RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Săptămâna în cinci minute de lectură
LUNI, 25 IULIE 2022
Oficial. România primește 31,5 miliarde de euro până în 2027 fonduri de coeziune
Comisia Europeană a anunțat, luni, oficial, că a aprobat Acordul de Parteneriat cu România, privind fonduri europene în valoare totală de 31,5 miliarde de euro, pe care țara urmează să le primească prin Politica de Coeziune a UE pe perioada de programare 2021-2027. România este al 18-lea stat UE care a reușit să obțină aprobarea CE pentru Acordul de Parteneriat 2021-2027, din totalul de 27 de țări membre. Acest document programatic este foarte important și este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru ca România să poată atrage noile fonduri europene. Guvernul mai trebuie să obțină de la CE și aprobarea asupra tuturor programelor operaționale prin care va trage banii europeni, precum și să-și definitiveze cadrul instituțional, care să conțină inclusiv autoritățile de management acreditate. Banii există deci, însă ce-i mai greu de abia acum începe: scrierea de programe eligibile pentru atragerea lor. Temele asumate de România pentru a fi finanțate sunt ambițioase. Este vorba de creșterea competitivității economice și a nivelului de digitalizare (4,33 mld euro), economia verde (6,75 mld. Euro), sistem de sănătate modern (2,3 mld. euro), transport durabil (7,2 mld. euro), locuri de muncă, combaterea sărăciei, instruire (7,2 mld. euro) și pescuit durabil (162,3 milioane euro).
MARȚI, 26 IULIE 2022
Putin atacă Europa cu sistări de gaz. Europa se apără cu strategii de economisire
Acordul convenit marți de statele membre ale Uniunii Europene privind reducerea consumului de gaze naturale va intra în vigoare la 1 august și va cuprinde mai multe excepții și derogări, precum și o „alertă” în caz de urgență. Detractorii români ai Uniunii Europene ridiculizează strategia europeană de a reduce consumul energetic cu 15 la sută, comparând-o, ironic, cu programul de sistări forțate la curent și la căldură de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Nu se compară! Pe timp de pace, românii au suferit forțat de frig pe întuneric în anii `80 din cauza unor decizii economice absolut greșite pe care Ceaușescu le-a luat. Realitatea este că românii au plătit atunci pentru ambiția prostească a unei conduceri nepricepute. Acum este război! Invitația la economisire (nu obligația!) pe care UE o face membrilor săi este în realitate o strategie de apărare în fața agresiunii rusești care folosește ca pe o armă furnizarea de gaz natural. Dacă i se poate reproșa ceva UE este că s-a lăsat prinsă în lațul întins de Kremlin prin furnizarea de gaz natural la prețuri mici. Dar acum, după ce Rusia lui Putin și-a dovedit caracterul de stat agresor după invadarea Ucrainei, UE ar fi avut doar două opțiuni: să cedeze, să abandoneze Ucraina și să–și ia gazul înapoi, sau să riposteze riscând să rămână fără 30-40 la sută din necesarul ei energetic pe care-l primea de la ruși. UE a decis să riposteze. Din momentul declanșării războiului, a început să curgă un termen de grație, timp în care europenii pot lua măsuri să se rupă de dependența energetică de Moscova. Termenul de grație este dat de interesul Rusiei de a face bani din resurse, interes care este cel puțin la fel de mare ca cel al europenilor de a primi resursele rusești. Prin urmare, Rusia nu poate acum să închidă pur și simplu robinetul de gaz, iar până acest lucru nu se va putea face efectiv, UE aplică politica de separare energetică. Iar primul pas este această strategie de reducere a consumului. Desigur, măsura nu are nimic glorios, este total nepopulară și pare pentru mulți o non-soluție dacă Putin, imprevizibil cum e, oprește peste noapte furnizarea. Sunt doar două opțiuni practice de a rezista pentru europeni! Una este economisirea : să ne descurcăm cum putem cu deficitul de gaz, mai mic sau mai mare, după cum va fi pofta lui Vladimir Putin. Ce și de unde poate să taie fiecare e desigur o opțiune proprie, dar altfel nu se poate. Confortul se va reduce puțin, dar altă soluție nu există. A doua soluție, este să găsim gaz din alte surse de aprovizionare. Întrebarea momentului este dacă ne predăm lui Putin sau rezistăm. Și dacă vrem să rezistăm nu există decât calea reducerii consumului și a solidarității. E război! Vrem sau nu să o scoatem la capăt? Dacă da, trebuie strânsă cureaua!
