RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Anul 2023 în 30 de minute de lectură (I)

IANUARIE 2023

Simptome ale statului eșuat. Români uciși de Maidanezi

E cum nu se poate mai tulburător. În sensul cel mai trist și lipsit de speranță. Ana Oroș Daraban (foto), o româncă de 43 de ani, care făcea jogging sâmbătă dimineața în natură pe malul unui lac din Capitală, a fost surprinsă și hăcuită de o haită de câini vagabonzi. Femeia a murit înainte de a ajunge la ea Salvarea. Anul trecut aceeași femeia a scăpat ca prin miracol cu viață după un atac similar, fiind salvată de doi bicicliști aflați în zonă.  Din declarațiile Primăriei sectorului în care s-a produs tragedia,  Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) a primit anul trecut fonduri uriașe ca să asaneze de dulăi zona în care femeia a pierit. Nu s-a făcut nimic! În România se surpă poduri proaspăt renovate din bani publici. Nimeni nu pățește nimic! În România infecțiile nosocomiale decimează pacienții internați. Nimeni nu pățește nimic! În România trenurile întârzie cu orele! Nimeni nu pățește nimic! Șefă de la oncologie cu salariu de 5000 de euro se dovedește încasatoare de mită în serie! Nimeni nu pățește nimic! Școala românească a ajuns ca o pepinieră de analfabeți funcționali! Nimeni n-are nici o vină! În România se construiesc cele mai scumpe autostrăzi neterminate. Și nimeni nu e luat la întrebări. Un spital din Bacău complet utilat în care s-au investit 43 de milioane dolari zace nefolosit de 15 ani și cade în ruină. Și nimeni nu pățește nimic! De ce România are cea mai mare rată a mortalității infantile? Nimeni nu e interesat de răspuns pentru că oricum nimeni nu răspunde pentru asta. Și acum, iată!, o femeie e lăsată să moară sfâșiată de câini din cauza miserupismului unei instituții publice care, dacă și-ar fi făcut treaba, tragedia nu s-ar fi întâmplat.  Nici acum nimeni nu va fi tras la răspundere? Parcă totuși deja e prea mult!

 

Un (alt) doctorat cu bucluc

Dacă s-ar fi mulțumit cu onorabilele studii superioare absolvite, mulți din politicienii din prima linie ar fi putut trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Nu s-a întâmplat. Aroganța asta cu doctorate ”de jucărie” agățate fără efort real la CV i-a făcut pe mulți ”fruntași” să cadă în ispită, ca pe urmă lucrurile să se încurce tare de tot. Miercuri, Comisia de Etică a Universității Babeș-Bolyai (UBB) a decis, după analiza tezei de doctorat a ministrului de Interne Lucian Bode, că „abaterile etice constatate sunt suficient de importante pentru a concluziona că teza este profund viciată”. Replica ministrului Bode a venit prompt, în sensul în care acesta a declarat că își caută dreptatea în instanță. Acțiune și reacțiune! Pare simplu, dar întâmplarea asta nefericită lasă urme adânci în percepția colectivă, urme care duc până în Dealul Cotroceniului. Fie și numai pentru că, într-o declarație prezidențială curajoasă făcută cu ceva timp în urmă, față de plagiat s-a instituit ”toleranță zero” din partea autorităților. Din păcate, pandemia asta de doctorat viciat lovește necruțător în amici și inamici politici deopotrivă. Și atunci, sistemul s-a pornit să rezolve necuviincios noua problemă apărută. Clasa politică încearcă să vaccineze plagiatorii cu legi permisive care fac din plagiat un fel de păcat minor, nedemn de a fi investigat și pedepsit, ca un fel de fluierat în aula facultății. Efortul ăsta indecent este însă foarte vizibil în societate și din această cauză, acumulează tensiuni latente în electorat care, dacă se atinge masa critică, vor exploda violent și de necontrolat. Dacă ar privi retrospectiv, politicienii ar putea culege un pic de înțelepciune. La ce i-a folosit Elenei Ceaușescu suita sa de doctorate și titluri academice dobândite fraudulos? Tot proasta neamului a rămas pentru posteritate!

 

DNA, Țuțu, Piți mic, Piți mare, dosarul Masca Fake

După ani de amnistie grațiere și prescriere, luni știrea a pișcat puțin timpanul nației. Victor Pițurcă, fotbalistul ultra-cunoscut, a fost reținut de DNA. E posibil? Ce-i cu DNA? Nu s-a potolit? Unii au fost de părere că șeful DNA mai vrea un nou mandat și în pragul nominalizării noii conduceri vrea să facă o figură frumoasă ca să fie renumit. Că e una, că e alta, ce e scris pentru Pițurcă și compania rămâne. Despre afacerea care l-a făcut pe fotbalist să mai doarmă și prin arestul Poliției Capitalei presa vorbește ca despre primul mare tun din pandemie. E o poveste aproape trasă la indigo în lunga istorie a corupției românești. Statul român dă o căruță de bani pe ceva care ori nu funcționează, ori nu e ce trebuie, iar din banii plătiți aranjorii se aleg cu milioane de euro profit, care e un fel de șpagă în toată regula. În Dosarul Masca Fake, procurorii au explicat cum statul român a plătit două milioane de euro pentru echipamente de producere a măștilor, care, imediat după punerea în funcțiune s-au stricat, și până la urmă nici o mască nu a fost vândută. Lucrătura aceasta a profitat de psihoza produsă de pandemie, pentru că afacerea a pornit chiar în ziua în care președintele României decreta stare de urgență. Adică, dacă era vorba de măști de protecție la Covid-19 nimeni nu mai trebuia să întrebe nimic. Cam asta a fost ideea cu care a și pornit la drum șeful companiei de stat Romarm.  Practic, arată procurorii, creierul operațiunii a fost chiar directorul Romarm, dl Gabriel Țuțu (foto), care, cu încălcarea dispozițiilor legale, ar fi încheiat în condiții dezavantajoase pentru compania pe care o conducea, cu o asociere de firme din care făcea parte şi o societate controlată de Alexandru Piţurcă, fiul fotbalistului, două contracte de achiziție publică ce vizau cumpărarea a șapte utilaje neconforme de producere a măştilor de protecție. Anchetatorii arată că astfel CN Romarm SA a fost prejudiciată cu suma de 8.647.584 lei, reprezentând contravaloarea utilajelor menționate, valoarea materiei prime şi ulterior contravaloarea unor piese şi servicii conexe (în afara contractului). Referitor la Alexandrul Pițurcă și Victor Pițurcă, procurorii vorbesc despre fapte penale de tipul trafic de influență și mită dată pentru a prinde intrarea la Romarm și pe urmă la Ministerul Apărării Naționale care ar fi trebuit să cumpere măștile fără prea multă vorbă. Dar nu a făcut-o! Dosarul Masca Fake a trezit ceva ecouri în rândul opiniei publice privitor la activitatea DNA, mai ales că instituția a avut grijă să iasă public cu o anchetă având nume sonore pe lista suspecților. E greu însă să se spună dacă acest lucru îl va ajuta pe actualul șef al DNA să-și reînnoiască contractul. Într-o țară cu scandaluri de anvergura mașinilor de poliție BMW, cu epidemie de plagiate printre miniștri, cu dosare prescrise de tip Microsoft, dosarul Masca Fake pare, prin comparație, plevușcă.

 

 FEBRUARIE 2023

Vor sigla Ungariei Mari și steagul ungariei naziste pentru fotbalul maghiar

Regimul Viktor Orban bagă din nou bățul prin gard. De data asta folosind federația de fotbal din țara vecină. Ce idee credeți că i-a trăsnit prin cap președintelui Federației Ungare de Fotbal (MLSZ)? Să folosească sigla Ungariei Mari în competițiile naționale și internaționale de fotbal în care participă echipe ungurești. Șeful federației de profil maghiare nu e însă prea sigur că ceea ce are de gând să facă e ortodox sută la sută. Și anume ca Ungaria să se împăuneze fără efecte secundare negative pe stadioanele lumii cu simboluri ale unei lumi sângeroase și nedrepte, acum dispărute. Pentru că, lângă harta Ungariei Mari, oficialii din fotbalul ungar vor să arboreze pe stadioane și steagul primei dinastii maghiare, simbol folosit în timpul regimului nazist din Ungaria. De aceea, deși presat și de politica regimului de la Budapesta, șeful fotbalului din Ungaria a anunțat că întâi cere voie. Nu, nu la București! Ci la reprezentanții Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal, bine-cunoscuta UEFA. Și spune președintele MLSZ că deși lui nu i se pare deloc că, afișate pe stadioane, stema Ungariei Mari și steagul din timpul regimului hortist ar avea vreun impact politic totuși în competițiile internaționale trebuie obținută aprobarea organizatorului. Ce vrea să facă Regimul Orban prin intermediul sportului miroase urât oricum am privi. Deja grupul pentru combaterea discriminării al UEFA de trei ori a adus critici acestor simbol pe care le consideră revizioniste și naționaliste. Perfect adevărat! Inițiativa șefului fotbalului din Ungaria nu e decât un ecou al politicii oficiale a Ungariei sub Viktor Orban. Gestul provocator recent al premierului maghiar care, la un eveniment sportiv, a purtat un fular cu harta Ungariei Mari desenată pe el (foto) nu a iritat doar în Transilvania, România. Harta Ungariei Mari cuprinde teritorii care acum fac parte din statele vecine Austria, Slovacia, Croația, Serbia și Ucraina. Nu a fost pentru prima dată când Viktor Orban a afișat simbolurile Ungariei Mari, stârnind controverse. În 2020, cu ocazia examenului național la istorie, Viktor Orban a postat pe Facebook o imagine cu harta Ungariei Mari în care este inclusă și Transilvania. Să ne mai mirăm atunci de unde vin reacțiile ostile ale microbiștilor români la adresa maghiarilor? Opriți provocările Regimului Orban și toată lumea va fi calmă și ”nexenofobă”!

