RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Săptămâna în cinci minute de lectură
LUNI, 25 mai 2020.
Anularea/impozitarea pensiilor speciale, ultima gogoriță electorală. Nici un cetățean, cât de cât lucid, nu va putea crede vreodată că există în România vreun partid care să anuleze nedreptatea propagată prin sistemul pensiilor speciale. Nu este rezonabilă nici măcar speranța de impozitare a acestor foloase necuvenite cu care au fost lingușiți în ultimii 30 de ani militarii, polițiștii și magistrații. Motivul ține de întovărășirea ocultă care s-a născut după 1990 între vechea nomenclatură comunistă devenită noua clasa politică și instituțiile de forță care, împreună, au sărit pârleazul din curtea lui Ceaușescu în cea a democrației originale. Ca să facă avere sărind etape și unii și alții au avut nevoie de colaborare, protecție și ajutor reciproc, date fiind căile neortodoxe, sau, cine mai știe?, poate chiar super ortodoxe care au fost urmate. Fără acest blat, în România nu ar fi putut exista specia de bugetari, din care, ca exemplu, face parte și domnul Liviu Dragnea. Salariați la stat care în 10-15 ani au adunat nestingheriți averi atât de impunătoare încât, în mod normal, niște talente în afaceri din mediul privat cu greu ar fi putut să le strângă în 2-3 generații. Adică, ce dovadă mai bună de non-combat între anchetatori și anchetabili ar mai trebui căutată dacă nici șterpelirea unei insule din teritoriul României pe persoană fizică nu a produs un dosar penal decât în ceasul al 12-lea și jumătate? Are sens atunci să considerăm pensiile speciale un plocon galant din partea partidelor (cazul domnului Liviu Dragnea-PSD nu e o excepție, ci doar un caz extrem) pentru consolidarea și întreținerea acestei relații oculte care ciuruiește serios separația puterilor în stat. Așa că, dragi alegători, păstrarea pensiilor speciale este garantată! Ca să dispară e nevoie de o revoluție și e încă prea devreme pentru așa ceva! Este însă destul de târziu pentru pregătirea alegerilor așa că, cu ochii pe sondaje, partidele se întrec în simulări de anulare sau de impozitare a veniturilor necuvenite primite de militarii, polițiștii și magistrații pensionați. De exemplu, UDMR are din 2019 un proiect legislativ pentru impozitarea cu 90% a tuturor pensiilor speciale care depășesc indemnizația netă a președintelui țării. Pro România vrea impozitarea tuturor pensiilor, inclusiv a celor bazate pe contributivitate, cu 25% pentru ceea ce depășește 5.000 de lei, 35% pentru partea care depășește 10.000 de lei și 45% ce depășește 15.000 de lei. În aprilie USR a depus o inițiativă legislativă (deși are un proiect deja care impozitează progresiv) pentru impozitarea cu 90% a pensiilor speciale, definite ca pensii suplimentare față de pensia contributivă. PSD are și el încă de anul trecut două proiecte în aceste sens: unul semnat de fostul ministru de Finanțe, Eugen Teodorovici (care prevedea impozitarea progresivă) și altul inițiat de fostul ministru al Educației, Liviu Pop. PSD vrea acum să depună un al treilea proiect legislativ pe aceiași temă care să propună impozitarea tuturor pensiilor speciale, inclusiv cele ale militarilor și polițiștilor. Nu mai demult de ziua de luni, liderul de grup al PNL Florin Roman (PNL) a anunțat, că a depus un proiect privind pensiile speciale ale parlamentarilor în acord cu observațiile Curții Constituționale. Mai exact, liberalii propun abrogarea unui articol din statutul deputaților şi al senatorilor ale cărui prevederi se referă la pensiile speciale. Dintre sute de proiecte, nici unul nu a prins să fie votat lege. Cea mai lipsită de riscuri este totuși inițiativa liberală. Parlamentarii nu pun cătușe, nu dau condamnări și nu trag cu tunul. Mai trebuie doar convinși să voteze împotriva propriilor pensii speciale.
