RETROSPECTIVĂ 2018. NAȚIONAL. O țară, două direcții
Centenarul ne-a găsit prinși cu mintea colectivă în altă parte. Așa s-a nimerit! Ca momentul să fie marcat de preocupări la zi care nu numai că ne-au împiedicat să trăim cu serenitate bucuria de a fi împreună timp de un secol, ci, mai rău decât atât, ne-au învrăjbit, ne-au împărțit în două galerii rivale puse pe chibițat lupta oarbă dintre instituțiile statului.
În tandem cu evoluțiile internaționale, anul 2018 va rămâne și în istoria românească cu marca unor mari tulburări politice și sociale, un an la finalul căruia tensiunea din societatea românească atinge cote aproape de isterie. Românii, mulți dintre ei, trăiesc cu sentimentul că se află de prea mult timp sub asediu așteptând un deznodământ. Miza? Una singură: JUSTIȚIA!
Justiție, ochii plânși vor să te vadă
Pentru că agenda publică a anului 2018 a fost confiscată de deciziile politice privitoare la statutul Justiției din România, a rămas într-un con de umbră și comemorarea eroilor uciși în decembrie 1989. Unul din sloganurile străzii de atunci, vă mai amintiți?, a fost ”Dreptate, ochii plânși vor să te vadă!”. La aproape 30 de ani trecuți de la acele momente, dreptatea a făcut cu greu câțiva pași înainte. Ion Iliescu și Co. a fost inculpat în Dosarul Revoluției. Târziu, dar totuși ceva mai bine decât niciodată.
Vremurile s-au schimbat însă și dacă ar fi să adaptăm vechiul slogan din 1989 la temele anului 2018, upgrade-ul ar suna ceva de genul: ”Justiție, ochii plânși vor să te vadă!”. Ce este radical schimbat față de abordarea de acum un sfert de veac este că acum au ochii plânși și Puterea și Strada deopotrivă. Prima acuză abuzurile și ilegalitățile unui așa zis ”stat paralel” care de prin 2012 a livrat cremei politice mulți ani pe la instanțe, cu executare sau suspendare, după caz. Strada e pe contrasens și acuză Puterea că, tocmai pentru a scăpa de instanțe, taie dinții legilor care i-au permis Justiției să lovească eficient marea corupție românească. Asta pare a fi până la urmă tema majoră pe care s-a făcut și desfăcut politica românească în anul de grație 2018. Și motivul primordial al dihoniei din societate.
Puterea, (o)poziție tranșantă
A început atunci când Parlamentul României a adus în acest an numeroase modificări legilor justiției, respectiv Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea nr. 317/2004 privind funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Aceste schimbări au fost amplu contestate de partidele de Opoziție și de către președintele Klaus Johannis. Acesta a transmis mesaje publice prin care a cerut coaliției PSD-ALDE să nu modifice legislația în domeniul Justiției. Totodată, șeful statului a sesizat CCR, în mai multe rânduri, cu privire la pachetul legilor Justiției și Codurile penale, a sesizat Comisia de la Veneția sau le-a retrimis spre reexaminare Parlamentului. Temerile principale la modificarea acestor legi au fost că se va încetini lupta anticorupție și că va fi afectată independența magistraților și funcționarea statului de drept. În cele din urmă, rămânând fără mecanisme constituționale de contestare, Iohannis a fost nevoit să promulge toate cele trei proiecte de modificare a Legilor justiției.
Protocoalele ”dum-dum”
În primăvara lui 2018, SRI desecretiza primul protocol dintr-o serie lungă de astfel de documente încheiate cu diverse instituții din sistemul judiciar. Este vorba de protocolul secret semnat în anul 2009 cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție. După care protocoalele au început să pocnească în public ca boabele de porumb pe jăratec. Potrivit președintelui Comisiei de control al activității SRI, la începutul anului 2018 erau în vigoare 65 de protocoale semnate de SRI cu 52 de instituții ale statului.
Practic, subiectul discuției nu este dacă faptele de corupție au fost sau nu comise. Este incriminat modul în care ele au fost descoperite, anchetate și pedepsite. Adevărul este că în momentul în care SRI a intrat în joc ca urmare a decretării corupției ca risc la adresa securității naționale, intimitatea penală a persoanelor corupte din țara asta a dispărut. Ele au început să cadă una câte una ”pe tehnică”. Prin protocoalele semnate, SRI-ul și-a orientat ”ochiul și timpanul” spre zonele cu risc crescut de corupție, gen mediul politic, cel adiacent de afaceri, administrația publică, sănătate, etc. Iar rezultatele împotriva corupției au fost remarcabile.
