Românii cu venituri mai mici resimt mai puternic creşterea preţurilor

Cei mai săraci români au ajuns să resimtă o rată medie a inflaţiei mai mare cu 1,4% decât cea calculată pentru toată populaţia României, este concluzia la care a ajuns un grup de cercetători de la Institutul European pentru Studii Economice format din Christian Năsulea, Radu Nechita şi Diana Năsulea.

Ei au analizat datele statistice colectate de INS în perioada octombrie 2021 – octombrie 2022 şi au concluzionat că temperarea inflaţiei este esenţială pentru protejarea economiilor şi bunăstării populaţiei. Alături de măsurile de politică monetară, trebuie folosite în cel mai scurt timp posibil şi toate instrumentele non-monetare pe care le avem la dispoziţie pentru a nu periclita nivelul de trai.

Potrivit specialiştilor, preţurile celor mai multe categorii de produse alimentare au înregistrat în luna octombrie 2022, raportat la preţurile din luna octombrie a anului trecut, creşteri mai mari decât inflaţia. Cele mai mari scumpiri sunt la uleiul de gătit (+41,9%), lapte şi produse lactate (+26,3%), produse de morărit şi panificaţie (26%), legume şi conserve de legume (+24,7%), ouă (+24,7%) sau zahăr (+22,9%). În total, produsele alimentare deţin o pondere de 33,02% din coşul de consum, iar faptul că preţul acestora a crescut cu 20,58% a influenţat decisiv inflaţia generală din România.

„Pentru a înţelege de ce inflaţia afectează în principal oamenii mai săraci, trebuie ţinut cont de faptul că salariile au tendinţa de a se adapta mai greu la condiţiile pieţei. Într-o situaţie inflaţionistă, veniturile mici cresc cu întârziere mai mare, ceea ce duce la o scădere a puterii de cumpărare pentru familiile cele mai sărace. Inflaţia face ca săracii să devină şi mai săraci”, declară Diana Năsulea, drd. ASE Bucureşti, unul dintre autorii studiului.

Impactul inflaţiei este covârşitor şi asupra pensionarilor, care au dificultăţi în asigurarea unui trai decent, iar în acest caz politicile guvernelor post-decembriste au dus la o situaţie a sistemului de pensii „de o gravitate intuită, dar subestimată de public şi ignorată de acţiunile politicienilor”, spun cercetătorii de la IES-Europe.

„Această situaţie este o consecinţă directă a structurii sistemului de pensii de stat, care le oferă pensionarilor sume relativ mici în comparaţie cu valoarea contribuţiilor plătite pe perioada vieţii lor active. Dacă acestea ar fi investite într-un sistem de pensii cu capitalizare, pensiile rezultate ar fi mult mai mari”, afirmă Radu Nechita, conferenţiar la Universitatea Babeş-Bolyai, autor al studiului.

Fumăm accize cu TVA

O altă categorie de produse care îi costă pe români este cea a alcoolului şi tutunului, pentru care statul impune accize cu scopul declarat de a încuraja un comportament responsabil în ceea ce priveşte consumul acestor produse.

„Accizele contribuie la creşterea preţurilor la aceste categorii de produse. Altfel spus, statul are grijă de noi scumpind unele produse care ne plac, iar impactul accizelor asupra preţului final nu este deloc neglijabil”, declară Christian Năsulea, lector la Universitatea din Bucureşti, care adaugă că, de exemplu, aplicarea accizelor şi a TVA-ului poate duce la creşterea cu două treimi a preţului de raft în cazul băuturilor spirtoase.

Aproape la fel se întâmplă şi în cazul produselor din tutun: acciza şi TVA-ul aplicabil accizei reprezintă 64% din preţul de raft al unui pachet de ţigări, ceea ce face ca aplicarea accizei să ducă aproape la triplarea preţului de vânzare al unui pachet de ţigări. Pentru ţigările de foi, acciza şi TVA-ul aplicat accizei reprezintă peste 53% din preţul de raft. „Pe scurt, fumăm accize”, spun autorii studiului.

Buzunarele românilor vor fi afectate, începând cu data de 1 ianuarie 2023, şi de scumpirea băuturilor răcoritoare pe bază de zahăr, ca urmare a creşterii cotei TVA pentru aceste băuturi, de la 9 la 19%. Această taxare face parte din categoria impozitării regresive, care tinde să afecteze mai mult consumatorii cu venituri mici, adică cei care alocă deja o proporţie mai ridicată din veniturile lor pe mâncare şi băutură.

