ciuperci din magazine, au cutreierat, în ultimele

săptămâni, pădurile, în speranța că vor găsi ciuperci pentru o zacuscă. Sau, dacă nu, măcar pentru o mâncare gustoasă pentru că, spun ei, ciupercile din pădure nu se compară deloc cu cele din magazin. Vremea bună de la jumătatea lui octombrie garanta o recoltă bună de ciuperci anul acesta. O doamnă de vreo 50 de ani tocmai ieşit după cu soţul, lângă pădurea pe care o au în apropierea casei. Acceptă să îşi spună povestea abia după ce îi promiţi că nu îi vei dezvălui identitatea în articol. „Da, eu am mâncat ciuperci încă din copilărie şi niciodată nu ni s-a întâmplat nimic. De acasă, din familie am învăţat să le recunosc. Ghebele, care se fac în perioada asta, sunt uşor de cunoscut: sunt maronii şi au, întotdeauna, un inel sub umbrelă. Dacă n-au inel, nu sunt ghebe bune. E bine să nici nu atingi ciupercile otrăvitoare. Sau, pentru că în perioada asta ele cresc amestecate cu brânduşele, e bine ca nici florile să nu le atingem. Din ce ştiu eu, sunt otrăvitoare. Am văzut, de multe ori, oameni care culegeau şi ciuperci, şi brânduşe, să le ducă acasă, de frumuseţe, să pună florile în vază. Sunt frumoase, dar e periculos”, spune hunedoreanca. La fel de periculoase, adaugă ea, ar putea fi şi ieşirile în natură, după ciuperci. Şi asta nu doar din cauza „bureţilor” otrăvitori.

Grijă mare şi la porcii mistreţi!

„Noi tot cu frică am stat, cât am umblat prin pădure, pentru că… uitaţi ce râmată e iarba. Pe aici au umblat turme întregi de mistreţi. Li se văd şi urmele, cum au urcat dealul şi cum au mers la apă. E bine să te fereşti din calea lor. Am auzit cazuri când au devenit agresivi. Chiar bunicul meu îmi amintesc cum spunea că a fost atacat de o turmă de porci sălbatici. A scăpat urcându-se într-un măr mare şi bătrân, unde a stat vreo câteva ore, până când s-au îndepărtat animalele şi a putut veni acasă”, adaugă ea, în timp ce verifică repede, ca să n-o prindă întunericul, o poieniţă lângă apă, unde a zărit câteva „bucheţele” de ghebe. Anul ăsta a fost secetă mare. Trebuie să ai un pic de şansă pentru a putea umple un coşuleţ sau pentru a găsi nişte pâlcuri de ciupercuţe. Şi, neapărat, e nevoie de un pârâu răcoros în apropiere. Altfel, ai putea să „perii” degeaba pădurile kilometri întregi. Ca să crească, ciupercile au nevoie şi de soare, dar mai ales de apă şi umbră. Sătenii din Nandru, dar şi din Frontul 2, fosta colonie muncitorească din comuna Teliuc, spun că au umblat pe vechile poteci, ştiute ca zone unde se fac ciupercile, dar nu au mai găsit foarte multe, ca altădată, din cauza uscăciunii. În schimb, pare că turmele de mistreţi circulă peste tot, băgând spaima în oameni, în căutare de recolte numai bune de devastat, dar şi după jir şi ghindă. Totuşi, dacă mai plouă, iar vremea se menţine caldă, ghebele ar putea să crească în nenumărate pâlcuri, inclusiv în luna noiembrie.

O treime, ucişi de ciuperci otrăvitoare

Doctorii ne atrag atenţia că ciupercile otrăvitoare rămân una dintre marile urgenţe medicale, deoarece reprezintă o

treime din intoxicaţiile care se soldează cu deces atât la adulţi, cât şi la copii. Medicul Cecilia Birău spune că, numai în România există aproximativ 50 de specii de ciuperci otrăvitoare (din cele peste 4.000 de specii de ciuperci cunoscute), iar cazurile de otrăviri involuntare cu ciuperci sunt cauzate de ignoranţa persoanelor care le culeg sau al celor care le procură de la persoane necunoscute. De aceea, doctoriţa recomandă o dublă selecţie după recoltare şi renunţarea la credinţa în „testele populare”, una dintre cauzele majore ale mortalităţii cauzate de ciupercile otrăvitoare din România.