 

Seismul a cutremurat și Regimul Erdogan

Imaginile care au deschis jurnalele de știri din toată lumea au șocat prin dramatismul lor. Cutremurul din Turcia și Siria a lăsat în urmă peste 25 de mii de morți. De fiecare dată însă când salvatorii reușeau, chiar și după cinci zile, să scoată supraviețuitori de sub dărâmături speranța și bucuria reușeau cumva să spargă durerea și disperarea umană infinită a celor rămași fără cei dragi și fără locuință. După ce primele emoții s-au estompat, lumea a început să-și pună întrebări. Prima vizează în Turcia regimul autocrat al președintelui Erdogan. Autoritățile turce s-au dovedit total depășite de evenimente. Tot mai multe voci au criticat prestația statului condus de Erdogan, stat care nu e în stare să aibă grijă de cetățenii lui aflați în mare suferință. Oamenii au fost lăsați în ger, fără alimente zile întregi, așteptând în zadar ajutor guvernamental în hrană și corturi. O altă întrebare caută să afle motivul pentru care niște blocuri moderne, nou construite, s-au prăbușit ca niște castele de nisip la cutremur. Răspunsul la această întrebare duce spre zona unui stat slab, corupt, în care șpaga și compromisul murdar pune cetățenii în pericol. Oamenii sunt tot mai furioși că reglementările în domeniul construcțiilor sunt aplicate deficitar, ceea ce a contribuit fără îndoială la prăbușirea atât de multor clădiri şi la un bilanț atât de mare al victimelor. Deși în lege, constructorii din Turcia au impuse reguli înăsprite ca urmare a unor dezastre anterioare, ele pot fi eludate. Statul turc este flămând și atunci ca să facă rost de bani a introdus ceea ce se numește ”amnistia periodică”. Adică din timp în timp, oferă scutiri legale acelor structuri construite fără certificatele de siguranță necesare, în schimbul plății unei taxe. Adică constructorul plătește un fel de taxă de protecție statului pentru că nu a respectat rigorile cerute pentru ca edificiul să fie rezistent la cutremure.  Acest lucru a contribuit la catastrofa recentă, consideră experții. Fapt confirmat și de șeful de la Istanbul al Uniunii Camerelor de ingineri şi arhitecți din Turcia. Acesta a spus că până la 75.000 de clădiri din zona afectată de cutremurul în sudul Turciei au primit „amnistie” de construcție.  Adică reclamele readuse în atenție prin care celor care se mută în blocurile noi construite li se spunea că vor locui în cele mai sigure locuințe,  a fost mincinoasă. Regimul Erdogan este acum pus să facă față unei furii tot mai mari a populației care începe să înțeleagă că toată propaganda președintelui Erdogan e degeaba. Și dacă poporul turc conștientizează pe deplin că sultanul e gol, numărătoarea inversă până la debarcarea lui, prin vot sau revoltă, poate fi considerată începută.

 

 Semne îngrijorătoare în armată. Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a adus în atenție armata

Cât de pregătită e România să facă față unei agresiuni militare din Est? Este evident că rolul NATO ca factor de descurajare este important. Dar cât de mult ar conta ”umbrela” NATO în caz de conflict real? Și la urma urmei ce mai înseamnă azi pregătirea militară în România. Părerea generală este oarecum liniștitoare dată fiind apartenența noastră la Alianța Nord-Atlantică, numai că teama că am fi un fel de verigă slabă a ei este, din când în când, activată de mici evenimente. În săptămâna aceasta, au fost două astfel de întâmplări. Miercuri, trei militari au fost răniți în timpul executării unei ședințe de aprindere pe cale pirotehnică a unei încărcături de explozibil. Din fericire, rănile se vor vindeca, cei trei militari fiind în afara oricărui pericol acum. Întrebarea este cum s-a putut întâmpla un astfel de eveniment? În caz de război, să-ți dai singur cu bomba în cap ar fi un cadou prea frumos pentru inamic. La fel ca atunci când cei care citesc radarele militare trimit avioane de vânătoare aiurea să vâneze fantome. Acest al doilea eveniment a avut loc tot în această săptămână. Sistemul de supraveghere aeriană al Forțelor Aeriene Române a detectat o țintă aeriană de dimensiuni mici. Caracteristicile de evoluție, a transmis MApN,  au fost asemănătoare unui balon meteorologic, care evolua la o altitudine de circa 11.000 de metri în spațiul aerian național, în Sud-Estul României. Imediat s-a dat ordin și două aeronave MiG-21 LanceR ale Forțelor Aeriene Române au fost direcționate către zona unde a fost semnalată ținta aeriană. La fața locului însă nici urmă de balon, sau alt obiect zburător neidentificat. Doar cerul! MApN a explicat că cei de la radar s-au confruntat cu un fenomen numit ”fata morgana” prin care câteodată, ca urmare a unor perturbări magnetice,  pe radare apar urme ale unor obiecte care în realitate nu există. Explicația are o greutate științifică cât de cât. Dar, din nou se poate întreba, cum ar fi dacă în caz de război real, s-ar trimite avioane de luptă să se confrunte cu fantome? Poate nu sunt chestiuni grave, iar armata română ar fi, să zicem, pregătită să facă față unui atac. Dar totuși!

 

Ucrainenii ne iau fața la navigația pe Dunăre

Dar asta nu-i face pe ruși mai simpatici. Scandalul săptămânii a avut ca obiect Delta Dunării și dreptul de navigație pe canalele marelui fluviu. Oficial, potrivit unei Convenții din 1948 singurul canal navigabil acceptat în Delta Dunării este Canalul Sulina. El a fost folosit până acum, contra cost, de Ucraina ca să-și poată exporta o parte din recolta de grâne spre Europa. Există însă un alt canal al Dunării la care Ucraina are acces fără să plătească. Se numește Canalul Bâstroe. Cu o adâncime mică, de doar trei metri și ceva, Bâstroe nu era deloc potrivit pentru transport fluvial de mare tonaj. Asta până la începutul acestei săptămâni, când Ucraina, mai pe față, mai pe ascuns, a mărit adâncimea Canalului Bâstroe la aproape 7 metri. Acest lucru îi permite țării vecine aflate în război să-și transporte grâul exportat mai rapid și mai ieftin, evitând Canalul Sulina. Acțiunea Ucrainei vexează evident România care nu pierde doar bani. Pământul degajat de operațiunea de dragare a ucrainenilor de pe Canalul Bâstroe, a fost deversat în Marea Neagră. Curenții marini au deplasat pământul la intrarea Canalului Sulina, coborând nivelul apei cu 70 de centimetri. Scăderea adâncimii apei pe Sulina perturbă flora și fauna din zonă, pe lângă dificultățile create traficul fluvial. Ucraina nu a informat autoritățile române despre această acțiune, iar când s-a aflat de ea a aruncat petarde de dezinformare prin ambasada ei de la București. Autoritățile române până la cel mai înalt nivel au cerut lămuriri Ucrainei, și au anunțat că vor protesta la Comisia Europeană. Vocea Ucrainei este însă mai puternică. Ministerul ucrainean al infrastructurii a făcut recital pe rețelele sociale prezentând acțiunea ca un mare pas înainte pentru fluidizarea exportului de grâne al Ucrainei și dezvoltarea clusterului portuar pe Dunăre. Canalul  Bâstroe va putea prelua de acum o parte din traficul pe Canalul Sulina, controlat de autoritățile române. Înainte de această schimbare, pe Bâstroe adâncimea redusă nu permitea trecerea navelor încărcate complet, ci doar întoarcerea navelor goale, creând blocaje şi întârzieri pentru navele încărcate cu cereale pentru export. De asemenea, se așteaptă ca navele cu o greutate de până la 10.000 de tone să poată acum trece prin canal, dar în cazul unei astfel de opțiuni, nava ar fi probabil încărcată doar parțial, până la aproximativ 6.000-7.000 de tone. Intenția Ucrainei de a mări potențialul de navigație pe Canalul Bâstroe e mai veche. În vremuri de pace, sesizate de România, mai multe organisme internaționale din domeniul protecției mediului au stabilit că proiectul ucrainean încălca prevederile a numeroase convenții internaționale din domeniul protecției mediului şi au cerut autorităților ucrainene să oprească lucrările începute. Astfel, Comisia Internațională pentru Protecția Dunării a constatat că proiectul ucrainean încălca prevederile internaționale referitoare la protecția apelor Dunării, Conferința Pârților la Convenția de la Ramsar asupra zonelor umede, de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice a decis că au fost încălcate prevederile internaționale referitoare la protecția zonelor umede, Comitetul permanent al Convenției de la Berna privind conservarea vieții sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa a stabilit că au fost încălcate prevederile acestui instrument internațional, iar Conferința Pârților la Convenția de la Aarhus a constatat că în realizarea proiectului autoritățile ucrainene au încălcat dreptul publicului de a avea acces la informațiile de mediu. Dar acum Ucraina e cotropită de Rusia, iar exportul cerealelor sale e o chestiune esențială pentru ea, dar și pentru siguranța alimentară a lumii. România a fost pusă în fața faptului împlinit și, în mod real, nu prea are ce face. E o situație excepțională, a spus ministrul de Externe român.  Cel mult, partidele politice, ca și cum le-ar păsa, ar putea exploata momentul bătând monedă pe necesitatea de apărare a intereselor României și a mediului natural în Delta Dunării. O simplă gargară neproductivă care oricum nu i-ar face pe ruși mai simpatici pentru electoratul român.

 

Un an de război în Europa. Ce facem cu tigrul care a mâncat carne de om și i-a plăcut!