„Creşterea nivelului de taxare pentru băuturile răcoritoare pe bază de zahăr s-ar putea traduce în mai puţine resurse pentru achiziţionarea produselor alimentare mai sănătoase. Rămâne de văzut dacă scopul lor declarat, anume reducerea consumului de zahăr pentru prevenirea anumitor boli, va fi atins”, mai spune Diana Năsulea. Ea atrage atenţia că, atunci când preţul unui produs creşte considerabil, consumatorii se vor orienta către substitute de pe piaţă, care însă pot fi chiar mai dăunătoare decât produsul iniţial, fapt ce compromite obiectivul declarat, acela de a impulsiona populaţia să nu consume produse dăunătoare.

În concluzie, spun autorii studiului, multe taxe sunt introduse cu motivaţia utilităţii publice, a sănătăţii publice, a interesului cetăţeanului sau a îndeplinirii altor obiective importante de natură socială, dar deseori principalul obiectiv, şi uneori singurul, este acela al colectării de venituri la bugetul de stat.

„Chiar şi în situaţia în care acceptăm obiectivele taxării ca fiind legitime, şi am identifica situaţii în care aceste obiective ar fi îndeplinite în totalitate în urma taxării, în ultimă instanţă realitatea este că taxarea reduce puterea de cumpărare a cetăţenilor. Mai mult, taxarea este completată de reglementări non-fiscale, ce îngreunează activitatea agenţilor economici sau creează bariere la intrarea pe piaţă a unor noi operatori. Aceasta conduce la preţuri mai mari şi competitivitate mai redusă pe piaţa internaţională.”, spune Christian Năsulea.

Energie. Controlul preţurilor produce efecte negative resimţite în timp

„Dacă în cazul unor produse precum cele din tutun, al băuturilor alcoolice sau al răcoritoarelor pe bază de zahăr putem identifica legate de sănătatea populaţiei, care ar putea fi folosite ca justificare pentru introducerea taxării suplimentare a consumului, aceste intervenţii sunt mult mai greu de argumentat în domeniul energiei, în mod special într-o perioadă în care românii se luptă cu neajunsurile provocate de creşterea galopantă a preţurilor. Desigur, reducerea poluării poate fi şi este folosită ca argument pentru a justifica accizele aplicate produselor energetice, însă prioritatea ar trebui să fie creşterea disponibilităţii energiei de orice fel într-o ţară în care un procent mare din populaţie trăieşte într-o stare de sărăcie energetică”, declară Radu Nechita.

Discuţia este importantă, deoarece produsele energetice au o pondere importantă în cheltuielile gospodăriilor (8,3% la Energie electrică, gaze şi încălzire centrală, respectiv 8% la Combustibili). Situaţia actuală a preţurilor în domeniul energiei este influenţată de mai mulţi factori ce acţionează asupra cererii şi ofertei, asupra aşteptărilor producătorilor şi a consumatorilor. Unii dintre aceştia acţionează de mai multă vreme, alţii s-au adăugat recent. Este vorba despre „persecutarea” reglementară a surselor de energie considerate non-verzi, precum cărbunele, gazele de şist, motorina şi, într-un viitor apropiat, benzina; „persecutarea” fiscală – prin supraimpozitarea explicită (accize) sau implicită (taxe de carbon); respectiv consecinţele invaziei ruse în Ucraina, cu incertitudinile, perturbările şi distrugerile inerente unui război, combinate cu deciziile politice de sancţionare a statului agresor (embargo).

Un impact deosebit asupra evoluţiei preţurilor din domeniul energiei îl au însă intervenţiile autorităţilor în domeniul monetar şi reglementările sectorului energetic. Controlul preţurilor produce efecte negative resimţite în timp de un număr mare de persoane, inclusiv pe cei care se bucură iniţial de acest „cadou”. Autorii studiului IES-Europe „Creşterea costului vieţii: recomandări pentru scăderea inflaţiei” dau ca exemplu plafonarea, la un preţ situat un pic peste jumătatea celui de pe piaţă, a unor produse precum lemnul de foc, brichetele şi peleţii, măsură care a condus la dispariţia de pe piaţa oficială a acestor produse şi la apariţia unei pieţe paralele.

„Această situaţie a avantajat reţelele de defrişări ilegale şi a mărit vulnerabilitatea celor mai săraci locuitori ai ţării”, spune Radu Nechita, care recomandă renunţarea la strategiile de plafonare a preţurilor (pentru că demotivează atât economisirea cât şi producerea resurselor) şi atenuarea impactului social prin alte mecanisme de compensare, sub condiţie de venit.

Statul creşte în această perioadă nivelul de reglementare şi nivelul de taxare ceea ce va duce la creşterea costurilor. Plafonarea menţine artificial preţurile scăzute, lucru care se întâmplă în prezent, dar costurile respective sunt transferate către viitor, fie direct, prin compensare, fie indirect, prin pierderea de competitivitate menţionată anterior.