Sistemul astfel creat are însă o slăbiciune, dacă luăm în considerare prejudecățile democrației. Anume că în instrumentarea probelor specifice organelor de urmărire penală, parchete & DNA, serviciile secrete nu au ce căuta. Justiția trebuie să se descurce cu ce tehnică de urmărire are, iar dacă nu are să-și creeze una proprie. Care este riscul abordării prin protocoale? Crearea unui suprapol de putere și influență extraordinar în zona serviciilor secrete, care ar deveni depozitarul TUTUROR tainelor murdare din societatea românească. Delimitarea judicioasă a acestor taine între SRI și Justiție ar fi soluția optimă, cu condiția ca aceasta din urmă să aibă posibilitatea logistică de a administra eficient probe din vasta comunitate a corupției carpato-danubiano-pontice. La momentul semnării protocoalelor nu a avut-o.
Efecte și reacții
După publicarea protocoalelor, cum era de așteptat, reacțiile și acuzațiile nu au întârziat să apară. În declarații publice, procurorii au fost acuzați pentru colaborarea cu ofițerii serviciului secret. Criticile au venit atât din partea puterii politice, cât și dintr-o parte a mediului judiciar. Efectele desecretizării protocoalelor s-au transmis și în instanțele românești. De exemplu, magistrații de la Curtea Militară de Apel București au achitat definitiv un subofițer de la Jandarmeria Bihor, pentru luare de mită, pentru că interceptările care au stat la baza condamnării din primă instanță şi care au fost obținute în baza protocolului PÎCCJ-SRI sunt nule, în motivare fiind criticate şi echipele mixte procuror-ofițer SRI. În paralel, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) care, potrivit legii, este garantul independenței Justiției, a cerut Inspecției Judiciare un control amplu la toate parchetele din țară pentru a afla cum au aplicat procurorii dispozițiile protocolului cu SRI. În același context delicat creat de protocoale, ministrul Justiției, anunța în cursul lunii august că dorește să promoveze o Ordonanță de Urgență pentru revizuirea sentințelor date pe protocoale sau interceptări ilegale. Anunțul ministrului nu s-a concretizat până acum. Decizii privind protocoale sunt așteptate și de la Curtea Constituțională care a amânat să se pronunțe la sesizările președintelui Klaus Iohannis, Opoziției şi Înaltei Curți de Casație şi Justiție privind neconstituționalitatea unor aspecte din Legea privind declasificarea unor documente, respectiv declasificarea hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor cu Serviciul Român de Informații. Proiectul de lege privind declasificarea unor documente, adoptat de Parlament, prevede posibilitatea persoanelor care se consideră vătămate de efectele produse de documentele încheiate în baza Hotărârii CSAT 17/2005 să se adreseze instanțelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăților fundamentale şi repararea prejudiciului suferit.
Spre finalul anului, situația este departe de a se calma. Președintele Camerei Deputaților, invocând din nou protocoalele și abuzurile din Justiție, cere imperios Guvernului să adopte prin Ordonanță de Urgență amnistia și grațierea pedepselor de până la 10 ani. În continuarea răfuielilor interinstituționale, se cere de asemenea depunerea unei plângeri penale împotriva președintelui României pentru înaltă trădare. Liderii alianței PSD-ALDE susțin că șeful statului a trădat România atunci când a susținut că nu suntem pregătiți pentru a prelua președinția Consiliului Uniunii Europene la 1 ianuarie 2019.
De menționat că în efortul ei de a schimba paradigma de funcționare a Justiției din România, puterea PSD-ALDE a reușit în acest an victorii de neimaginat cu doi ani în urmă. Cea mai importantă este demiterea procurorului șef al DNA, personalitate percepută de foarte mulți români ca simbol național al eficienței în lupta anticorupție. Tot în acest context, se încadrează și demersurile aflate în curs de derulare care vizează demiterea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României. Atât fostul șef de la DNA, cât și procurorul general au criticat dur schimbările din Justiție avute în vedere de puterea politică a momentului.