Rămasă fără cap, șopârla Republicii Dragnea scuipă încă venin. PSD nu s-a decis încă ce să facă cu moștenirea politică lăsată în urmă de fostul șef al PSD, domnul Liviu Dragnea. O parte din partid s-a repliat și după o formală vidanjare încearcă încă să depășească momentul. Membrii cei mai compromiși însă nu au opțiunea aceasta, a pasului făcut înapoi. Ei au de ales doar între promovarea, de-a-n boulea, a gloriei toxice a partidului unic, statut spre care Republica Dragnea împingea PSD, sau falimentul politic. Prin urmare, decât lăsarea la vatră, mai bine, până nu se răsuflă de tot, marketing înfocat pentru Republica Dragnea. Așa trebuie înțeleasă ieșirea la rampă de luni a fostului secretar general al PSD, domnul Codrin Ștefănescu. Fostul copil de mingi al domnului Dragnea, acesta se arată nemulțumit de conducerea actuală a partidului, despre care spune că „a interzis nume ca Dragnea, Codrin, Olguţa, Şerban, Pleşoianu, Nicolicea, Iordache” şi alungă „toate vocile puternice”. El îndeamnă membrii PSD să îşi „recupereze urgent partidul”. Adică, din ceea ce se știe acum, trebuie recuperat PSD-ul acela care punea corupția și propria pricopseală mai presus de lege și de interesul general. Nu se poate spune că îndemnul domnului Codrin Ștefănescu n-ar fi seducător, dar există o problemă de netrecut. Între succesul Republicii Dragnea și succesul în alegeri este o relație invers proporțională. Lucru pe care interimarul Marcel Ciolacu începe parcă să-l înțeleagă. Dar nu știe să facă altceva.
MARȚI, 26 mai 2020
România-Ungaria. O întâlnire de salvat aparențele. Dacă în diplomație ar exista noțiunea de disconfort psihic, atunci despre întâlnirea de marți de la București dintre miniștrii de externe ai Ungariei și României s-ar putea spune că a fost o corvoadă pentru ambele părți. În primul rând, pentru că Ministerul Român de Externe a făcut eforturi diplomatice intense ca această întâlnire să nu aibă loc înainte de momentul sărbătoririi Trianon-ului la București pe 4 iunie. Motivul e evident pentru cei care au citit cât de cât istorie. În România, Trianon-ul e motiv de sărbătoare, iar în Ungaria de comemorare. Partea română ar fi dorit să estompeze momentul delicat prin evitarea unei ieșiri la rampă comună cu partea ungară astfel încât să nu se tensioneze și mai mult perioada. Tactica Externelor românești nu a funcționat însă. Ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, s-a autoinvitat la Cluj la o conferință de presă umăr la umăr cu șeful UDMR. Fiind vorba de diplomație, gestul a fost imposibil de ignorat de către Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al României. Peter Szijjarto a fost invitat la București. În declarația comună a celor doi miniștri de după întâlnire, partea soft a vizat un angajament formal de ”pace” pe perioada sărbătoririi Tratatului de la Trianon (”o mare supărare” pentru partea maghiară) astfel încât nici un oficial din Ungaria prezent pe teritoriul României în perioada următoare să nu facă declarații belicoase la adresa țării noastre și a autorităților române. Cu alte cuvinte, partea ungară să nu intre cu bocancii peste spiritul parteneriatului strategic și ordinea constituțională din România. Pe lângă grija de a traversa sărbătorirea Trianon-ului fără sudalme ungurești, ministrul român de Externe a pus pe agenda discuțiilor problema investițiilor maghiare în Transilvania. „Planul Kos Karoly”, convenit în 2016 și pus în practică începând cu anul următor este o consecință a Strategiei Națiunii asumată de primul ministru maghiar Viktor Orban în urmă cu aproape zece ani și are ca scop reunificarea națională a maghiarilor din bazinul Carpatic, din punct de vedere identitar, nu geografic. Pentru asta Ungaria lui Viktor Orban a pus la bătaie miliarde de euro, o parte substanțială ajungând la comunitatea maghiară din Transilvania. În vremea guvernării recente a PSD, sub călcâiul autoritar a lui Liviu Dragnea, ministrul de externe Teodor Meleșcanu a ajuns la un acord nescris cu omologul maghiar și astfel Ungaria a putut investi cum a vrut sute de milioane de euro în economia Ardealului. De ce? O explicație logică ar fi că Dragnea avea nevoie de voturile UDMR în Parlament, poate și de sprijinul Ungariei în instituțiile europene, iar Orban Viktor de sprijinul politic al