Remember: Juristul și omul politic zărăndean dr. NERVA ONCU, unul dintre artizanii „uitați” ai României întregite

Din ilustra galerie a „Generației Marii Uniri de la 1918”, a făcut parte și juristul zărăndean dr. NERVA ONCU, unul dintre artizanii „uitați” ai României întregite.           

În mod paradoxal, uneori, societatea contemporană pare a se distanța de memoria trecutului, de acea moștenire care ne oferă identitate, dar și învățăminte pentru viață, dacă ar fi să-l parafrazăm numai pe Cicero. Ritmul mult prea alert al timpurilor pe care le trăim tinde să ne focalizeze atenția asupra prezentului și, mai cu seamă, asupra viitorului, adăugând neliniștilor existențiale ale oamenilor, o mulțime de întrebări despre soarta prezentă și viitoare a omenirii. Însă, dincolo de toate grijile cotidiene, am putea risca să neglijăm ISTORIA, uitând-o ca pe un vechi album cu fotografii de familie rătăcit pe rafturile unei biblioteci. Și aceasta, în contextul îngrijorător în care disciplina istorie se diminuează ori se scoate aproape cu totul din programa școlară românească…

Având ca actor principal OMUL, istoria poate oferi repere pilduitoare pentru noi toți, într-un ambient social tot mai diluat de modele morale. Or, un autentic exemplu al atașamentului și loialității față de Patrie și Națiune ni-l oferă „Generația Marii Uniri de la 1918”, în mare parte martirizată și ea în închisorile comuniste. Din această ilustră galerie, ni-l vom reaminti, în rândurile de față, pe juristul și omul politic zărăndean dr. NERVA ONCU, unul dintre artizanii „uitați” ai României întregite.

 

Ucenicia unui moț zărăndean, de la „școalele naționale” la „academia de drepturi”

Nerva Oncu a văzut lumina zilei, în Ținutul Zarandului, în ziua de 24 noiembrie 1878, la Rișca, un sat din arealul actualei comune Baia de Criș, situat în apropierea Țebei, unde își doarme somnul de veci Avram Iancu. Era fiul lui Carolina și Antonie Oncu, tatăl său fiind unul dintre marii proprietari de pământ din Ardeal. Un înaintaș al acestuia fusese „preotul Oncul” – „Uncul popa”, pomenit în „Urbariul Domeniului Cetății Șiria” din anul 1525, ca paroh la Rișca.

Tânărul Nerva Oncu a urmat Gimnaziul român greco-ortodox de la Brad și Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. În școala blăjeană, a avut șansa să îl cunoască pe părintele Vasile Lucaciu, inițiator al „Memorandumului”, care, la 16 februarie 1894, petrecuse câteva ore însuflețitoare în mijlocul elevilor.

Din câte se va vedea, destinul lui Nerva Oncu urma să poarte pecetea dorinței testamentare a lui Avram Iancu, eroul național care își lăsase moștenirea „în folosul națiunii…, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunei mele”. Inspirat de ambientul cultural-patriotic ce anima „Mica Romă” de pe Târnave, Nerva Oncu a ales să își servească Națiunea cu „armele dreptății”, orientându-și pașii către domeniul juridic. La înfăptuirea acestui deziderat, a contribuit și susținerea financiară pe care i-a acordat-o Fundația „Emanoil Gojdu”, pe toată perioada studenției. Astfel, între 1899-1900, a studiat la Academia Regală de Drept din Bratislava, pentru ca, ulterior, să se transfere la Facultatea de Drept și Științe Politice a Universității „Ferencz József” din Cluj, devenind doctor licențiat în științe juridice, la 1 decembrie 1903. Pe când era doar „candidat de avocat”, a activat în mediul asociaționist al „tinerimii universitare române din Cluj”, implicându-se în strângerea de donații „pentru înființarea unei biblioteci pe seama tinerilor universitari”.

Un avocat de pe Crișul Alb, pe „frontul” emancipării politice a românilor din Transilvania

După absolvire și obținerea dreptului de liberă practică, în 1908, și-a deschis un cabinet de avocat, la Baia de Criș, unde a funcționat, până în anul 1926.

