Regalitatea României: Prezențe în Județul Hunedoara (I). 29 Mai 1919: Regele Ferdinand și Regina Maria, în vizită la Țebea

Intenționăm ca, prin grupajul de față, să prefațăm salutara inițiativă a ridicării unei statui a Reginei Maria, în centrul istoric al municipiului Deva.

În decursul unui veac de istorie, Regalitatea României și-a lăsat amprenta durabilă în inimile hunedorenilor, grație vizitelor efectuate pe meleagurile Județului Hunedoara. Regele Ferdinand, Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai, dar și membrii Casei Regale de România au fost oaspeții de onoare ai hunedorenilor.

Vom deschide panoplia prezențelor regale în Județul Hunedoara, cu evocarea celei dintâi vizite a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, din primăvara anului 1919.

Primăvara anului 1919, cel dintâi „turneu regal” în Transilvania

La câteva luni după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, respectiv în primăvara anului 1919, cei doi suverani ai României, Regele Ferdinand și Regina Maria, au efectuat un veritabil „turneu regal” în Transilvania. Acest „descălecat” se desfășura și în contextul eliberării părților vestice ale Transilvaniei de sub teroarea trupelor bolșevice ale lui Béla Kun. Astfel, prezența perechii regale în teritoriile unite cu țara oferea un semnal de hotărâtă suveranitate, în sensul că România nu era dispusă să renunțe la nicio palmă de pământ din teritoriul Transilvaniei.

Cu referire la semnificația acestei călătorii, Regina Maria mărturisea în jurnalul său:

„A venit și marea zi când s-a hotărât ca regele, împreună cu mine, să mergem în primul nostru tur prin Transilvania, pentru a ne vizita poporul de curând eliberat. Acesta era momentul suprem; era pecetea pusă pe victoria țării, realizarea finală a marelui vis pentru care așa de mulți au luptat, pentru care așa de mulți au murit”.

Trenul regal a plecat din București, în data de 22 mai 1919. Până la 1 iunie 1919, traseul celei dintâi vizite transilvănene a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a inclus localitățile: Oradea, Carei, Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița, Gherla, Cluj, Turda, Câmpeni, Abrud, Țebea, Alba-Iulia, Blaj, Copșa, Sibiu, Săliște, Făgăraș și Brașov. Peste tot, poporul, oficialitățile și armata i-au întâmpinat pe cei doi suverani cu „bucurie frenetică”, într-o atmosferă de caldă însuflețire. Cei doi monarhi ai României întregite erau însoțiți de: Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop, Mihail Pherekyde, Al. Constantinescu, I.G. Duca, precum și de generalii Arthur Văitoianu și Constantin Prezan.

Regii României Mari, în mijlocul moților, de veghe la mormântul „Crăișorului Munților”, Avram Iancu, de la Țebea

După ce adăstaseră la Turda, Câmpeni și Abrud, în ziua de 29 mai 1919, Regele Ferdinand și Regina Maria au poposit, pentru prima dată, pe meleagurile hunedorene, vizitând zona minieră de pe Crișul Alb și, în mod special, Țebea, loc în care s-au recules la mormântul lui Avram Iancu și au sădit fiecare câte un stejar, în apropierea Gorunului lui Horea. Cu acea ocazie, au asistat un numeros public din zona Brad-Baia de Criș, oficialități civile, ofițeri și militari ai Armatei Române.

Regina Maria și-a consemnat impresiile de pe urma acestui pelerinaj zărăndean, în „Însemnări zilnice”:

„Întreaga după-amiază a fost ocupată cu un drum lung și foarte frumos pe jos, spre un loc unde se scoate aurul din munți și se spală și se colectează. Aici, ei le numesc «uzine» sau «șteampuri»…

De la șteampuri, am mers mai departe la un cimitir, unde este înmormântat eroul Avram Iancu. Ne-am dus la mormântul lui și s-a oficiat un parastas. Țărani, țărani cu miile peste tot. În cimitir, există un imens stejar, pe care ei îl numesc Gorunul lui Horea. S-au plantat doi stejari, în amintirea vizitei noastre.

(…) Desigur că eu îi iubesc pe acești oameni. Alături de mult iubitul lor Avram Iancu, zace îngropat un tânăr ofițer, căzut în aceste zile în lupta împotriva trupelor bolșevice (ungare – n.n.). Și el a murit pentru aceeași cauză, dar de data aceasta, a fost o cauză învingătoare”.

Era vorba despre mormântul caporalului Bota Ilie, originar din Șteia (com. Tomești, jud. Hunedoara), combatant în Regimentul de Voluntari „Horia” Brad-Beiuș, erou rănit grav în luptele de la Dealul-Mare, care a decedat în spitalul din Baia de Criș.

Din cele relatate de Suverană, pe parcursul periplului zărăndean, perechea regală s-a bucurat de o largă popularitate, ieșindu-le în întâmpinare mii de țărani. Printre aceștia, s-au numărat și câțiva veterani din oastea revoluționară a „Crăișorului Munților”, „Soldați din fosta armată a lui Avram Iancu din Țebea”.