Vineri a marcat o bornă istorică tragică: un an de când Rusia a invadat Ucraina. De 365 de zile, Regimul Putin ucide ucraineni nevinovați cu miile – copii, femei, bătrâni. Distruge locuințe, rade de pe fața pământului spitale, gări, drumuri, utilități vitale. Asortează crima de război cu o propagandă care nu poate fi crezută cu adevărat decât de un public lipsit de discernământ. La un an de la începutul acestui genocid provocat de regimul de la Moscova s-au făcut, cum e obiceiul, statistici. Câte sute de mii de soldați a pierdut fiecare parte, câte tancuri, vehicule blindate, drone, avioane sau elicoptere militare au fost distruse. Au fost făcute analize privitoare la semnificațiile acestui război. Ideile au avut amplitudini diferite, pornind de la soarta tragică a victimelor și terminând cu noua ordine mondială care se tranșează acum în Ucraina și unde China, Rusia, Turcia și Iranul (deocamdată) vor să răstoarne tiparul stabilit în 1945. S-a discutat de ajutorul militar dat cu mari rețineri și întârzieri Ucrainei, de slaba pregătire a armatei lui Putin, dar și de posibilitatea ieșirii din dependența energetică față de Rusia. Ce aproape nimeni nu a observat, sau nu a dorit să discute, este specificul nefiresc al acestui război. Adică, Rusia atacă și trece prin foc și sânge Ucraina. Cum e firesc și drept,  Ucraina primește sprijin militar din Occident ca să se apere. Ce e anormal însă la acest ajutor este grija față de agresor. Nici o țară, care sprijină militar Ucraina, nu vrea să dea țării agresate armele cu care ar putea lovi agresorul la el acasă. Ce tip de război mai e și ăsta? În Rusia e pace, bine merci, iar sancțiunile economice, date și ele cu țârâita, au și nu prea au efect notabil. Rușii își beau dimineața cafeaua liniștiți la serviciu, mamele își trimit copiii la școală în siguranță, iubiții se plimbă de mână sub clar de lună, tinerii se întâlnesc la bairamuri în week-end și totul pare normal. Doar în familiile unde nebunia lui Putin a dus la moartea unui soț sau al unui fiu durerea s-ar putea să însemne o ieșire din falsa realitate a propagandei, dar nici măcar acest lucru nu e sigur de fiecare dată.  Își imaginează cineva că e posibil scenariul care se tot scoate în față că odată aruncată înapoi peste granița ucraineană, Rusia își bagă coada între picioare, își cere iertare, semnează pentru o pace de 1000 de ani și începe să predea instanțelor internaționale criminalii de război în frunte cu președintele Putin? O fi armata Rusiei slabă operațional, strategic și tactic, dar scenariul acesta nu va deveni niciodată realitate!  Să zicem că Ucraina, cu un curaj și un eroism care vor rămâne în istorie, reușește cumva să-și elibereze teritoriile cotropite de dușman. Și pe urmă, ce?! Se oprește?! E ca și cum cu 80 de ani în urmă, Aliații ar fi eliberat tot ce a cucerit nazismul în Europa, oprindu-se la granița Germaniei lui Hitler. Nu! Nazistul șef și sistemul său a trebuit zdrobit până în fundul pivniței blindate unde se ascundea. Abia apoi s-a putut vorbi de un război terminat definitiv și o pace durabilă. Astăzi, în era atomică, asta nu se mai poate! De aceea viitorul nu sună bine! Zdrobirea chirurgicală a agresorului care începe să treacă prin foc și sânge Europa nu e posibilă din cauze evidente. Rusia știe asta! America și Europa știu asta! Restul lumii știe asta!  Prin urmare, AGRESORUL TREBUIE PROTEJAT pentru că dacă apasă butonul roșu murim toți!!! Asta este aberația care face ca războiul pornit de Rusia în Ucraina să nu aibă o soluție pașnică tranșantă în sensul dreptului și tratatelor internaționale actuale. Singura soluție pentru o pace cu adevărat durabilă ar fi ca armata ucraineană să mărșăluiască victorioasă prin Piața Roșie, situație care iese din discuție. Pentru Putin chiar și un milimetru de dat înapoi e o sinucidere!  Și atunci? Având garantată pacea la ea acasă, Rusia dispune de oameni și resurse să toace mărunt Ucraina până obține ce vrea. Și, va fi pace pe urmă? Sigur, dar nu pentru mult timp!  În 2014 Rusia a invadat Crimeea și i-a mers! Peste 10 ani a invadat Ucraina! Dacă îi merge și acum, peste alți 5 sau 10 ani, amenințând din nou cu Satan, ar putea foarte bine să bată cu tancul și drona în restul Ucrainei, pe urmă la polonezi, la estoni, la moldoveni, sau, de ce nu, la români, cu Ungaria pândind la cotitură la granița noastră de Vest. ”Diplomația” rusească de până acum funcționează ireproșabil: ”îmi dați ce vreau și iau cu forța, sau aruncăm lumea în aer, fir-ați vor al naibii de naziști!”. Indienii au o vorbă: pe tigrul care a gustat prima oară carne de om trebuie să-l omori ca să nu mai ucidă oameni. Întrebarea este cine-l poate ucide pe trigrul atomic de la Moscova,  ca să nu mai ucidă oameni nevinovați? Numai pe el, nimeni,  niciodată! Așa se face, că odată deschisă cutia Pandorei, pacea în Europa de acum va fi o variabilă a cărei valoare va fi egală cu raportul dintre până unde va dori Rusia să anexeze supra până unde îi va permite Occidentul să o facă. După Crimeea, Sudul și Estul Ucrainei nu sunt decât al doilea pas din această nouă filosofie, impresia generală fiind că Rusia, dacă joacă tare,  mai are încă rezerve de toleranță din partea NATO ca să avanseze. Pentru că nimeni nu vrea să moară odată cu tigrul, dacă el omoară, așa, mai departe de casa sa!

 

MARTIE  2023

Jenă prezidențială. Scandalul unui zbor de lux nemeritat

Săptămâna a început cu o informație postată pe un site specializat pe aviație. Site-ul a prezentat imagini din interiorul avionului cu care președintele României s-a deplasat într-o vizită oficială în Japonia. Ce s-a putut vedea în fotografii? Un lux aeronautic demn de niște Bill Gates, Jeff Bezos,  sau Messi. Aeronava modernă închiriată de statul român pentru președintele său a fost amenajată pentru clienți VIP, cu dotări de lux – zonă de cinema, un bar şi un dormitor matrimonial. Imediat, o parte însemnată din opinia publică s-a inflamat, mai ales că înainte de a lua calea Japoniei, aeronava premium a mai făcut o buclă la Sibiu ca să urce la bord și întâia doamnă a țării. Adică costuri în plus, dat fiind faptul că fiecare oră de zbor cu o astfel de aeronavă este taxată de ordinul zecilor de mii de euro. S-au făcut mai multe speculații privitor la costul acestui lux aerian prezidențial plătit din bugetul țării, sumele variind de la 100 la 500 de mii de euro. Nu se va afla oricum niciodată cât a costat românii cele 14 ore de zbor prezidențial spre Răsărit. Administrația prezidențială a anunțat că detaliile zborurilor, rutele și costurile sunt informații clasificate. Adică secrete! Cu gândul că românii vor aprecia că alesul lor îi reprezintă în Japonia coborând dintr-un avion de miliardar, inițiativa site-ului aviatic de a da din casă luxul călătoriei prezidențiale nu a dat bine la români. Iar aici nu e vorba de inamicii politici, declarați sau ascunși, ai domnului Iohannis. Ei au criticat, după canon,  pofta după lux extrem al președintelui, concluzia fiind că ne trebuie și nouă un avion prezidențial cu care viitorul președinte să se poată plimba umflat în pene prin lume. Opțiunea aeriană a Cotroceniului a umplut însă de nemulțumire și pe românii decenți, mulți dintre ei votanți ai actualului președinte. Firește, nu era normal ca șeful statului român să zboare cu o rablă de avion spre Japonia. Se puteau însă găsi și soluții mai puțin opulente. Dezaprobarea românilor decenți nu a vizat însă neapărat banii plătiți pentru zborul VIP al președintelui. Dincolo de considerentele strict economice, oprobriul public la adresa opțiunii de zbor al șefului statului are o sursă mult mai adâncă și mai gravă. Și anume că președintele Iohannis a beneficiat, din banii românilor, de un lux nemeritat!