Strada nu se teme de Justiție
Românii, în număr relevant de mare, nu văd însă în funcționarea de până acum a Justiției o amenințare pentru libertatea și drepturile lor. Conaționalii care protestează nu sunt deranjați nici măcar de protocoalele cu SRI, considerând că atâta timp cât lucrează pentru popor și nu împotriva lui serviciile secrete au făcut o treabă bună. Oamenii ieșiți în stradă consideră că pledoariile puterii PSD-ALDE împotriva Justiției nu sunt decât pretexte infame pentru a demola a treia putere în stat (Justiția), putere care încă mai întinde mâna lungă a legii după liderii politici cu derapaje penale. Așa se face că, la fel ca în 2017, și în acest an deciziilor actualei Puteri în domeniul Justiției, i-au corespuns proteste mai mici sau mai mari în stradă. Cel mai relevant miting de protest a fost cel al Diasporei din 10 august. A fost un moment memorabil în care Jandarmeria României s-a remarcat prin eficiența cu care, folosind gaze lacrimogene, pulane și tunuri de apă, a dispersat protestatarii. Acțiunea Jandarmeriei a trezit însă critici virulente, instituția fiind acuzată că a devenit brațul înarmat al unei puteri politice autoritare care acționează împotriva propriei națiuni.
România, pentru prima dată în rând cu ”băieții răi”
După ce zeci de ani politicianul român a vândut în România discursul pro-Uniunea Europeană, în anul 2018 se creează un precedent. Pentru prima dată, între puterea de la București și Bruxelles apare zâzanie. Justiția și noile ei legi este tema aflată în polemică. Liderii PSD-ALDE susțin că oficialii europeni sunt dezinformați şi cer ridicarea MCV. Replica de la Bruxelles vine prompt: ”Suntem foarte bine informați privitor la mizele aflate în joc și potențialele riscuri”. Anul 2018 a marcat intrarea treptată a României în rândul statelor așa-zis ”problemă” ale Uniunii Europene, alături de Polonia și Ungaria. Încă de la începutul acestui an, mai exact 18 ianuarie, Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO), organismul anticorupție al Consiliului Europei, a publicat un raport în care atenționa că România a făcut progrese extrem de limitate în implementarea recomandărilor GRECO pentru prevenirea şi combaterea corupției în privința membrilor parlamentului, judecătorilor şi procurorilor. Raportul precizează că procesul legislativ rămâne un motiv de îngrijorare pentru GRECO, date fiind controversele şi acuzațiile persistente privind consultări necorespunzătoare cu societatea și instituțiile implicate, folosirea excesivă a procedurii de urgență şi lipsa de transparență. Într-un alt raport, din 11 aprilie, GRECO s-a arătat critic față de noua secție de anchetare a magistraților și de amendamentele aduse legislației penale.
GRECO nu e singura instituție europeană care în 2018 constată evoluții neliniștitoare în procesul de legiferare de la București. Comisia de la Veneția, într-un aviz preliminar din 13 iulie, critică legile Justiției și recomandă menținerea președintelui și al CSM în procedura de numire și revocare a magistraților de rang înalt.
Și pentru că nimic nu s-a întâmplat la București, pe 13 noiembrie Raportul MCV semnalează regrese în justiția din România. Tot pe 13 noiembrie, Parlamentul European a adoptat proiectul de rezoluție prin care exprimă preocupare privind modificarea legislației penale și judiciare din România.
Recomandările instituțiilor și oficialilor europeni nu au slăbit determinarea Guvernului și Parlamentului României de a merge până la capăt cu modificarea paradigmei după care funcționează Justiția. În această toamnă, Guvernul a adoptat OUG 92/2018 privind modificarea legilor justiției. Actul se află în procedură de aprobare parlamentară.
CONCLUZIE
Dincolo de toate reformele fiscale, fonduri suverane, piloni de pensie, ROBOR, măriri de salarii și pensii, sau kilometri de autostradă făcuți, în siajul tuturor răfuielilor, manipulărilor și gargarei generalizate, dincolo de TOATE cuvântul de ordine în România anului 2018 a fost JUSTIȚIA. De ce? E evident: pentru cei mai importanți oameni politici ai momentului din România, dincolo de ea e totul sau nimic.
Evoluțiile din 2018 ne fac să tragem concluzia că ne apropiem de un deznodământ privitor la direcția în care va evolua mai departe raportul de autoritate dintre puterile statului român.
Pentru 2019, celebra Baba Vanga prezice mari necazuri pentru președinții rus și american. Prezicătoarea bulgară nu suflă însă o vorbă despre ce se va întâmpla în România. E păcat, pentru că ar fi de interes să știm, de exemplu, cum s-ar numi în viitoarele cărți de istorie neputința de a chiureta un fetus de dictatură din cauza democrației.
Nu cred că există încă o denumire onorabilă pentru așa ceva.
Adrian SĂLĂGEAN