La intrarea în biserica Țebei, Majestățile Lor au fost primite de către preoții locului „…cu tradiționala pâine și sare”. De asemenea, parastasul în memoria lui Avram Iancu s-a oficiat, la mormântul eroului național, de către preoții Iosif Tisu și Ioan Indrei, în prezența auguștilor vizitatori.

Evenimentul a fost imortalizat pe peliculă, iar fotografiile se găsesc în colecțiile Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” din București. Totodată, cineastul Tudor Posmantir a filmat „turneul regal” din 1919, documentarul cinematografic fiind intitulat „Intrarea triumfală a Majestăților Lor Regale Regele și Regina în Transilvania”.

De asemenea, acest moment este menționat și de către învățătorul Petru Rusu, în manuscrisul „Istoricul Bisericii din comuna Țebea”: „În anul 1919, s-au sădit în acest cimitir doi stejărei, care sunt numiți: unul, «Regele Ferdinand» și altul, «Regina Maria»”. Cei doi goruni ai suveranilor au rămas în picioare, până în zilele noastre.

Ecouri în presa vremii

Vizita regală de la Țebea a fost evocată în publicațiile periodice ale timpului, o serie de articole și reportaje întregind firul evenimentelor. Astfel, ziarul „Unirea” de la Blaj, în numărul său din 4 iunie 1919, consemna:

„Suveranii în Ardeal… Țebea, la mormântul lui Iancu și la gorunul lui Horia. Aici, Regina a îngenunchiat și a pus o cunună de flori pe mormântul lui Iancu… Aici, li s-au prezentat Suveranilor doi fericiți pământeni: doi ostași din lagărul (armata – n.n.) lui Iancu… Primirea ce li s-a făcut, în tot drumul, a fost cât se poate de măreață, așa cum știu face dârzii, dar bunii și nobilii Moți, tăria și mândria neamului nostru din Ardeal”.

O zi mai târziu, în 5 iunie 1919, redactorul Alexandru Lupeanu-Melin semnala, în foaia „Unirea Poporului” de la Blaj, faptul că, suveranii „…au pus cununi de flori pe mormântul lui… Iancu, la Țebea”.

Informații mai amănunțite au apărut în ziarul „Românul” din Arad, la 7 iunie 1919, sub condeiul profesorului Traian Mager, care, în articolul intitulat „O zi istorică. Suveranii la Țebea și povestea celor doi legionari ai lui Avram Iancu”, arăta:

„Joi, 29 Mai (1919)… Doi dintre foștii legionari ai lui Iancu, înarmați cu armele de pe vremuri, stând pe scăunele, îi străjuiesc mormântul. Pe unul îl cheamă Ioan Benea, din Țărățăl, lângă Brad… Celălalt, Solomon Micu, din Blăjeni (jud. Hunedoara), avea numai 16 ani când a intrat în revoluție.

Aici, mii de oameni așteptau sosirea perechii regale… Dar, tăcere se face deodată. Sosesc Suveranii și cel dintâi coboară din automobil M.S. Regele, oferind apoi mâna frumoasei și iubitei noastre Regine.

Și, ca venite din cine știe ce depărtări, sună limpede cuvintele de bunăvenire ale pretorului dr. Nerva Oncu, căruia îi răspunde înduioșat Regele, spunând:

«Da, Avram Iancu și Horia sunt înaintemergătorii și urzitorii ideii, care azi se traduce în realitate”».

Apoi, au vizitat mormântul lui Avram Iancu, unde Regina a îngenunchiat și a rostit o scurtă rugăciune.

Majestățile Lor s-au întreținut cu cei doi moșnegi legionari, pe care i-au rugat să le spună câte ceva din vremile marelui erou…”.

Un alt reportaj a ieșit la lumina tiparului în „Foaia Poporului” de la Sibiu, în numărul din 8 iunie 1919. Aici, jurnalistul relata:

„Iar la mormântul de la Țebea, unde e înmormântat marele erou, Regina a îngenunchiat pe mormânt și a depus un buchet de flori.

Lângă mormânt, erau doi paznici, foști ostași în oastea lui Iancu. Acum, bătrâni înălbiți, unul de 89 și altul de 94 de ani.

Gesturile Reginei au plăcut atât de mult poporului, că plângeau de bucurie ca și copiii. Despărțirea de acest popor sărac, dar  viteaz, a fost foarte mișcătoare”.

Regina Maria era convinsă că generațiile care aveau să vină vor vorbi de cea dintâi vizită regală pe pământurile transilvănene ca despre un „turneu triumfal. Ei vor aminti cum regele și regina au vizitat oraș după oraș și sat după sat, într-o atmosferă de nemărginit entuziasm, cum au fost aclamați ca eliberatori, pe unde au trecut. Va fi amintit cum oamenii îngenuncheau în fața lor,… cum bătrânele plângeau de bucurie și cum copilașii le erau puși în brațe, «așa încât noi, ca simbolici tată și mamă ai poporului eliberat, îi puteam binecuvânta prin atingerea noastră. Și astfel, a fost într-adevăr o călătorie de neuitat.»”

Următoarea vizită a Regelui Ferdinand și Reginei Maria la Țebea urma să aibă loc, în anul 1924, cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii lui Avram Iancu.

 

dr. Dorin Petresc