 

Consiliul Național Secuiesc cere din nou autonomie teritorială

Nu e prost cel care cere, ci cel care dă. Așa spune o vorbă populară cu adresă la comerț și tacticile lui. O știe probabil și Consiliul Național Secuiesc (CNS) care, vineri, a trimis o petiție peste tot Parlamentului, Guvernului și spre informare, președintelui Klaus Iohannis. Dacă e vorba de o petiție, atunci obligatoriu e vorba de o cerere. Ce cere CNS? Urmându-și obsesia, CNS se milogește din nou să primească autonomie pentru Ținutul Secuiesc! Preluată de presa centrală, petiția din secuime explică autorităților române că autonomia cerută pentru trei județe din mijlocul României e, așa, un fel de apă de ploaie pentru statul român. Adică, spun maghiarii, nu lezează nimic, nici unitatea teritorială și suveranitatea României, nici interesele cetățenilor de naționalitate română din Ținutul Secuiesc și, nici chiar, Constituția României, care spune chiar la articolul 1, punctul 1 că ” România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. „Azi, 10 martie 2023, noi, secuii adunați în Târgu Mureș şi cei care se solidarizează cu noi în țară şi în străinătate, urmând calea legii şi a democrației, declarăm din nou în unanimitate: solicităm autonomie teritorială Ținutului Secuiesc! Mesajul Zilei Libertății Secuiești: aceasta nu este doar ziua comemorării martirilor, dar este şi ziua revendicărilor privind drepturile noastre legitime”, se arată în document.  Nu știu cum ar putea CNS să explice disonanța dintre termenii ”autonomie teritorială” din petiția lor și ”stat…unitar și indivizibil” din Constituția României. Și pe urmă, de ce ar dori niște cetățeni români de naționalitate maghiară să aibă țara lor în mijlocul României? Un indiciu s-ar găsi în titlul petiției promovate vineri. Ea se intitulează, ”Petiție de Ziua Libertății Secuiești”. Adică, secuii dau de înțeles că luptă pentru libertate. Păi, acum nu sunt liberi? Nu au ei toate drepturile cetățenești ale majorității? Nu sunt liberi până să și sfideze, atunci când defilează cu fantoma revizionistă a autonomiei teritoriale pe sub nasul autorităților românești? Mai liberi de atât cum?! Deci libertatea iese din discuție. Secuii din România sunt mai liberi decât multe alte minorități din alte state democratice. Un minim discernământ spune că, în acest caz,  libertatea invocată în petiția CNS este doar unul din acele idealuri înalte în numele căruia stau cele mai toxice și belicoase intenții. Și în aceste vremuri tulburi e imposibil să nu se observe similitudinea dintre tendințele din Ținutul Secuiesc și cele din Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie. Și, cu toate că sunt pe-o mână,  e numai un noroc chior că totuși Ungaria lui Orban nu e Rusia lui Putin!

 

Auchaniada, populismul românesc vândut la supermarketul electoral

O bombă cu explozie întârziată. Rețeaua de supermarket-uri Auchan a anunțat cu circa două săptămâni în urmă că renunță la casieriile cu personal, în favoarea caselor automate. Pe moment, tema nu a interesat, până ce popularul polițist Godină s-a arătat recent nemulțumit că Auchan îl face casier obligându-l să-și scaneze singur produsele. Atât a trebuit! Că tot era criză de inspirație, iată un subiect bun pentru populismul românesc, care s-a cățărat imediat pe el. Auchaniada a fost preluată din voleu imediat de politrucii de serviciu. AUR a îndemnat imediat la boicot! Consilieri parlamentari de la USR au reacționat și ei pe rețelele sociale pledând tot pe ideea boicotului. Social-democrații domnului Ciolacu s-au și pus pe scris o lege Auchan. Sunt mai multe variante pe care le iau în calcul social-democrații pentru a încuraja păstrarea angajaților umani în supermarketuri, pe de o parte, și pentru a securiza veniturile pe care le încasează statul de la supermarketuri, pe de altă parte.  O variantă ar fi impunerea unei taxe echivalente cu contribuția pentru un salariu minim pentru fiecare casă self-pay.  O altă variantă ar fi reduceri pentru cei care merg în magazine și își scanează singuri produsele.  O a treia variantă propusă de social-democrați ar fi ca pentru un număr de case self-pay să existe și angajați care să-i ajute pe clienți. Văzând cum se adună norii negrii, reprezentanții Auchan au declarat că lucrătorii de la case nu vor fi concediați, ei urmând să primească alte sarcini în firmă, printre care și asistarea clienților la scanarea produselor. Toată această foială populistă din politica românească pe tema casierilor de la Auchan e comică în esența ei. Pentru că, nici unul din cei care au luat poziție față de decizia comerciantului nu a înțeles cu ce se confruntă. Este vorba de o evoluție tehnologică. Când au apărut becurile, au dispărut aproape toți producătorii de lumânări. Când au apărut automobilele, au dispărut caleștile, caii și birjarii. Când a apărut telefonia digitală, au dispărut centralistele.  Când apar casele self-pay, dispar casele și casierii din supermarketuri. Și nimeni și nimic nu va putea stopa asta, pentru că e vorba de o tendință obiectivă adusă de tehnologie care va strivi orice strădanie naivă de a i se opune. Și până la urmă, studiile arată foarte clar. Timpul consumat la o casă self-pay este cu o treime mai scurt decât cel consumat la o casă tradițională.

 

Euroins. Un stat slab și o afacere bulgărească. Eșuarea unui stat nu se face dintr-odată!

E un proces distructiv care se face ”pas cu pas”. Sunt multe motive care strangulează competențele unui stat funcțional. Un context economic internațional critic , războiul, o pandemie. Dar cea mai răspândită cauză a dezintegrării texturii instituționale a unei țări este o politică neadecvată. Iar termenul ”neadecvat” aici poate fi tradus în multe variante, luate la singular sau grupate, cum ar fi toxic, ticălos, incompetent, penal, prostesc, sau discriminatoriu. Amestecul acesta de neadecvări politice, pas cu pas, slăbește instituțiile statului (corupția, nepotismele și sinecurile fac ravagii), sabotează eficiența controlului de stat (nu poți controla pe bune vacile pe care o mulgi ilegal, nu?!), provoacă înapoiere (infrastructură de transport, medicală și de servicii subdezvoltate față de potențialul existent) și compromite viitorul (educația și cercetarea strivite de lipsă de viziune și subfinanțare). O țară ca România rezistă destul de mult la o astfel de politică neadecvată, dar nu la infinit. La un moment dat, statul începe să puște pe la cusături. Adică, se scufundă în datorii tot mai mari (sisteme de plăți naționale nereformate gen pensii sau de ajutoare sociale provoacă lunar pierderi de miliarde care trebuie acoperite prin împrumuturi), apar eșecuri naționale grotești (Schengen, poduri prăbușite a doua zi după inaugurare, incapacitate de a soluționa încălcări ale drepturilor cetățenești, decizii care favorizează infractorii), începe să se clatine coloana vertebrală financiară a statului (sistemele de asigurări și infrastructura bancară), diferența dintre optimismul discursului oficial și realitatea tristă din teren crește atingând tot mai des nivelul evident al minciunii pure. O mostră din această demantelare a autorității statului român a fost intrarea în insolvență a firmei de asigurări Euroins, entitate a Eurohold Bulgaria. Dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) ar fi ținut strâns frâiele controlului la Euroins și și-ar fi onorat titlul de autoritate din prima clipă în care firma de asigurări a început să alunece spre faliment, nu s-ar fi ajuns aici. Asta spun mulți dintre analiștii care evaluează verigă spartă a sistemului de asigurări din România. Ce a greșit ASF? S-a aflat că i-a permis Euroins să funcționeze cu un minus de aproape 2 miliarde de lei față de cerința de capital minim absolut pe care Autoritatea avea obligația să o supravegheze. Amenzile primite de Euroins de la ASF de-a lungul timpului au fost doar o frecție la un picior de lemn, marșul spre insolvență și faliment al asiguratorului continuând netulburat. Imediat după anunțul insolvenței, discursul oficial a început să țeasă un narativ- paleativ cum că fără Euroins piața asigurărilor din România e mai curată, politicienii insistând pe ideea că ”ar fi bine, ca să nu fie rău” ca prețul asigurărilor RCA să fie plafonate. Gargară! Deocamdată sunt aproape 3 milioane de români și 125 de mii de gospodării care își pierd asigurările. Euroins nu e însă o excepție, nu e vorba de o firmă de asigurări care intră în faliment din cauza unui ghinion porcesc. De-a lungul anilor, sub supravegherea orbească a ASF, au mai dat în primire Astra, Carpatica și City Insurance. Dacă Euroins are în spate grupul bulgar Eurohold, celelalte trei companii care au falimentat au fost controlate de oameni de afaceri români cu legături politice și au lăsat în urmă zeci de mii de oameni care nu au reușit să-și mai recupereze decât doar o parte din despăgubirile solicitate. De fiecare dată a fost nevoie ca firmele de asigurări rămase să plătească și mai mult la Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), cel care preia de fiecare dată o firmă în faliment, și să preia în asigurare clienții firmelor în faliment, iar toate aceste costuri au dus la explozia prețurilor. Dincolo de gargara oficialilor, așa va fi și acum. Ineficiența unei instituții a statului, îi va costa mai mult pe români, în acest caz la plata asigurărilor obligatorii. Din păcate și îngrijorător,  Euroins nu este decât o nouă mostră care anunță drumul spre eșuare a statului român.

 

China își pune Rusia la breloc

S-au scris sute de articole și s-au exprimat tot pe atâtea interpretări privitor la vizita pe care marele șef chinez a făcut-o în bârlogul lui Putin. În esență, adevărul despre ce se întâmplă ține de evidență. Se pregătește un ”război al lumilor” cu China vârf de lancie. De ce China? Pentru că are o putere economică fenomenală, dispune de tehnologii avansate pe care și le-a însușit și dezvoltat în timpul în care era doar ”atelierul lumii occidentale” și simte că momentul istoric îi e prielnic ca să șteargă actuala ordine mondială care devine perimată după 100 de ani. Lumea se lasă sedusă din nou de autoritarism pe măsură ce guvernările liberale din lumea liberă găsesc tot mai greu soluții la frustrările în creștere ale populației, frustrări transformate în ură și învrăjbire de un sistem de propagandă tot mai eficient cu care China și Rusia bombardează pe rețelele de socializare de ani buni Vestul. China va fi liderul incontestabil al schimbării care plutește în aer. O schimbare care are toate șansele să arunce din nou omenirea în vremuri grele și sângeroase. La crearea acestor noi vremuri, Rusia a furat cumva startul, atacând nepregătită Ucraina. Față de China, economia Rusiei este însă un pigmeu. În plus, se vede în teren că nici armata rusă nu e un mecanism eficient de luptă. Atacând Ucraina, Rusia și-a arătat limitele, iar ceea ce a văzut China a făcut-o să-și frece mulțumită mâinile. Este situația ideală pentru Beijing să facă jocul diplomatic care să pună o cărămidă solidă la doctrina unei noi ordini mondiale. Iar China face asta mângâind părintește pe cap o Rusie cam netoată care s-a băgat singură într-o situație delicată. Asiaticii sunt în grațioasa poziție în care pot și procedează la deturnează în propriul interes a resursele naturale nelimitate și patrimoniul nuclear al Rusiei. Din acest moment, China și-a pus la breloc una din cele mai prețioase piese din colecția sa, Rusia. Iar Moscova va fi nevoită pe viitor să îndeplinească neabătut ”recomandările prietenești” ale Beijingului. Practic, pe visul imperialist al lui Putin scrie de acum ”Made în China!”.