MIERCURI, 27 IULIE 2022
Alexandru Rafila: „România nu va mai intra în lockdown din cauza COVID-19”
Declarația zilei de miercuri a venit de la ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. Subiectul, din ce în ce mai abordat, este noul val de îmbolnăviri cu virusul COVID-19. Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, este convins că România nu va intra încă o dată în lockdown din cauza COVID-19, chiar dacă numărul de cazuri noi este mai mare în fiecare zi. Cu toate că prognoza pentru săptămâna care vine este de 10.000 de îmbolnăviri pe zi, oficialul a spus că nu vor exista nici restricții specifice. ”Nu cred, în niciun fel, şi e o convingere a mea, că vom mai ajunge în situaţia unui lockdown în România sau la restricții care să limiteze activitatea economică şi socială. Aceste noi valuri COVID-19, care probabil vor mai continua cu o anumită intensitate, pe care nu avem de unde să o cunoaștem în momentul de faţă, vor fi valuri de infecție respiratorie, de obicei banală, şi care nu va mai pune în pericol sistemul de sănătate, spitalele”, a spus ministrul.
JOI, 28 IULIE 2022
Studiu. Cât de mult e afectată în realitate Rusia de sancțiunile Vestului
Orice propagandă este întotdeauna menită să ascundă realitatea. Ultima schemă folosită de propaganda Moscovei încearcă să inducă ideea că Occidentul a dat-o în bară cu sancțiunile aplicate Rusiei. Narațiunea e că Rusia iese întărită după sancțiuni, al căror efect s-ar întoarce ca un bumerang asupra Europei sub formă de inflație galopantă de 8,3 la sută în zona euro, scumpiri mari la energie și penurie la anumite alimente. La urma urmei, care e adevărul? Ca să afle, un grup de profesori de la prestigioasa universitate Yale și mai mulți experți internaționali au făcut un studiu profesionist analizând în ce măsură și cum este afectată Rusia de sancțiuni. Iar răspunsul, făcut public joi, arată că Regimul Putin e afectat de sancțiunile occidentale și e afectat încă foarte tare. Pentru început, autorii raportului au remarcat faptul că, după introducerea sancțiunilor, Kremlinul a început să prezinte foarte selectiv informații referitoare la economie, „dând la o parte în mod intenționat statisticile nefavorabile, dar păstrându-le pe cele favorabile.” Adică, propagandă simplă. Unul dintre cele mai importante mituri este legat de faptul că materiile prime din Rusia care nu mai sunt cumpărate de Europa merg acum, pe piețele din Asia. Studiul arată că, în realitate, Rusia nu-și poate muta în China gazul pe care-l trimitea în Europa pentru că nu are conducte pe unde să-l transporte. Cele 16,5 miliarde de metri cubi de gaz exportate de Rusia în China anul trecut au reprezentat mai puțin de 10% din cele 170 de miliarde de metri cubi trimise de Rusia pe piața europeană. Dacă luăm în considerare numai gazul transportat prin conducte către China procentul scade la doar 3,5%. Prin urmare, privitor la exporturile de gaze naturale către UE, realitatea subliniată în analiza experților este următoarea: Rusia este mult mai dependentă de Europa decât Europa de Rusia. După invazie Europa a început să ia măsuri. Și-a diversificat sursele