maghiarilor din Ardeal. Un troc veritabil, făcut pe șest în 2017. Liderul UDMR Kelemen Hunor declara într-un interviu pentru presa maghiară că liderii de la București, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, nu au cerut un acord scris pentru derularea programului de investiții. Ei bine, actuala putere liberală de la Palatul Victoria cere! Bogdan Aurescu și Peter Szijjarto au convenit marți, la București, să înceapă discuțiile. De ce ar fi România vexată de investițiile maghiare din Transilvania? În primul rând, pentru că programul de investiții derulat prin Fundația Pro Economica nu este conform cu Tratatul de bază dintre România și Ungaria și nici cu Raportul Comisiei de la Veneția privitor la tratamentul preferențial al minorităților naționale de către statul înrudit, în cazul nostru, al statului maghiar asupra minorității maghiare din țara noastră. Adică, prin faptul că investește exclusiv în județele românești unde secuii și maghiarii sunt majoritari Harghita, Covasna și Mureș (că doar nu pompează bani în etnicii români!), statul maghiar face o tentativă de penetrare economică a Transilvaniei pe criterii etnice. În al doilea rând, reacția României de acum nu face decât să urmeze reflexul de apărare al gospodarului care știe ce riscă dacă lasă străinii să-i îngrijească avutul, risc de care domnii Dragnea și Tăriceanu nu au ținut cont. Momentul semnării unui acord în privința programului economic al Budapestei nu a fost avansat în conferința de presă comună a celor doi miniștri de externe, rămânând doar invitația lui Szijjarto ca Aurescu să facă o vizită oficială în Ungaria. Probabil se va semna în viitor un acord care să domesticească puțin discriminarea pe criterii etnice a investițiilor ungare în Ardeal. Problema însă are o singură soluție și aceea e economică. Se numește investiție românească. Căci nu e chiar nici un motiv de mândrie națională că județele în care Budapesta cumpără influență prin investiții au ajuns în topul celor mai sărace din țară pe mâna administrației de la București.
MIERCURI, 27 mai 2020
Veste bună. 750 de miliarde de euro pentru relansare. Vestea rea. Banii se iau numai pe proiecte. Miercuri a fost ziua în care șefa Comisiei Europene a lansat pe piață, oficial, două proiecte economice: bugetul multianual 2021-2027 al Uniunii și Planul de Relansare Economică a Europei unite după pandemie. Sunt multe elemente inedite în abordările care se propun acum privitor la structura și modul de finanțare a bugetului UE. În primul rând, cifrele sunt de Cartea Recordurilor. Fără precedent. Pentru bugetul multianual s-a propus o sumă de 1,1 trilioane de euro, numai că peste aceasta se alocă încă 750 de miliarde de euro, așa-zis-ul ”Next Generation EU”- fondul de redresare economică după criza coronavirusului. Deci, sunt în joc în total 1,85 trilioane de euro. Suma înseamnă aproape dublarea cheltuielilor blocului comunitar. UE nu are toți acești bani acum. Ursula von der Leyen, președinta CE, a anunțat în Parlamentul European că o parte din banii suplimentari necesari vor fi obținuți prin introducerea unui ansamblu de taxe noi. Între aceste taxe, un impozit pe marile afaceri (varianta de lucru este o taxă de 0,1% care să fie impusă companiilor cu cifră de afaceri globală mai mare de 750 de milioane euro), o taxă digitală, o taxă pe emisii de carbon (extinsă la domeniile aviație și transport maritim), o taxă pe plastic nereciclat (deja acceptată unanim în UE 27) și dublarea plafonului taxelor vamale încasate de UE. În plus, pentru prima dată în istorie, Uniunea Europeană se împrumută. Ursula von der Leyen primește împuternicirea de a folosi bugetul UE ca bază pentru obținerea de pe piețele financiare internaționale a împrumutului necesar până la acoperirea întregii sume. De ici înainte însă începe partea cea mai grea. Succesul acestei abordări fără precedent depinde de găsirea răspunsului corect la cel puțin două întrebări: pe ce vor fi cheltui acești bani?; cum vor putea fi ei accesați?. Țările UE răspund deocamdată pe mai multe voci nearmonizate. Se anunță o bătălie cruntă pe aceste resurse. La prima strigare, României i s-au alocat din fondul de ajutorare suma de 33 de miliarde de euro, țara noastră fiind pe locul 6 în UE ca mărime a fondurilor planificate pentru alocare.