Gătitul cu oțet sau ceapă nu le face comestibile

“Credinţele false, fie pot ucide, fie că justifică sau încurajează atitudinea iresponsabilă a unor autonumiţi culegători de ciuperci. Hunedorenii ar trebui să ştie că ciupercile parţial mâncate de către melci sau de insecte pot fi toxice, în condiţiile în care chiar şi unele mamifere reacţionează altfel decât omul la ingerarea de ciuperci. De exemplu, cea mai toxică ciupercă pentru om, buretele viperei (“Amanita faloides”), este inofensivă pentru cobai. O altă credinţă eronată este aceea că schimbarea culorii unei secţiuni a ciupercii sau a cepei cu care sunt gătite poate indica toxicitatea ei. Credinţă falsă, deoarece reacţia de oxidare ce nu se produce din cauza toxinei”, explică reprezentanta Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara, medicul Cecilia Birău. Ea mai spune că nu toate ciupercile cu miros şi gust plăcut sunt comestibile, iar gătitul ciupercilor în oţet nu le face mai puţin toxice, pentru că acidul acetic nu neutralizează nicio toxină.

Opărirea ciupercilor nu le scade toxicitatea!

O altă credinţă falsă este aceea că la contactul dintre o ciupercă otrăvitoare şi un obiect din argint acesta din urmă se înnegreşte. Chimiştii ne asigură că înnegrirea argintului este determinată de degajarea hidrogenului sulfurat şi nicidecum de compuşii toxici din ciupercă. Mai mult, dacă speraţi că, prin aruncarea apei în care aţi ţinut sau gătit ciupercile, se micşorează toxicitatea acestora, aflaţi că vă înşelaţi: toxinele de temut sunt insolubile în apă! Pe de altă parte, formarea de hibrizi între speciile toxice şi cele comestibile, care ar explica toxicitatea unor ciuperci culese de către persoane cu experienţă, este, de fapt imposibilă! Asta pentru că în natură nu au loc hibridări interspecifice, iar acele persoane „experimentate” culeg, de fapt, ciuperci otrăvitoare.

Intoxicaţiile pot da halucinații

Majoritatea simptomelor intoxicaţiilor cu ciuperci cu perioadă scurtă de incubaţie, se manifestă digestiv (prin diaree) sau nervos. Tot în categoria intoxicaţiilor cu perioadă scurtă de incubare pot fi încadrate intoleranţele şi alergiile produse de ciuperci, fie ele şi comestibile. Cel mai spectaculos sindrom este : sindromul muscarian. Simptomele caracteristice acestui sindrom se manifestă prin semne ca: vasodilataţie, scăderea ritmului bătăilor inimii, hipotensiune, contractarea pupilei, diaree, transpiraţie abundentă, hipersalivaţie, hipersecreţie nazală şi bronşică, lăcrimare, greţuri, vărsături şi halucinaţii. Sindromul nu lasă sechele şi este rareori mortal, însă cel mai mare pericol constă în pierderea masivă de lichide şi de electroliţi. Intoxicaţiile cu debut tardiv (6 – 48 ore) sunt cu mult mai periculoase decât cele cu debut rapid, deoarece toxinele au timp să acţioneze asupra diferitelor organe şi sisteme fără ca simptomele să fie prezente!

Simptomele pot apărea chiar și după 2 zile!

Sindromul helvetic debutează la un interval cuprins între 6 şi 48 de ore de la consum. În prima fază apar simptome

ca: vărsături, diaree, ameţeli, colici, dureri musculare, astenie şi febră. Febra este un simptom care apare doar în intoxicaţia cu zbârciog gras, nefiind specific în celelalte intoxicaţii. Această primă etapă este intitulată fază gastro-intestinală şi durează două, până la şase zile. A doua etapă a intoxicaţiei este una hepatorenală cu atingere nervoasă. Apar simptome ca: hepatita citologică, icter, anemie, tulburări renale, dureri musculare generalizate, delir, agitaţie, somnolenţă, convulsii şi chiar comă. Cel de-al doilea simptom, potrivit medicilor, este sindromul orelanian, unul grav, cu debut foarte tardiv (se manifestă după 5-14 zile de la consum), cu efecte distructive asupra rinichilor. Din cauza apariţiei foarte târzii a semnelor intoxicaţiei, diagnosticul este dificil, ceea ce îngreunează tratamentul. Peste 95% din decesele cauzate de ciuperci în România şi mai bine de 85% din decesele pe plan mondial sunt urmarea sindromului faloidian. Intoxicaţiile de acest tip debutează tardiv, la 10-12 ore de la consum, uneori după 24 sau chiar 48 de ore!