de aprovizionare cu resurse astfel încât 54% din gazele sale sunt din afara Rusiei, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat) din Norvegia, Qatar, Algeria, pe lângă sursele interne, cum ar fi zăcământul uriaș de gaze din Groningen, Țările de Jos. Un jucător important în acest sens a devenit și SUA care în luna iunie a exportat în Europa 5,5 miliarde de metri cubi de GNL, în timp ce Rusia a trimis prin conducte doar 4,5 miliarde de metri cubi de gaz. În studiu se mai arată că din punct de vedere tehnic, este imposibil ca resursele pe care Rusia le exporta în Europa să fie trimise acum către China sau India, fără construcția unei noi conducte de interconectare transiberiene, care ar dura câțiva ani. În plus, Rusia nu reprezintă un partener comercial major pentru China (spre deosebire de SUA care e nr. 1) deci e puțin probabil ca aceste conducte să se construiască pe alți bani decât cei ai rușilor. Privitor la petrol, studiul arată că în ianuarie 2022, aproximativ 50-60% din exportul Rusiei mergea către Europa și doar 20% către China. Și chiar dacă, în 2022, China a cumpărat de la Rusia mai mult petrol decât în alți ani a făcut-o la un preț umilitor pentru Putin de doar 35 de dolari barilul. Studiul relevă pe date concrete că nici cultul relațiilor comerciale extraordinare dintre China și Rusia nu stă în picioare. Conform Administrației Generale a Mărfurilor din China, exporturile chineze către Rusia au scăzut cu 50% de la începutul anului până în aprilie. În cifre absolute, lucrurile arată așa: la sfârșitul lui 2021 exporturile erau de 8 miliarde de dolari pe lună, iar în aprilie valoarea lunară a fost de sub 4 miliarde de dolari. În ceea ce privește plecările de afaceri din Rusia, datele strânse de experți arată în felul următor: ar fi vorba despre peste o mie de companii a căror valoare totală (venituri și investiții) depășește 600 de miliarde de dolari- sumă ce reprezintă aproximativ 40% din PIB-ul Rusiei. Plecarea celor peste o mie de companii străine a avut un efect și asupra forței de muncă, în condițiile în care aceste afaceri aveau în total peste un milion de angajați. Este consemnat și un exod al forței de muncă, peste 500 de mii de ruși au părăsit țara de la începutul războiului. Concluzii? Poziționarea strategică a Rusiei ca exportator de mărfuri s-a deteriorat irevocabil, iar „pivotarea către Asia” nu e de actualitate. Importurile s-au prăbușit în mare măsură, iar țara se confruntă cu lipsuri mari în ceea ce privește componentele pentru tehnologie. Din cauza lipsei producției și a inovației, prețurile au crescut iar consumatorii au devenit neliniștiți. Din cauza retragerilor din economie, Rusia a pierdut companii care reprezentau 40% din PIB, inversând practic aproape toate cele trei decenii de investiții străine în Rusia. Bugetul Rusiei este în deficit pentru prima dată în ultimii ani. Dacă acest curs economic negativ se va menține mai mult de un an, efectele vor fi cu adevărat devastatoare pentru poporul rus, pentru că țara va fi aruncată treptat în cea mai lucie sărăcie și înapoiere din ultima jumătate de veac. Documentul poate fi consultat AICI.
