Românii ar tolera un regim mai autoritar cu o condiție: să îi ducă mai rapid spre Occident nu spre Rusia
Este doar una din slăbiciunile Uniunii Europene. Nu poate funcționa corect decât într-un context bazat pe viziuni politice REZONABILE și DEMOCRATICE. Orice scurt-circuit autoritarist, antidemocratic sau naționalist o perturbă politic. Există însă și o altă amorsă a slăbiciunii europene: decalajele economice și de civilizație rămase încă prea mari între extremitățile ei. De la calitatea infrastructurii și a serviciilor medicale, la rafinamentul servirii în restaurant, de la colectarea selectivă a deșeurilor, la ritualurile de înmormântare, Europa Unită se fărâmițează în zeci, poate sute de standarde locale aproape imposibil de adus la numitor comun.
În ce ne privește, adevărul este că e un pic mai mult de lucru decât am crezut ca să faci România o țară „ca afară”. Pot să dea cât vor domnii ăia cu directive de la Comisia Europeană. Nu suntem pregătiți nici acum pentru multe dintre ele. E ca și atunci când medicul îți spune să faci mișcare, dar tu ești prea moale și preferi să mori sudând mici cu bere. Vă mai amintiți cum prin 2008 picase peste noi o primă directivă care ne cerea echipament special și umanism în procesul de sacrificare al râtanilor? Avea și un nume procedura: asomare! Ideea era ca înainte de a-l trimite pe Ghiță pe lumea cealaltă să-l amețim bine cu un șoc electric ca să nu sufere la contact cu răceala tăișului. Serios? După carnagiul uman de la Colectiv și întreprinderile de căsăpit fete de la Caracal se vede treaba că până la protejarea de suferință a porcilor, autoritățile române trebuie să dobândească o minimă umanitate și responsabilitate față de tragediile oamenilor. Așa că, cine mai asomează astăzi porcii după standardul Bruxelles? Poate câțiva ciudați pedanți! În rest, brişca în gât la prăsele şi gata e treaba. Sau altă directivă, cea cu păsări de curte! Uniunea Europeană îi cere fermierului român un cuibar nou la fiecare şapte găini. Ne ”leşi”, mami, cu luxul ăsta locativ la înaripate?! Și nu se întâmplă nimic!
Bruxelles-ul este un supermarket birocratic care are infama sarcină de a articula UE prin reglementări și norme comune! Norme de eficiență, norme de civilizație, de afaceri, de igienă, norme de poluare. Din păcate, beneficiile care ar putea fi induse de aceste reglementări se diluează sau nu ajung deloc până la noi. De exemplu, aveți impresia că e cumva mai curat aerul la Deva, comparativ cu perioada pre-UE? După lăsarea întunericului (măcar suntem feriți de imaginea norului care ne sugrumă), când vântul e complice, peste zona din josul reședinței de județ cade periodic ca un giulgiu mirosul greu al unor noxe industriale. Suntem de peste 10 ani în UE, iar cei care mai macină încă afaceri în zonă, dau cu noxe pe Deva nestingheriți ca pe vremuri. Stă martor aspectul de dalmaţian al automobilelor pe care praful spălat de ploaie desenează geometriile poluării. Aceleași ca în plămânii noștri. Și nu se întâmplă nimic!
E anecdotic deja Regulamentul European 1371 privind drepturile și obligațiile călătorilor pe calea ferată. Acum vreo 12 ani Companiile feroviare europene, implicit şi cele româneşti, au fost obligate să le plătească pasagerilor compensaţii pentru întârzieri chiar dacă acestea au fost provocate de cauze ce nu puteau fi controlate de companie. Potrivit legislaţiei europene, companiile feroviare trebuie să le ramburseze călătorilor 25% din preţul biletului pentru întârzieri pe rute naţionale de până la două ore şi 50% în cazul întârzierilor mai mari. Pfoaaa! Păi, nu vă supăraţi, dar la noi se întârzie cu zilele pe calea ferată. Liniile sunt praf! Pe sistemul ăsta de despăgubiri, în trei luni CFR Călători, ar fi fost îngropat demult. Evident, România nu a implementat acest Regulament European pentru cetățenii săi. Adică reclama aia cu suntem cetățeni europeni și avem drepturi e fake-news clar și pe calea ferată. Și din nou nu se întâmplă nimic!
Vedeţi, asta e situaţia ! Nu prea merge! Nu se întâmplă nimic! Nu suficient de iute, binele nu ajunge la toți, iar când totuși se mai face câte ceva lucrurile se mișcă aproape la fel de vioi ca ochiul mortului! La autostrăzi, de exemplu! Dacă respectam termenele la care singuri ne-am angajat, azi România avea și Transfăgărășanul în regim de autostradă dacă voia. Așa, ne târâm anevoie, urcând și coborând la capete de autostradă, de câte ori o luăm spre Vest. Și nu se întâmplă nimic!
Cred că Uniunea Europeană este bine intenționată. Dincolo de chestiunea aproape anecdotică cu fentarea temporară a asomării porcilor și a cotețelor confort sporit pentru găini, o Românie europeană ar fi trebuit să aibă deja trecute în CV mii de kilometri de autostrăzi, spitale moderne, toalete în casă, aer curat și școli top-tech. Nu le avem! Europenizarea vieții românilor progresează anevoios. Toate aceste influențe benefice ale Uniunii Europene menite să modernizeze societatea pătrund greu prin ”vama” administrației românești. Mai mult decât atât. O analiză a European Council on Foreign Relation, companie de consultanță pan-europeană, arată că 58 la sută dintre români consideră că apartenența țării la UE îi ferește de excesele și eșecurile la care ar fi supuși de autoritățile române. Adică românii înțeleg că problema rămânerii în urmă ni se poate imputa doar nouă, iar fără UE ne-ar fi mult mai rău. Așa se explică de ce, deși am ajuns la coada tuturor topurilor de merit europene, ultimul sondaj Eurobarometru din acest an arată că încrederea românilor în Uniunea Europeană a crescut la 60 la sută, România fiind una dintre cele mai pro-europene țări ale Uniunii. E de admirat aici răbdarea și tenacitatea românilor care așteaptă încă de la Revoluție să tragă în sfârșit din urnă la alegeri un loz cu adevărat câștigător și la interior. Părerea mea este că prima putere politică românească care ar da dovadă de fermitate și eficiență în implementarea soluțiilor europene în țară, ar prinde mandat tot deceniul viitor. Românii vor vota cu două mâini o forță politică pro-europeană care ar accepta să-și taie foloasele necuvenite prin depolitizare. S-ar aprinde lumânări la biserică pentru o guvernare care ar fi capabilă să ia măsuri cu efecte vizibile în creșterea numărului de kilometri de autostradă, în construcția de spitale, modernizarea sistemului de educație și repunerea în drepturi a meritocrației în ocuparea funcțiilor. Și, credeți-mă, nu ar ieși nimeni în stradă, dacă pentru a-și atinge scopul cei aleși ar fi ”fără mamă fără tată” în sancționarea incompetenței și ciubucărelii.
Mobilizat prin pârghii pe care doar istoria le-ar putea explica cândva, poporul pare pregătit acum să desființeze la vot băltirea României între un trecut comunist și o europenizare ce ni se dă cu pipeta. Pentru asta, sunt sigur, ar accepta chiar și o politică dură cu condiția ca rezultanta să nu bată spre Rusia. Mai rămâne să vedem care partid va avea o ofertă credibilă de a impune odată ajuns la putere o ”dictatură” a legii și eficienței pentru europenizarea societății românești. Aveți vreo idee?
Adrian Sălăgean