 

Și coaliția PSD-PNL-UDMR gândește ca un hoț. Ce ne facem?!

Legea trecută miercuri prin Senat, care prevede un prag de 50.000 de euro pentru abuzul în serviciu, este o copie a celebrei OUG 13 care urma să-l scape pe Dragnea de închisoare. Pragul din OUG 13 era fixat la 200.000. Împotriva acestui prag au ieșit românii în stradă cu sutele de mii în 2017. După debarasarea domnului Dragnea spre pușcărie, legiferarea furtului în România părea un subiect depășit. Numai că, discipolii politici n-au uitat, iar miercuri și-au întrecut maestrul! În urma unei întâlniri conspirative de la Vila Lac, liderii coaliției PSD-PNL-UDMR au decis că domnul Dragnea a fost prea modest. Și au decis că 250.000 de lei (circa 50.000 de euro) este pragul potrivit până la care furtul prin abuz în serviciu nu e condamnat penal. Creierele operațiunii ”Dragnea, stima noastră și mândria!”, enumerate de presa centrală, au fost liderul PSD, Marcel Ciolacu, secretarul general al Guvernului, Marian Neacșu (PSD), Robert Cazanciuc, senator PSD, liderul PNL Nicolae Ciucă, ministrul de interne Lucian Bode (PNL), ministrul justiției, Cătălin Predoiu (PNL) și liderul UDMR, Kelemen Hunor. Ce înseamnă pragul de 50.000 de euro? Dacă un funcționar pus pe căpătuială abuzează de funcția sa ca să provoace o pagubă statului de 49.999 de euro, fapta sa nu mai este penală. Funcționarul poate fi pedepsit doar pe linie administrativă, adică, în cel mai rău caz,  este pus să plătească o amendă mare, de exemplu, de 10.000 de euro. Omul își face un calcul. Rezultă un profit net necuvenit de 39.999 de euro. Merită? Ohohooo! Ce ”cadou” frumos ar fi fost pentru ordonatorii de credite români și clientela lor penală. Numai că liderii coaliției PSD-PNL-UDMR de azi nu sunt mari oameni de stat eșuat. Sunt cam timorați de propriile fărădelegi. Cu doar o mână de oameni în stradă la protest, PSD-PNL-UDMR au intrat totuși în fibrilații după ce valul de postări de pe rețelele de socializare le-au umplut ”frigiderul” cu cele mai nedorite apelative pentru cineva care vrea să fie votat. Chiar în seara zilei în care social-democrații, liberalii și udemeriștii au votat la Senat pragul de 50.000 de euro la furtul prin abuz în serviciu, de la vârful partidelor, folosindu-l pe ministrul Justiției ca pivot, s-a comunicat că ”specialiștii în Justiție” au recomandat un prag nou la furăciune de ”numai” 9000 de lei. De ce 9000 și nu 1,5 lei, sau un ban e o taină pe care numai ”specialiștii în Justiție” o cunosc! În continuare, legea va merge la Camera Deputaților, for decizional. Miza e stabilirea pragului financiar. Când vrei să treci pe legal o mârlănie așa mare cum s-au gândit să comită tripticul Ciolacu-Ciucă-Hunor trebuie să lucrezi degajat și satisfăcut. De exemplu, ca și cum tocmai ai abolit pensiile speciale și ți-au intrat în cont 3 miliarde de euro prin PNRR. Altfel, te dai de gol că ești hoț și, mai mult chiar,  arăți că știi și tu că ești! Coaliția politică dominantă de la guvernare are toată puterea să ridice România din criza morală și economică în care se află. Din păcate, își folosește forța ca să facă din lege scut la privilegii pentru instituțiile de forță, trambulină la furt și scutire de responsabilitate pentru toate nepotismele, podurile prăbușite, trenurile deraiate, suita de plagiate, infecțiile nosocomiale, aroganțele prezidențiale costisitoare, falimentele în asigurări și ratările de finanțare europeană. Plouă mocănește cu toate peste români. Nu mai departe de legea pensiilor speciale. A fost adoptată într-o formă clar neconformă cu solicitarea UE și angajamentul oficial al României. Guvernanții și parlamentarii sunt gata să accepte pierderea a 3 miliarde de euro, bani pentru investiții de la Uniunea Europeană, Ce poate fi mai antiromânesc decât asta? Poate doar un AUR ajuns la putere care, pe lângă hoție, va avea o dubă și un baston de dat în capul celor care protestează!

 

APRILIE  2023

IPS Teodosie îl atacă la familie pe reprezentantul Patriarhiei. De la ce s-au luat?

Ideea plecată de la purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, are în ea o logică profundă: dacă există un singur Dumnezeu și toți suntem creștini, nu e cumva aiurea să sărbătorim Învierea în date diferite funcție de socoteala lumească a unor calendare. Adică, nu ar fi cumva mai bine ca marea sărbătoare să fie celebrată la aceeași dată de către întreaga creștinătate? Este exact lucru propus de Vasile Bănescu, reprezentantul BOR! Ce face ca între ortodocși și catolici să existe o diferență de o săptămână între sărbătorirea Învierii lui Isus? O convenție lumească! Catolicii calculează data Paștelui ținând cont de Calendarul Gregorian, în timp ce ortodocșii folosesc Calendarul Iulian. Care este diferența între cele două calendare? Wikipedia ne informează: ” Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45 î.Hr. Calendarul iulian are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Există însă o imperfecțiune în Calendarul Iulian. Cu acest calendar ar trebui adăugate prea multe zile pentru a păstra corespondența cu anul astronomic, care este mai lung cu 11 minute decât anul iulian mediu, aceasta ducând la acumularea unei zile diferență în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru a evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de Stil Vechi prin comparație cu Stilul Nou, denumirea dată calendarului gregorian.”. Prin urmare, ortodoxia își calculează data Paștelui după Stilul Vechi, adică după un calendar dovedit științific eronat,  în timp ce catolicii apelează la Stilul Nou de calendar, care este sincronizat cu calendarul astronomic folosit în viața curentă. Propunerea domnului Vasile Bănescu a fost primită rău la Constanța. Ca și când ar fi auzit de necuratul, arhiepiscopului Tomisului, IPS Teodosie a lansat un atac dur. IPS Teodosie îl califică pe Bănescu drept „un om vrednic de compătimire, care are nevoie de rugăciune”: „Cred că este un accident în viața lui, în mintea lui… Are a doua soție care a fost categoric împotriva religiei și atunci ce să aștepți dintr-o astfel de atmosferă de familie?”. IPS Teodosie a propovăduit totodată excelența ortodoxiei în materie de dată a Paștelui, pentru că, spune prelatul, ” acolo este Paştele adevărat unde vine Sfânta Lumină. Au catolicii Sfântă Lumină? N-au”. Replica reprezentantului Patriarhiei e un adevărat mesaj cu încărcătură mobilizatoare pentru reformarea Bisericii Ortodoxe Române. „Invocarea minunii aprinderii Sfintei Lumini ca argument pentru menținerea unui calendar eronat și depășit este compromițătoare intelectual, teologic și moral. Calendarul nu este o emisie a Revelației dumnezeiești, ci exclusiv expresia unor imperfecte calcule astronomice omenești. Ca urmare, orice calendar trebuie ajustat și adecvat în timp. Reținerea și zbaterea unora care sacralizează calendarul, confundându-l grosolan cu un adevăr de credință, oameni care arată aparent compătimitor cu degetul (gest reprobabil mereu) spre faptul că doar ortodocșii primesc Sfânta Lumină, invocând în mod inept ideea că, dacă am sărbători Paștele corect din punct de vedere calendaristic, Sfânta Lumină nu s-ar mai aprinde, ca și cum minunea lui Dumnezeu e condiționată de calendar și nu de credință, trădează inclusiv o perfidă gelozie și jenantă zgârcenie confesională: dacă am sărbători Paștile împreună, toți creștinii din lume, ar trebui să împărțim Sfânta Lumină cu alții și am pierde din prestigiul singularității cu care ne place să facem paradă. Nu în acest tip de creștinism s-ar putea recunoaște Hristos, Cel care ne-a dat în Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri cea mai înaltă poruncă: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteti ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții”, a declarat Vasile Bănescu. Concluzia a trasat-o Patriarhia care a spus că soluționarea problemei nu este una dogmatică, se impun deci consultări între Bisericile Ortodoxe si o decizie viitoare din partea unui Sinod pan-ortodox. Pentru că, conchide BOR, ”posibilitatea și dorința sărbătoririi Paștelui la aceeași dată în toată lumea creștină au rațiuni și justificări depline, rămânând un ideal absolut dezirabil”. Un mesaj dătător de speranță!