Buretele viperei, cea mai otrăvitoare ciupercă din România

O mâncare de ciuperci care conţine o mică bucăţică de “Amanita phalloides” (buretele viperei, cea mai otrăvitoare ciupercă din România!), servită la o masă cu mai multe persoane, devine în aceste condiţii, o adevărată ruletă rusească. “Primele semne sunt şterse, caracterizându-se prin jenă respiratorie, vertij, indispoziţie. Urmează apoi o fază violentă (prima fază propriu-zisă), asemănătoare holerei, în care manifestările gastro-enterice sunt puternice şi acute. Voma şi diareea sunt atât de intense, încât pot aduce moartea prin colaps şi deshidratare. Către a treia sau a patra zi de la debutul primelor simptome, survine cea de-a doua agresiune, aceea hepatică – hepatita citolitică se agravează şi se complică, asociindu-se cu tulburări renale şi pulmonare grave. După 5-6 zile zile de la apariţia primelor simptome ale sindromului faloidian, survine moartea, de obicei prin stop respirator”, explică doctoriţa Cecilia Birău.

Salvarea, posibilă cu tratament în prima fază

Salvarea bolnavului este posibilă, mai spune medicul, dacă toxinele ingerate sunt în cantitate mică şi dacă tratamentul începe repede. Cel de-al patrulea timp de intoxicaţie, copriniană, este cauzată de prezenţa unor substanţe în “burete” care împiedică metabolizarea alcoolului etilic. În această intoxicaţie se produc reacţii asemănătoare cu cele din curele de dezalcoolizare: palpitaţii pronunţate, tulburări vasculare, eritem facial, dispnee, greaţă, stare generală de rău. Semne de intoxicaţie apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici de alcool, la 30 minute după ingerare sau chiar mai tardiv, chiar şi la 2-3 zile de la consumul ciupercii, imediat după consumul unei băuturi. În cazul în care suspectaţi o intoxicaţie cu ciuperci otravitoare, sunaţi imediat la 112 sau mergeţi rapid la primul serviciu medical de urgenţă. Doar intervenţia rapidă vă poate salva viaţa.

Culesul ciupercilor se poate lăsa (şi) cu amenzi

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Hunedoara a înregistrat, în 2014, 11 cazuri de intoxicaţie, în 2015 – 3, în

2016 – 6, iar anul acesta un singur caz, raportat în zona Hunedoarei, în luna iulie. Doctorii ne recomandă ca, inclusiv ciupercile de pădure, să le cumpărăm tot din magazine. Centrele de recoltare trebuie să ofere certificate de calitate şi să garanteze garantează eliminarea riscului de intoxicaţie. Pe de altă parte, nici legea nu ne permite să culegem ciupercile de oriunde. Printre infracţiunile silvice se numără şi colectarea ciupercilor sau a fructelor de pădure, dacă acest lucru se întâmplă în pădurile statului şi fără autorizaţie. Reprezentanta Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Hunedoara, Laura Năstase, spune că legea care reglementează culesul de ciuperci este Legea 171 din 2010. Articolul 17, litera c, precizează că „recoltarea din fondul forestier național a produselor nelemnoase specifice, fără acordul proprietarului și/sau al ocolului silvic care asigură administrarea pădurii constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 800 lei până la 1.000 lei.” Până acum, niciun hunedorean, ieşit la cules de ciuperci pentru o tocană, nu a fost sancţionat. Potrivit Laurei Năstase, poliţistul este în măsură să constate dacă fapta poate constitui un pericol social sau nu. Din fericire, pentru un coşuleţ de „bureţi”, deocamdată, în judeţul Hunedoara, nimeni nu a fost amendat. De altfel, dacă aveţi prieteni sau cunoştinţe care deţin suprafeţe de pădure şi vă permit, puteţi culege ciuperci de pe proprietatea lor, pentru că nimeni nu vă va trage la răspundere.

Ada BERARU