Pe coordonatele activismului promovat de Partidul Național Român din Transilvania, avocatul Nerva Oncu și-a înscris activitatea pe palierele vieții politice, economice și culturale din Ținutul Zarandului. A colaborat îndeaproape cu fostul său profesor de la Brad – preotul Vasile Damian, Protopop al Zarandului și deputat în Parlamentul de la Budapesta, în perioada 1905-1918, sprijinindu-l în campaniile electorale din anii 1905, 1906 și 1910. Totodată, el a conlucrat cu fruntașii politici ai românilor din Orăștie și Arad. Pe tărâm publicistic, s-a numărat între colaboratorii ziarelor orăștiene și arădene. În anul 1912, el s-a alăturat nucleului de susținători ai realizării avionului „Vlaicu III”, contribuind cu o donație în bani. A făcut parte din Sinodul Mitropoliei Ortodoxe Române de la Sibiu, în 1914, fiind ales membru în „Comisia petiționară”.

Din calvarul Marelui Război, pe drumul înfăptuirii României întregite

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a fost mobilizat pe front, ca ofițer de rezervă în Regimentul cezaro-crăiesc nr. 51 Infanterie, fiind purtat pe teatrele de operații din Galiția și Italia.

La final de război și odată cu prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, s-a reîntors acasă, la Baia de Criș, implicându-se în organizarea Marii Uniri. A fost ales președinte al Consiliului Național Român din Baia de Criș, calitate în care a „preluat administrarea plaselor Baia de Criș și Hălmagiu”. În același timp, maiorul Alexandru Vlad, comandantul Gărzilor Naționale Române din Transilvania, l-a numit pe căpitanul în rezervă Nerva Oncu la comanda Gărzilor Naționale Române din Plasa „Avram Iancu” – Baia de Criș. În istorica zi de 1 decembrie 1918, el a participat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.

După Marea Unire de la 1918, a fost desemnat Prim-pretor al Plasei Baia de Criș, deși, la scurtă vreme, a decis să revină la avocatură. La 9 ianuarie 1919, alături de ceilalți fruntași hunedoreni, a girat instalarea primului prefect român al județului Hunedoara, în persoana dr. Toma Vasinca.

Deputat al Zarandului sub trei regi

La alegerile din anul 1919, a fost ales în primul Parlament al României Mari, ca deputat al Circumscripției electorale Baia de Criș. Activitatea politică a juristului Nerva Oncu a fost încununată cu patru mandate de deputat sub trei regi, încredințate de zărăndeni la scrutinurile din anii 1919, 1927, 1929 și 1932.

Pe plan cultural, s-a afirmat ca director al Despărțământului Baia de Criș – „ASTRA”, context în care, a contribuit la organizarea serbărilor naționale de la Țebea, din anul 1924, prilejuite de împlinirea unui veac de la nașterea lui Avram Iancu. Astfel, la acest eveniment, dr. Nerva Oncu, îndeplinind și demnitatea de subprefect al Județului Hunedoara, i-a adresat cuvântul de bun venit Regelui Ferdinand.

De asemenea, începând cu anul 1919 și până la cel de-Al Doilea Război Mondial, îl regăsim ca acționar și președinte al Băncii „Crișana” S.A. din Brad.

Mormântul lui Nerva Oncu se află în necropola bisericii din satul natal, Rișca (jud. Hunedoara).

Deși dr. Nerva Oncu nu apare menționat în „Monografia Județului Hunedoara” (volumul alocat personalităților hunedorene), credem că este o datorie morală în a evoca efigiile înaintașilor noștri care și-au adus aportul la propășirea comunității în care trăim. Biografia juristului și omului politic NERVA ONCU reprezintă o filă distinctă din istoria județului și țării noastre.

Fără a credita ideea lui Francis Fukuyama despre „sfârșitul istoriei”, credem că trecutul configurează temelia pe care se clădește viitorul nostru al tuturor, iar cunoașterea a ceea ce a fost și s-a întâmplat cu adevărat notabil poate să servească drept lecție pentru generațiile care vor urma.

 

Dorin Petresc