 

Nemulțumiri. Liberalii fac planul marii evadări de sub papucul PSD

Presa centrală relatează despre reuniunea liberală de miercuri seară de la vila Lac, un loc plasat departe de ochii presei numai bun pentru a discuta problemele interne ale partidului. Tot surse ale presei centrale au relatat că liderii din teritoriu ai partidului le-au reproșat domnilor Ciucă și Bode modul greșit al gestionării relației cu PSD, lipsa măsurilor liberale și lipsa de strategie și organizare a partidului. Obișnuit cu replicile antologice din perioada orânduirii Băsescu, un fost lider PD, actualmente lider PNL, domnul Vasile Blaga a lansat o bulă nouă care a făcut înconjurul tuturor analizelor politice de la televiziuni. ”Suntem ospătarii PSD la guvernare, zero organizare. Stâlpii sunt mai cunoscuți decât miniștrii”, a spus domnul Blaga, referindu-se la aura ștearsă pe care miniștrii PNL o răspândesc în peisajul general al guvernării. Potrivit surselor presei centrale, alături de Vasile Blaga, conducerea PNL a fost criticată și de Emil Boc, Raluca Turcan, Dan Motreanu și Ilie Bolojan. Ideea generală este că, de dragul avantajelor de grup și individuale pe care participarea la guvernare a adus-o unor figuri politice liberale, per total partidul pierde în fiecare zi electorat. Pas cu pas, liberalii pierd funcții cheie, inițiative și putere, sub presiunea social-democraților care au deja alonja necesară să-și impună punctul de vedere în aproape orice chestiune importantă care privește guvernarea. Când se vorbește despre disoluția PNL sub presiunea PSD, majoritatea analiștilor politici sunt de acord că responsabil pentru asta nu este nimeni altul decât chiriașul de la Cotroceni. Președintele a adus PSD la guvernare și a numit prim și simpli miniștri PNL a căror principală calitate este obediența față de poftele și confortul prezidențial. Potrivit presei centrale, greii liberali propun ca la rotativă noii miniștri liberali să fie cei mai reprezentativi lideri ai partidului, pentru că, după cum a fost citat în presă dl Bolojan, liberalii speră să facă reforme majore, nu să facă parte dintr-un ” Guvernul care nu face altceva decât să fie un amărât de administrator și ăla de multe ori foarte slab și lipsit de viziune”. Ca răspuns la critica marilor liberali, prim-ministrul Ciucă a răspuns că acum este momentul bun ca liberalii să-și pună în evidență calitățile, nominalizând corectitudinea, seriozitatea și responsabilitatea. Din cele relatate de presa centrală, replica domnului Ciucă s-a pierdut în zgomotul de fond al discuțiilor.

 

România educată între lovituri de cuțit și sex simulat cu profesorul

A fost în țară o săptămână oribilă pentru singura temă de progres național emanată în timpul mandatelor președintelui Klaus Iohannis. Printre coronițele propagandei României educate a erupt chipul hidos al școlii. O profesoară de japoneză de la Colegiul ”Ion Creangă” din Capitală a fost înjunghiată de un elev de clasa a X-a. Femeia a ajuns la Spitalul Universitar cu răni în zona gâtului și se află în stare stabilă. Câteva ore au trecut de la tentativa de omor școlară, că România a putut viziona o simulare de orgie sexuală elevi-profesor într-o clasă din sat Pietriceaua, comuna Brebu, Prahova. În filmulețe se poate vedea că în timp ce o profesoară predă și scrie pe tablă doi băieți vin lângă aceasta și mimează, insistent, scene sexuale. Că niște elevi de ciclul gimnazial scăpați din mână fac prostii la clasă s-a mai văzut. În filmarea de la Pietriceaua ceea ce șochează este comportamentul profesoarei de engleză. În timp ce elevii simulau acte sexuale diverse aproape lipiți de corpul ei, ba chiar apucând-o de cap la un moment dat,  reacțiile profesoarei parcă încurajau agresiunea. Un zâmbet șters, mici eschive și privirea în altă parte în timp ce ești batjocorită de niște puștani în fața clasei nu e deloc o metodă pedagogică ca să pui la punct niște minori descreierați. Un profesor nu poate ignora așa ceva! Ceva în comportamentul nefiresc de pasiv și acceptant al profesoarei a făcut și mai ciudată filmarea. Un lucru este clar: atitudine matură fermă din partea profesoarei ar fi curmat în fașă acțiunea fără minte a copiilor. Cele două evenimente triste și jenante din școala românească produse una după alta în această săptămână au spart masca de optimismul comandat pe care autoritățile de profil și președintele Iohannis îl etalează privitor la noile legi ale educației. Până la urmă, educația tinerilor României nu poate fi sub nici un raționament mai bună decât calitatea politicii care se face la noi în țară. Iar dacă pentru asta, la fel cum există pentru economie, ar exista un rating de țară mai mult de ”junk” nu am avea cum să primim.

 

Nici o surpriză! Simion de la AUR, în probă de lucru pentru ruși

Sursa acestei confirmări este general-locotenentul Oleksandr Skipalski, primul șef al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR) și fostul prim-vicepreședinte al SBU, serviciul secret al Ucrainei. Adică, omul este într-o poziție din care anihilează orice dubiu că nu ar știi ce vorbește. Și ce spune șeful de servicii ucrainean? Că există dovezi clare că George Simion, șeful partidului cu cea mai spectaculoasă creștere de popularitate în ultimul an, a bătut la ușa unor serviciilor speciale rusești având întâlniri cu agenți ruși. Ce planuri poate să aibă Rusia cu Simion? E relativ ușor de intuit: Putin caută să aibă un Dodon și la București. Dna Șoșoacă a fost trasă elegant pe dreapta. Deși e de încredere pentru Regimul Putin, nu se ridică la înălțimea cerințelor postului. Prea mult mahalagism și gesturi politice prea grobiene, din care cauză interesul toxic al manevrelor este devoalat imediat anulând efectul. Propaganda radioactivă a Moscovei trebuie injectată fin.  În afară de volumul plămânilor, dna Șoșoacă nu are anvergură politică, cât despre finețe ce să mai vorbim. Așa că, deocamdată în competiția de a sluji Rusia, singurul candidat rămas în cursă cu șanse la condicuță este domnul Simion. Care încă e în probă de lucru. Tema de casă a rușilor pentru aurar e la fel ca cea primită de dna Șoșoacă. AUR-ul lui Simion trebuie să prindă cât mai multă putere în România, pe măsură ce reușește să spele încrederea în Europa din creierele a cât mai multor români. Există un singur tip de politică pe care îl are AUR la dispoziție ca să își facă temele, politica urii și învrăjbirii. Naționalism, xenofobie, cultivarea instinctului amăgitor de excelență românească, transformarea tradițiilor naționale în religie și calomnierea veselă a Uniunii Europene. Până acum succesul domnului Simion este relativ. Perspectiva însă este destul de promițătoare. Dar nu datorită calităților politice ale domnului Simion. Coaliția politică de la Putere prestează din toată puterea ca să ofere muniție electorală aurarilor rusofili ai domnului Simion. Pe lângă atacul mârșav la Justiție, similar cu cel din vremea Regimului Dragnea, actuala coaliție livrează românilor scumpiri și inflație record. Pe valurile de nemulțumire și frustrare create de PSD-PNL-UDMR, AUR a ajuns la începutul acestui an al doilea partid în preferințele românilor, preferințe expuse ca vot negativ dat Puterii. Cum ar arăta România condusă de o nouă alianță PSD-AUR în anii următori? Aproape la fel ca acuma, minus libertate, Facebook și bunătăți de la supermarket.

 

 

MAI 2023

Oficial. Pandemia a luat sfârșit

​COVID-19 nu mai reprezintă o urgență de sănătate globală, a anunțat vineri Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Epidemia actuală de COVID-19 a izbucnit la sfârșitul anului 2019 și a fost declarată pandemie de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) la 11 martie 2020. A fost prima pandemie declanșată de un coronavirus, acest tip de virus afectând mai ales animalele. Până pe 30 aprilie, pe teritoriul României, au fost înregistrate 3.393.902 cazuri de infectare cu SARS-CoV-2, iar 68.089 persoane diagnosticate au decedat. La nivel mondial, s-au înregistrat aproape 7 milioane de decese din cauza COVID-19.

 

AUR, o replică ieftină la extremismul sângeros a trecutului.