VINERI, 29 IULIE 2022
Viktor Orban, vuvuzeaua restaurației terorii
Abolirea libertăților cetățenești, cenzură totală a opiniei, discriminare rasială, cultul arian, eliminarea minorităților, inclusiv a celor sexuale, un singur lider omnipotent, eutanasierea persoanelor cu handicap, dreptul celui mai tare, legislație care permite statului suprimarea în sânge a oricărei opoziții, delațiunea egala glonțului, confiscări abuzive de proprietăți, lagăre de exterminare, partid unic, control de stat prin teroare, milioane de morți, zeci de milioane de destine frânte, foamete, ruine ….Așa a lăsat lumea în urma lui nazismul. Dacă Viktor Orban, primul-ministru maghiar, ar fi făcut în vara lui 1945 la Budapesta declarația dată la Tușnad în 2022, ar fi murit călcat în picioare de supraviețuitorii tiraniei naziste. Cu astfel de declarații a început și epopeea sângeroasă a lui Adolf Hitler cu 90 de ani în urmă. De ce face Viktor Orban declarații rasiste? E nebun? E malefic? Nici pe departe! Făcând declarația așa cum a făcut-o la Tușnad, liderul maghiar și-a făcut mai multe calcule și speră că la toate va obține un rezultat cu plus. Iar primul rezultat a fost excelent! Mesajul său rasist dat la Tușnad s-a auzit până la Washington. Toată lumea a auzit ce a spus dl Orban, iar dacă cineva nu știa cine e acesta, acum știe. De ce se întâmplă asta? Pentru că un glas de cioară se remarcă imediat într-un cor de privighetori! Iar ”privighetorile” din lumea liberă, de la Washington la Bruxelles, cântă de jumătate de secol aria unei lumi multiculturale, interrasială, trăind în armonie și înțelegere. După înfrângerea lui Hitler, toată politica occidentală s-a subordonat ideii de a împiedica pe viitor o restaurare a terorii. S-a legiferat pentru statul de drept, democrație, drepturile omului, protecția minorităților și a persoanelor cu handicap, libertatea de opinie și de deplasare, pentru pacea socială. Fapt fără precedent, imediat după ultimul război mondial, chiar și partidele rivale din Occident au semnat convenții prin care s-au obligat să renunțe la mesaje electorale menite să învrăjbească fracțiuni din electorat una împotriva alteia. Obținerea de voturi prin cultivarea urii a fost exclusă conștient din politica Vestului! Intensitatea demersului pro toleranță a crescut mult în ultimele decenii. După apariția Uniunii Europene, teme privitoare la drepturilor minorităților sexuale și discriminarea pozitivă a refugiaților din Orient, au devenit aproape o obsesie pentru autorități. Peste cetățenii lumii libere plouă de zeci de ani cu sute de reclame, producții cinematografice, discursuri publice care propovăduiesc libertatea și toleranța. Idee și demers pozitiv, uman și corect. Numai că noua generație, născută între timp, și-a pierdut luciditatea și înțelegerea pe care dramele trăite pe viu le-au sădit în generația anterioară. Și pe măsură ce ororile nazismului au rămas doar pagini scrise de istorie, legea firii (a junglei mai bine zis!) se reinstalează printre oameni, care au început tot mai mult să aibă priză la revirimentul unor politici care au nenorocit generația părinților și bunicilor lor. Iar autoritățile UE rămân, se pare, oarbe, la această tendință din societate! Oficialii de la Bruxelles împing stoic temele care irită și nu văd că tot mai mulți cetățeni resping politicile care dau drepturi homosexualilor, încurajează importul de migranți din Orient și forțează conviețuirea interrasială. Dacă Bruxelles-ul nu vede tendințele, Viktor Orban le-a văzut. Cu siguranță, declarația sa rasistă, disonantă ca un îndemn la omor în țesătura umanistă și tolerantă a mesajului european, a avut ecou pozitiv în percepția și credința multor milioane de cetățeni europeni, oameni care s-au săturat până-n gât de vecinii migranți și de gay paradele de pe bulevard. Ce ne-a mai spus Viktor Orban? Că Uniunea Europeană este slabă! Păi, dacă a doua zi după declarația asta, Viktor Orban a rămas premierul unei țări UE, iar UDMR a rămas la guvernare în România ce să mai creadă simplul cetățean pro-european? Nu e așa că Viktor Orban pare să aibă dreptate? Rățoielile critice ale oficialilor de la Bruxelles și ale primilor oameni în statul român față de cele spuse de Viktor Orban la Tușnad sunt lamentabile, apă de ploaie. Măcar șeful UDMR a fost mai tranșant: refuzând să-l critice pe premierul