JOI, 28 mai 2020
Umbra lui Dragnea la CSM. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a avizat, joi, negativ proiectul de lege de desființare a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), cunoscută ca Secția Speciala (SS). Deși are doar caracter consultativ, avizul negativ al CSM a creat senzația unei Românii înșfăcate și ținute pe loc de tentaculul din Justiție al Republica Dragnea. Cu toate că a fost decapitată, Republica Dragnea a prins destulă putere astfel încât prin liniile sale de forță rămase să încerce un status-quo, o conservare a ”cuceririlor” toxice de la momentul încarcerării domnului Dragnea, astfel încât atunci când condițiile politice vor permite din nou, țara, statul de drept și democrația să poată primi, în sfârșit, lovitura de grație. Cei 10 membri CSM care au votat împotriva desființării SS, susținând prin urmare instituția, ar fi Codruț Olaru-procuror, membrii societății civile, Victor Alistar și Romeo Chelariu, și judecătorii Lia Savonea, Gabriela Baltag, Evelina Oprina, Nicoleta Tanț-șefa CSM, Mariana Ghena, Alina Corina Corbu-șefa Înaltei Curți și Simona Marcu. Ce au susținut acești magistrați români de frunte? În limbajul vulgar al străzii, ei și-au dat girul pentru o măciucă instituțională creată să țină la respect și control politic orice magistrat, de preferință procuror, mai băgăcios în treburile din bucătăria internă a corupției. E imposibil de girat cu încredere și bună-credință ceva nășit și născut pe filiera Dragnea-Tăriceanu-Tudorel Toader, așa cum este SS-ul (stranie coincidență de siglă cu Schutzstaffel SS- trupele speciale ale lui Hitler). Dar nu e doar asta! Secția Specială a produs singură dovada că e o sculă a abuzului înșurubată politic în partea cea mai găunoasă moral din corpul magistraților români. E la vedere și pe înțelesul tuturor lucrătura juridică țesută de SS împotriva Laurei Codruța Kovesi, o lucrătură atât de flagrant grosolană încât abuzul a fost constatat rapid de Înalta Curte de Justiție care a trimis dosarul Kovesi întocmit de SS la gunoi. Împotriva oricărui vot de susținere de la CSM, împotriva tuturor nicoricilor, tudoreilor, nicolailor și savonilor Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție trebuie să fie desființată. Pentru că însăși înființarea ei e o infracțiune, dacă acceptăm ca normă legile statului de drept. Au trecut cinci luni și jumătate de la descălecatul PSD de la Guvernare. E chiar așa de greu de dezlegat ce a legat Dragnea?