Așa cum se prezintă acum sub conducerea domnului George Simion, AUR nu are nicio șansă să înhațe vreodată atâta putere încât să poată transforma România într-un imens lagăr de exterminare pentru fruntașii PSD, PNL și UDMR și afiliații lor politici. Nu are șansă pentru că, surprinzător, AUR e un partid învechit!  Analizând apucăturile sale politice, dl Simion și ai lui mardeiași plagiază, într-un amestec oportunist, metode, tactici, atitudini și discursuri cu care au avut succes cu zeci de ani în urmă nazismul și comunismul.  Iar asta e o vulnerabilitate. E greu de crezut că o caricatură românească a lui Hitler, Stalin, sau Mussolini ar mai putea de capul ei reedita istoria criminală a acestor lideri care au făcut omenirea să sângereze masiv. Manevrele violente de politică prestate de domnul Simion sunt prea mecaniciste, prea ultrași-like, prea lipsite de aură strălucitoare ca să urnească masa imensă a electoratului scârbit de politică. De exemplu, protestul de miercuri de la Parlament. Un montaj care vrea să reediteze politica urii a lui Hitler. Domnul Simion nu poate spune minciuni despre evrei ca să incite. Incită mințind că o lege care prevedea exact inversul, ar rupe copiii de lângă părinții lor. Ceva sprijin logistic de la partid și gata-i protestul.  Cu puțină violență atent dirijată (un scuipat două, împinsături,  ceva amenințări de luare de gât), peste care a fost altoită o tinerică auristă lăsată să fie prinsă cu niște cartușe răsuflate la intrarea în Parlament, plus doi nefericiți politicieni cunoscuți ce tocmai treceau pe acolo, și, pac!,  impactul mediatic a fost imens. Reclamă de prime time. Și cu toate acestea autoritățile statului au ”trecut peste” cu prea multă ușurință, chiar dacă nu a curs sânge de om. Impresia este că golăneala politică AUR nu reușește să câștige într-atât pe cât sunt dispuse să piardă partidele care guvernează. Acestea, la rândul lor, au mari probleme din cauză că, pentru a nu falimenta odată cu țara, structura de fluxuri financiare necesare funcționării statului cere reforme urgente care se bat cap în cap cu interesul politic de a păstra sistemul actual construit pe legiferarea folosului necuvenit și protecția penală a infractorilor.  Supărarea Coaliției PSD-PNL-UDMR este că nu mai poate ține în control șandramaua pentru că îi explodează în față inflație de două cifre, evaziune fiscală uriașă, deficit bugetar de 5 miliarde de euro și scumpirea vieții pentru toți românii. Această ratare epocală a modernizării României pe care coaliția PSD-PNL-UDMR o marchează îi supără tot mai crunt pe români,  iar din nemulțumirea asta se hrănește domnul Simion atunci când face, la fentă, pe Zelea-Codreanu sau Bălcescu. Până la urmă, procentele AUR din sondaje sunt un rezultat al proastei guvernări croite de spuma-spumelor politicii românești: PSD, PNL și UDMR. Dacă nici coaliția asta politică, proprietara celei mai copleșitoare majorități parlamentare, nu reformează România, și e clar acum că nu o face, e dovada cea mai clară că PSD-PNL-UDMR nu vor să o facă. Politica care contează astăzi în România este cea făcută pe sub masă, pe furiș, care conservă luxul pe banul public și inechitatea care umilește românii în fața categoriilor profesionale speciale numai pentru că pot apăra în solidar sistemul toxic în vigoare. Pare aproape acceptabilă teoria prin care Coaliția încurajează practicile violente ale AUR, pentru ca, prin comparație, românii să o voteze pe principiul că oricum nici AUR nu va face mai mult, dar ”măcar nu luăm bastoane în cap”. Teoria este însă parțial adevărată pentru că programul de guvernare AUR are o viziune atât de militaristă și falimentară economic încât guvernarea actuală pare chiar pe treaba ei. Nu e însă nimic sigur privitor la bastoanele în cap. Nici nu a apucat bine să se uște baia de flegme AUR prin care a trecut fostul șef liberal Ludovic Orban, că ministrul de Interne al Coaliției s-a și grăbit să repună pe tapet controversatul proiect de lege privitor la tulburarea ordinii publice. Ce spune acest proiect în esență. Că dacă românii organizează un protest care nu e pe placul Puterii, se va putea aplica o procedură din trei pași: baston în cap, dubă, închisoare până la 7 ani. Curios, nu? Ai zice că e puțin AUR în mai toate partidele românești.

 

Coaliția pe cale să rămână românească 100%

Vineri a fost un moment de tensiune maximă în politica românească. Bătălia ”româno-maghiară” pe ministere din Coaliție i-a făcut pe cei de la UDMR să părăsească discuțiile trântind ușa. Întotdeauna când e de împărțit ceva, târguiala asta din politică seamănă cu o răfuială canină pe os și arată rău din afară. Care este acum în Coaliție faza cu ”na-ți-o ție, dă-mi-o mie”? Păi, prima ”captură” e Ministerul Transporturilor. Potrivit protocolului rotativei el ar trebui să revină PNL. PSD însă nu vrea să-l dea, pentru că domnul Grindeanu, actualul ministru la Transporturi, este un fel de ”sfânt odor” pentru președintele Marcel Ciolacu, care vrea să-i păstreze postul. Cum e firesc, PNL a cerut compensații în contul Ministerului Transporturilor. Inițial liberalilor li s-a repartizat ca ”daune-interese” Ministerul Mediului, pe care UDMR l-ar fi dat bucuros, ca să rămână cu Ministerul Dezvoltării. Simțind cumva că se fraierește, PNL a schimbat în ultima secundă opțiunea. Liderul PNL a evaluat că Ministerul Mediului nu este suficient și, în consecință, liberalii ar dori pentru ei și Ministerul Dezvoltării de la UDMR. Și pentru ca UDMR să nu plângă, maghiarilor li s-ar fi cedat Ministerul Fondurilor Europene. ”Nem, neeem!” ar fi zis liderul UDMR, care, la auzul pretențiilor liberale, s-a ridicat de la masă și a părăsit discuțiile. De ce? Pentru că, Ministerul Dezvoltării e o găinușă mai grasă decât fondurile europene și conferă un control suveran în teritoriu prin vămuirea tuturor proiectelor de investiții cerute de către primării și consilii județene. Imediat au izbucnit speculațiile că UDMR va păși pe urmele USR și va părăsi Coaliția. Greu de crezut, totuși. Șeful Kelemen Hunor pur și simplu nu poate lăsa cașcavalul la fel de ușor ca amatorul în politică care este ex-șeful USR, pe nume Dan Barna. Așa că, presa centrală, care-l admiră pe domnul Kelemen Hunor, titrează că UDMR este cel care ”mai lasă o portiță” pentru negociere spunând că ieșirea maghiarilor de la guvernare depinde de PSD și PNL, nu de UDMR. Destul de subțire declarația. Pentru PSD și PNL părăsirea guvernării de către UDMR este idealul. Rămân la guvernare dispunând de toate pușculițele din ministerele cu bugete dodoloațe și în plus nu mai trebuie să folosească translatorul bilingv când participă la conferințele UDMR. Totodată, decartarea UDMR din Guvernul României ar fi o pierdere netă pentru regimul Viktor Orban de la Budapesta.

 

S-a aprobat cipul implantat în creier Unele din teoriile conspirative devin realitate.

Povestea aia de necrezut că vom fi controlați printr-un microcip împlântat în cap primește contururi ferme din această săptămână. Bineînțeles, în realitate sensul întregii conspirații este total schimbat. Pentru că planul este ca cipul care se va implanta în creierul uman să fie un salt revoluționar în vindecarea unor afecțiuni fără leac în prezent. O companie a celebrului Elon Musk, firmă denumită Neuralink, a anunțat că a obținut autorizația de la FDA, care este autoritatea de reglementare a sănătății publice din SUA, pentru a începe teste ca să implanteze cipuri într-un creier uman. Nu neapărat pentru a ne teleghida. Scopul este de a dezvolta un sistem care poate ajuta persoanele care sunt paralizate sau care suferă de boli neurologice să comunice direct cu un dispozitiv extern prin gândire. O tehnologie folosind nu microcipuri, ci implanturi electronice, a fost deja folosită cu succes în Europa. Un bărbat olandez în vârstă de 40 de ani, care a rămas paralizat în urmă cu 12 ani din cauza unui accident de ciclism, poate umbla din nou. Implanturile electronice îi transmit fără fir gândurile de la creier la  picioare printr-un al doilea implant pe coloana vertebrală. În cazul tehnologiei lui Elon Musk lucrurile merg mult mai departe. Deocamdată, prototipurile unor cip-uri de mărimea unei monede  au fost implantate în craniile unor maimuțe. Acum acestea sunt capabile să „joace” jocuri video sau să „introducă” cuvinte pe un ecran, pur şi simplu, urmărind mișcarea cursorului de pe ecran cu ochii. Scopul pentru om este să transforme creierul tunat cu microcip într-un fel de telecomandă prin care creierul controlează doar prin ”puterea gândului” diverse dispozitive electronice care deservesc persoana afectată. De exemplu, doar prin semnalele electrice din creier s-ar putea porni televizorul, cafetiera sau aduce mai aproape căruciorul medicinal. Într-o etapă următoare, dacă totul merge bine, oamenii ar putea plăti pentru ca prin intermediul unui cip specializat introdus în creier, să devină veritabile mașini de procesat date și executat calcule sofisticate la minut. Cele mai puțin credibile scenarii ale creatorilor de SF din trecut, sunt la pas distanță. Pardon, la un cip distanță!

 