maghiar a recunoscut implicit că joacă pe ritmul politicii domnului Viktor Orban. Lider căruia i se permite să susțină pe față politica dusă de Vladimir Putin, șeful unui regim dictatorial care resetează istoria Europei înapoi la momentul în care Hitler a invadat Polonia, după ce a anexat Sudeții. E al doilea calcul la care i-a ieșit pe plus domnului Orban: bani de la Bruxelles și gaz ieftin de la Moscova. Mulți lideri europeni care susțin just condamnarea și pedepsirea Regimului Putin par proști prin comparație! Și pentru că lui Viktor Orban i se permite la infinit să batjocorească după pofta inimii toate principiile sănătoase pe care acum aproape 20 de ani le îmbrățișa trăgând după el Ungaria în Uniunea Europeană, devine evident că politica occidentală a păcii, a toleranței față de cel slab, a libertății de exprimare, a democrației reale și a statului de drept nu se poate apăra. UE a fost gândită ca o structură condusă de politicieni rezonabili, cu viziuni democratice. Imediat după încheierea Războiului Rece nimeni nu s-a gândit că vreodată UE va avea nevoie de anticorpi ca să combată, din interior, politici în ton cu cele ale fostei URSS. Dar câteodată viața este imprevizibilă. S-a dovedit că politica Occidentului, super avantajoasă economic, de a democratiza Rusia și China, se întoarce împotriva lui. Odată stăpâne pe propriile picioare, gigantica Chină și locotenentul ei Rusia, par să aibă acum tot ce le trebuie ca să întoarcă lumea pe dos. Oferta lor e clară: la schimb democrație cu dictatură, toleranță cu prigoană, libertate cu cătușe și căluș, viață cu moarte. De ce lumea occidentală (încă) liberă îi permite domnului Viktor Orban să devină vuvuzeaua oficială în Vest a unei noi ordini mondiale în care lumii libere i se cântă prohodul? Până la urmă, dl Orban este premierul unuia din statele pitice ale Uniunii Europene. Să fie dependența Europei de resursele energetice ale Rusiei? Să fie lăcomia Vestului la prețurile de dumping ale Chinei? Ambele sunt motive suficient de puternice, dar, poate mai există un motiv născut dintr-o anumită lașitate: ce bine ar fi dacă Viktor Orban va putea pune o vorbă bună cândva, dacă are acum dreptate?! Și, din păcate, tot mai mulți cetățeni occidentali, asta cred.
SÂMBĂTĂ, 30 IULIE 2022
Din 28 iulie 2022, Terra consumă pe datorie anul ăsta
Tema este îngrijorătoare. Populația în creștere a pământului, laolaltă cu poluarea și consumul tot mai intens de resurse, duc la concluzia că într-un interval de timp previzibil Planeta Pământ se va epuiza. Generațiile următoare vor avea de înfruntat penuria cea mai cruntă de apă, oxigen și bază pentru alimentație. Oamenii de știință studiază fenomenul. Așa a apărut ceea ce ar putea fi numit ”coeficientul de îndatorare ecologică” a Terrei. Sâmbătă cercetători ai fenomenului de la două organizații non-profit internaționale au anunțat că din data de 28 iulie 2022, populația pământului a consumat toate resursele planetei până la care mapamondul ar putea satisface nevoile populației pe termen lung și foarte lung, adică sustenabil. Coeficientul de îndatorare ecologică a fost stabilit la 1,75. Adică, altfel spus, ar fi nevoie de 1,75 planete Terra pentru a satisface nevoile populaţiei într-un mod durabil. Adică din data de 28 iulie, omenirea consumă pe datorie, pentru că tot ce se consumă ulterior acestei date nu se mai poate regenera de ecosistemele pământului într-un an. Cercetătorii spun că consumul nostru de resurse regenerabile epuizează capitalul natural al Terrei. Coeficientul ecologic este calculat având ca variabile în formulă culturi, păşuni, suprafeţe forestiere necesare pentru produse forestiere, zone de pescuit, zone intravilane şi suprafeţe forestiere necesare pentru a absorbi carbonul emis de arderea combustibililor fosili. S-a constatat că mai mult de jumătate din biocapacitatea planetei (55%) este folosită pentru a hrăni omenirea. Agricultura contribuie la defrişare, schimbări climatice prin emisia de gaze cu efect de seră, pierderea biodiversităţii şi degradarea ecosistemelor, folosind în acelaşi timp o mare parte a apei proaspete. Iar fenomenul este în creștere de 50 de ani.
DUMINICĂ, 31 IULIE 2022
Fotografia săptămânii
Dunărea, aproape să ajungă la un minim istoric. Încep să se vadă epavele navelor scufundate în Al Doilea Război Mondial.
Monica Pană