VINERI, 29 mai 2020
E INVERS! O poză din care AM ÎNȚELES că Guvernul PNL nu e mai presus de lege. Fotografia cu miniștri ai Guvernului Orban aflați, de ziua premierului, într-o relaxare demascată cu șpriț și tutun în sediul guvernului a făcut deliciul rețelelor de socializare vineri. E adevărat, măcar pentru a rămâne fideli preocupării de a da un bun exemplu, demnitarii puteau să se abțină de la o astfel de socializare în perioada de alertă. Dar, cum oameni sunt și ei și cum o dată este ziua premierului în acest an s-a întâmplat. Mană cerească pentru opoziția care în frunte cu PSD a început să ceară demisii ”de onoare” și alte bla-bla-uri de acest gen, cum se face după cutuma din politică. Nimeni însă nu a observat esențialul din această întâmplare. După ce s-a dovedit că au fost în offside, în frunte cu premierul României, toți miniștrii au fost pedepsiți pentru încălcarea regulilor stabilite prin starea de alertă. Poliția i-a amendat pe toți miniștrii din fotografie cu sume de la o mie la trei mii de lei. Senzația este colosală, prin comparație cu Regimul Dragnea. E exact diferența dintre asumare și lipsă de răspundere, dintre democrație și despotism. În acea perioadă, răspunderea în fața încălcării legii tindea spre zero. Asta dacă nu cumva v-o imaginați pe doamna Carmen Dan ieșită cu chitanțierul de amenzi în fața domnului Dragnea pentru că, de exemplu, acesta conduce o mașină cu ITP-ul expirat. Dacă totuși v-o imaginați, să știți că e o eroare în percepție. Nu e vorba de doamna Dan, iar amenda o taie ”statul paralel”. Exact! Ăla care îl tot chema pe domnul Dragnea la instanțe pentru exces de corupție.
Săptămâna în care America a devenit tot mai ”mică”. Președintele Trump a avut o săptămână de coșmar. ”Make America Great Again”, conceptul lui de prezidențiabil, e praf și pulbere. Cu fiecare zi, America domnului Trump se umple de rușine, iar președintele ei începe să semene cu un Erdogan blond. America lui Donald Trump, lovește exact acolo unde ar trebui să îngrijească și îngrijește fix unde ar trebui să lovească necruțător. Nu e de mirare atunci că agenda publică americană aduce a haos. A fost crima filmată live în care un polițist îi rupt gâtul cetățeanului George Floyd. A urmat valul de proteste violente în mai toată America. Pandemia continuă să omoare zilnic peste 1000 de americani, sub presiunile de relaxare făcute de Casa Albă. Șomajul în SUA l-a depășit ca procent pe cel din anii ‘30. Twitter se vede nevoit să avertizeze public că postările președintelui Trump incită la violență. America se retrage din Organizația Mondială a Sănătății. Donald Trump vrea să închidă rețelele de socializare online. China devine inamicul public numărul unu într-o Americă în care principalul său dușman pare de fapt inadecvarea pe funcție a propriului ei președinte. Donald Trump este cel mai mare coșmar pe care democrația americană putea să-l promoveze la Casa Albă. Lipsit de o viziune coerentă, impulsiv, fără să conștientizeze efectul deciziilor sale și a declarațiilor pe care le face cu aproape senilă inconștiență, președintele american ratează în fiecare zi țelul său de a ridica din nou America în grandoare. Sub președinția sa de până acum, Statele Unite a pierdut constant prestigiu, aliați și bani din cauza deciziilor greșite ale domnului Trump. Când se va scrie istoria, despre Donald Trump se va spune cu siguranță că a fost șeful Americii care a grăbit declinul acestei fenomenale țări, ridicând la fileu mingi pentru Rusia și China în timp ce arbitra împotrivă jocul aliaților din Uniunea Europeană.
SĂMBĂTĂ, 30 mai 2020
Cel mai vârstnic pământean e român. Cumva, e la fel ca în cazul olimpicilor ultradotați din România. Ne lăudăm cu ei de câte ori se dovedesc cei mai buni din lume la matematică, fizică, biologie, deși sistemul nostru de învățământ produce în serie analfabeți funcționali. La fel, deși speranța de viață din România este printre cele mai mici din Europa, iată, cel mai bătrân pământean la ora asta este un român. El se numește Dumitru Comănescu are 111 ani și șase luni și trăiește în București. La începutul anului, Guinness World Records stabilea că primii trei cei mai vârstnici bărbați în viață ai Planetei erau japonezul Chitetsu Watanabe (născut pe 5 martie 1907), britanicul Robert Weighton (născut pe 29 martie 1908) și românul Dumitru Comănescu. Primii doi au decedat între timp.
DUMINICĂ, 31 mai 2020
Imaginea săptămânii
FOTO: Momentul în care polițistul Derek Chauvin îl sufocă mortal pe George Floyd
Monica Pană