IUNIE 2023

Coaliție pur românească. Singura reformă reală de până acum

După icneli, izmeneli și răzgândiri, în sfârșit, joi, rotativa a fost consumată. Parlamentul României a băgat în pâine Guvernul Ciolacu. Până la urmă, mai tentat de blazon, mai împins de la spate de partid, șeful PSD a încălecat pe fotoliul suprem de la guvern. Știe bine că orizontul este întunecat. Reformele din PNRR s-au învârtit în jurul cozii, creșterea economică frânează, inflația are două cifre, datoria publică s-a ridicat până la gură, buget e ciuruit, am primit flit pe Schengen și se anunță foieli sociale mari pentru majorări de salarii. Realități și perspective sumbre. Fără nici o legătură cu discursul gonflat festiv de la investitura  Guvernului Ciolacu, discurs care aproape a promis fiecăruia după nevoi bani, servicii, iubire de glie și pedepsirea vinovaților, adică a genericul speculant rămas nepedepsit încă de pe vremea lui Ceaușescu. Ușor de observat că schimbarea garniturii guvernamentale nu a trezit nici un pic de entuziasm în societate. Nimeni nu se așteaptă ca Ciolacu să facă ce n-a făcut Ciucă pentru vindecarea prin reforme a țării. Singura schimbare notabilă de remarcat la rotativă a fost în plan politic și anume eliminarea UDMR din coaliție. E interesant de urmărit jocul și reflexele politice ale UDMR din ultimii 30 de ani. Cinici, eficienți, tenace în negocieri, maghiarii au exploatat decenii fragilitatea majorității parlamentare ale partidelor românești din Parlament. UDMR a făcut alianțe cu toate partidele, cu excepția celor extremiste ce-i drept. Asta a făcut ca partidul maghiarilor să se lipească aproape continuu la putere, și atunci când cap de coloană a guvernării a fost PSD, PNL, PD-L sau alianțe ale acestora. Până la un punct, din poziția de arbitru al tuturor guvernărilor românești, aportul UDMR la exercitarea puterii în România a fost cu valoare adăugată. UMDR era perceput ca o forță politică serioasă, cu resurse umane de bună calitate, pro-occidentală și pro-europeană. Deviaționismul tot mai flagrant al regimului Viktor Orban și a partidului Fidesz de la Budapesta, a indus, firesc, mutații și în abordările UDMR la București. Uniunea a devenit un fel de anexă a partidului de guvernământ din Ungaria, dependentă de banii ei și sedusă de visul revizionist al lui Viktor Orban. În timp ce se aflau la guvernare, în poziții de miniștri sau chiar vicepremieri, liderii Uniunii au comis gesturi simbolice care au ridicat treptat tot mai multe semne de întrebare în ce privește loialitatea lor față de statul român. Nici imaginile cu liderii UDMR umăr la umăr cu Liviu Dragnea în perioada mazilirii justiției nu se mai pot șterge. După extragerea lui Liviu Dragnea de la butoane, UDMR n-a schițat nici măcar un gest de opoziție la moșmondeala legislativă care continua să înfunde legile penale ca să scape penalii. Pur și simplu UDMR a încetat să mai reprezinte demult un factor de progres în politica românească. Nu putem ști dacă a fost o recomandare de la servicii, sau pur și simplu PSD și PNL au simțit românește. Exmatricularea UDMR de la guvernare se încadrează însă perfect într-un demers politic făcut în numele siguranței naționale. Cât de mult slujește interesul național e ușor de aflat. Nici nu a fost decuplat bine UDMR de la butoane, că tăticul său de la Budapesta a și început să cârâie nemulțumit prin vuvuzelele lui de serviciu. Decuplarea UDMR de la putere nu este o măsură anti-europeană. Este o decizie pro-România. E singura reformă adevărată care slujește într-adevăr interesul național în aceste vremuri tulburi. Despre restul reformelor, Dumnezeu cu mila!

 

Parlamentarii au votat legea de amânare a desființării pensiilor speciale

Parlamentul a adoptat, miercuri, proiectul de lege privind eliminarea pensiilor speciale. Față de varianta prezentată de Guvern, comisiile de specialitate din Parlament au făcut modificări având grijă însă să breveteze un nou tip de lege în România: legea care te scapă de răspundere. De ce? Pentru că, așa-zisa lege a desființării pensiilor speciale în România, este de fapt legea amânării desființării pensiilor speciale și a avantajelor oferite la pachet odată cu acestea. Adică, tot ce este stipulat în lege nu are efect acum, ci doar peste ani și ani.  Astfel, potrivit noilor modificări, procurorii și judecătorii se pot pensiona până în 2028 în aceleași condiții ca până acum, adică indiferent de vârstă, dacă au 25 de ani vechime, și beneficiind de o pensie în cuantum de 80% din indemnizația brută și sporurile din ultima lună de activitate. Adică cinci ani de acum nu se schimbă nimic la vârsta fragedă de pensionare a magistraților, dar și a celorlalte categorii de speciali. După ce parlamentarii care au votat miercuri se vor pune la adăpost, cândva prin 2035, prin creșteri de la an la an, vârsta de pensionare a specialilor va fi de 60 de ani. Așa spune legea azi! Nici principiul contributivității nu a fost uitat. Legea nu anulează partea nesimțită din pensie ce se încasează peste dreptul legal dat de nivelul contribuției la pensie de-a lungul activității. Nu se întâmplă asta! Generația actuală de pensionari speciali nu trebuie să-și facă griji!  Privind cu speranță în viitor, parlamentarii au votat trecerea treptată la pensii pe bază de contributivitate până prin anul 2043. Iată, o mostră de lege făcută pentru copiii și nepoții specialilor de azi. Cu această lege, România se prezintă în fața UE pentru a încasa miliardele de euro prin PNRR. N-ar fi de mirare dacă banii,  de care România are nevoie ca de aer,  ne-ar fi dați tot prin 2043, adică atunci când pensiile speciale chiar s-ar putea să fi dispărut.

 

Cazul Piedone e despre neîncredere în justiție

Nu intră în discuție profilul de mardeiaș al domnului Piedone. Nici aroma golănească a companiei domniei-sale. Nici grobianismul mistic cu care defilează la TV. Cazul Piedone nu îl privește pe titular! El se referă mai mult la Justiția română și e o probă martor (încă una!) că România nu are Justiție, în sensul de lege, legalitate, consecvență și dreptate. După cum se știe, fostul primar Cristian Popescu-Piedone – condamnat definitiv de Curtea de Apel București, în mai 2022, la 4 ani închisoare pentru abuz în serviciu în dosarul Colectiv și aflat în penitenciar – a fost pus în libertate. Decizia a fost luată miercuri de instanța supremă, care l-a achitat pe fostul primar al sectorului 4. Instanța a motivat achitarea domnului Piedone prin faptul că ”Fapta nu există!”. Adică, cum vine asta? În succesiune, prima instanță îl condamnă pe Piedone la 8 ani de pușcărie, după apel, a doua instanță reduce pedeapsa la 4 ani de închisoare cu executare imediată, iar acum, după un an și ceva de executare a pedepsei, a treia instanță constată că ”fapta nu există”!? Nu poate fi vorba de schizofrenie, pentru că boala asta nu există la instituții. Și atunci, cum a fost posibilă trecerea de tip Hopa-Mitică de la o extremă la alta? Cine a greșit? Prima instanță, a doua, sau a treia? Și cine plătește pentru greșeală, care complet de judecată? Pentru că aici, între prima și ultima decizie judecătorească,  nu a fost vorba de nuanțe, de vreo intervenție de ultimă oră a CCR sau de vreo lege nouă de dezincriminare. Pe exact aceeași lege, fix același dosar (fără probe noi!), aceiași martori,  ICCJ a apreciat că fapta imputată inculpatului Piedone nu există în legea penală!  Achitarea lui Piedone este un nou piron viguros bătut în sicriul Justiției românești. Ce au putut înțelege românii din această mostră de (in)justiție? Că indiferent de lege, actul de justiție pentru românul simplu este pură loterie! Dacă ai noroc la prima instanță, ți se face dreptate, dacă n-ai, nu ți se face, dar e posibil să ți se facă la a doua instanță! Privitor la relația dintre noroc și actul de justiție din România, achitarea lui Piedone și a seriei nesfârșite de penali pe care legea prescrierii i-a scăpat de pedeapsă arată foarte clar că acest tip de noroc poate fi organizat! Și atunci, cum să mai aibă cineva încredere în instanța românească?!

 

Și bogații plâng! Începută ca o știre oarecare, aventura tragică a submarinului

Titan a ajuns în cinci zile cel mai comentat eveniment pe rețelele de socializare din toată lumea. Sarea și piperul tragediei submarinului Titan a fost standardul financiar premium al celor care și-au găsit sfârșitul pe fundul oceanului. Au fost cinci bărbați foarte bogați care puteau plăti forme de turism extreme, aproape nebunești, ca să-și poate face baia de adrenalină. Ca să fie striviți în implozia maximă de pe fundul oceanului ei au plătit în total 1 milion de dolari. Turismul extrem pentru milionari cu final mortal nu e ceva nou, sau deosebit. În 1996, într-o expediție pentru turiști bogați pe Himalaya, o furtună neașteptată a ucis 8 alpiniști amatori care plătiseră zeci de mii de dolari unor profesioniști care să-i ghideze spre vârful celui mai înalt munte de pe Terra. Mai sunt și zborurile comerciale în spațiu care sunt tot o specie de turism extrem. Nu ar fi nici o problemă, dacă cei care furnizează astfel de servicii investesc atât cât trebuie pentru a putea asigura securitatea clienților lor. După 1996, ”excursiile” pe Everest pentru amatori s-au redus considerabil, din cauza riscurilor imense și imposibilității de a garanta siguranța clienților în cazul unei furtuni neprevăzute cum a fost cea din acel an. Zborurile în spațiu pentru turiști sunt abia la început și deocamdată nu există nici un precedent tragic. Moartea dintr-un foc a cinci turiști pe submarinul Titan va avea impact negativ asupra industriei scufundărilor de divertisment. Cererea va scădea!  În afară de Titan, nici unul din submarinele care fac servicii de scufundări de divertisment nu coboară la o adâncime mai mare de 500 de metri și sunt destinate în special celor care vor să admire coralii subacvatici. Titan a fost unicul submarin de divertisment gândit și proiectat să facă scufundări la 4000 de metri pentru a ajunge la epava Titanicului. Din păcate, abia după tragicul eveniment, s-a aflat că submarinul era departe de standardele tehnologice pentru a garanta siguranță pasagerilor. Așa că, ce era mai rău s-a întâmplat, nava fiind efectiv strivită de presiunea de pe fundul oceanului pulverizându-i instantaneu și pe cei cinci oameni foarte bogați aflați la bord. Cât despre decizia acestora de a risca o scufundare la bordul unui submarin cu mari probleme de siguranță și de a plăti pentru asta sute de mii de dolari fiecare, este dreptul lor în totalitate să facă ce doresc. Au riscat și au pierit. Desigur, situația lor este total diferită de cea a migranților care riscă și mor înecați în mijlocul mărilor și oceanelor. Dacă cei bogați au murit căutând adrenalină într-o viață care le-a tocit toate celelalte dorințe, migranții din bărcile răsturnate în ocean mor căutând o viață un pic mai bună decât cea de acasă. Și într-un caz și în celălalt tragedia însă este perfect egală pentru că indiferent de statut, de bogăție, de rasă sau sex, ceea ce se pierde până la urmă sunt niște vieți omenești.

 

Monica Pană