„Pe termen scurt, trebuie găsit un mecanism care să stimuleze economisirea resurselor inclusiv de către persoanele beneficiare ale ajutorului şi trebuie evitată adoptarea pe viitor a măsurilor care includ controlul preţurilor, ba trebuie renunţat chiar şi la evocarea acestui gen de măsuri ineficiente şi contraproductive”, mai spune Radu Nechita.

Pe termen mediu, este necesară accelerarea eforturilor de interconectare la electricitate şi gaz, astfel încât consumatorii să câştige prin creşterea concurenţei şi a siguranţei livrării. Ar trebui intensificată extragerea gazului din perimetrele de gaz deja identificate, cum ar fi cel de 42-84 miliarde de metri cubi din zona Neptun Deep (Marea Neagră) sau cel de 30 miliarde de metri cubi de la Caragele (judeţul Buzău) şi continuate prospecţiunile, inclusiv la gazele de şist. O contribuţie importantă a statului ar consta inclusiv în asigurarea unei stabilităţi legislative, cerută în mod explicit şi public de către investitorii români şi străini.

Pe termen lung, România are interesul să se poziţioneze explicit şi pro-activ în favoarea energiei nucleare, alături de Franţa, în toate instanţele UE. Creşterea producţiei de energie nucleară, chiar revizuirea critică a normelor care se dovedesc excesive, apoi stabilizarea lor pentru a putea trece la standardizare, producţie „de serie”, prefabricate etc sunt de asemenea măsuri recomandate de autorii studiului astfel încât să fie reduse semnificativ, fără rabat de la calitate, costurile construirii unei centrale nucleare.

Există şi un domeniu atipic, telecomunicaţiile

Raportul Institutului European pentru Studii Economice mai scoate în evidenţă un lucru interesant: există un domeniu atipic pentru economia românească, cel al telecomunicaţiilor. Este singurul domeniu în care s-a înregistrat o scădere a preţurilor în perioada octombrie 2021-octombrie 2022, preţul serviciilor de telefonie scăzând cu 0,76%. Deşi serviciile de furnizare a accesului la Internet au înregistrat o creştere de 3,33% a preţurilor între 2015 şi 2022, aceasta s-a situat mult sub rata cumulată a inflaţiei pentru aceeaşi perioadă (33,72%).

Calitatea serviciilor este de asemenea foarte ridicată, viteza internetului fix din România fiind în top 10 la nivel mondial. În România viteza medie de descărcare prin conexiuni fixe era, în luna octombrie 2022, a doua cea mai mare în rândul ţărilor UE, după Franţa, România mai fiind depăşită la nivel european doar de Elveţia şi Monaco. Explicaţia stă în faptul că, deşi reglementările din sectorul telecomunicaţiilor sunt variate, în practică ele nu îngrădesc concurenţa. Consumatorii au de câştigat pentru că nivelul de reglementare este mai redus, barierele la intrarea pe piaţă au fost foarte puţine înainte de înfiinţarea ANCOM, iar produsele şi serviciile nu sunt suprataxate.
„Ca recomandare, trebuie găsite în continuare oportunităţi pentru debirocratizare şi pentru simplificarea accesului pe piaţă a potenţialilor investitori. Din punct de vedere al taxării, nu trebuie luate niciun fel de măsuri speciale. Autorităţile trebuie să reziste tentaţiei manifestate în alte domenii, de a oscila imprevizibil între subvenţionare şi suprataxare”, a mai declarat Christian Năsulea.

Studiul „Creşterea costului vieţii: recomandări pentru scăderea inflaţiei”, realizat de Christian Năsulea, Radu Nechita şi Diana Năsulea în cadrul Institutului European pentru Studii Economice (ies-europe.ro), pe baza analizei calitative a unor informaţii publice, din baze de date ale Eurostat, OECD, Banca Mondială, OMS şi INS face parte dintr-o cercetare pan-europeană coordonată de Epicenter Network (epicenternetwork.eu). Primul studiu din această serie a fost publicat de autori în iunie 2022. IES-Europe este o organizaţie non-guvernamentală fondată în 1989, ale cărei principale activităţi sunt legate de educaţia economică şi de promovarea principiilor liberalismului clasic în politicile publice şi în societate în general. Epicenter este o reţea independentă de organizaţii non-guvernamentale ce îşi propune să ofere informaţii în dezbaterile publice pe marginea politicilor publice ale Uniunii Europene şi să promoveze principiile unei societăţi libere bazându-se pe expertiza economică a membrilor săi.