Record de generozitate. O deveancă, donatoare de plasmă, a salvat patru vieţi

Nu îi place titulatura de erou, deşi a salvat patru vieţi numai prin simplul gest de a dona plasmă de mai multe ori. Eva Cherecheş lucrează ca asistentă la Spitalului Judeţean de Urgenţă Deva şi a făcut parte din echipa care a intrat pe Oncologie, la finele lunii martie, o echipă care a rămas cunoscută drept „Pinguinii”.

A luat virusul din spital. A stat departe de familie 46 de zile. Povesteşte cu greu, nu doar pentru că tărăşenia e revoltătoare, ci şi pentru că a rămas cu dificultăţi de respiraţie.

De când s-a vindecat de COVID 19, a mers în fiecare lună la Hunedoara pentru plasmafereză. Chipul i se luminează când vorbeşte despre asta: „La un moment dat, m-a sunat o colegă, asistentă pe infecţioase în alt judeţ. Mi-a spus că plasma recoltată de la mine a ajuns la ea. Mi-a spus că am salvat-o. Mulţumirea asta sufletească e cea mai mare recompensă. Culmea e că o cheamă tot Eva şi are tot 47 de ani!”

Generozitatea ei a fost făcută publică de dr. Victoria Hălmagi: „Centrul de Tranfuzie Deva Judeţul Hunedoara mulţumeşte colegei noastre asistenta Eva C. pentru gestul deosebit de omenos de a dona plasmă anti Covid. A trecut prin această suferinţă şi ajută pe cei care astăzi sunt în stare gravă cu infecţie Covid. A donat pentru a patra oară plasmă prin plasmafereză. Îţi mulţumim din suflet om generos cu dragoste de semeni. ”

Colegii ei au doar vorbe bune: „Eva este cel mai sufletist om pe care îl cunosc. Extraordinar de energică, super profesionistă, e fix genul de om care te va sprijini în situații limită. Este omul de bază la noi în secție. Pentru mine este cea mai bună prietenă a mea”, spune Adina Terteci, asistentă tot în „Echipa Pinguinilor”. Altă colegă, Claudia Mihu, nota: Eva, eşti unul dintre cei mai corecţi oameni pe care i-am întâlnit. Mă bucur că eşti colega mea! Nu cred că ştie foarte multă lume că este a patra oară când ai donat plasmă! Cred că ţi-am mai spus odată că eşti eroul meu!”

Eva Cherecheş lucrează de 29 de ani în sistemul medical. Este asistentă medicală generalistă pe Secţia Psihiatrie. Totul a început în prima lună de pandemie, într-un moment în care Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva era carantinat din cauza numărului mare de pacienţi şi angajaţi confirmaţi pozitiv. Erau zile în care virusul produsese panică printre români, iar personalul medical se confrunta cu o boală despre care nu se ştiau prea multe lucruri.

Deciziile aiuritoare ale autorităţilor, lipsa de organizare şi comunicarea defectuoasă a făcut ca, din cei 23 de asistenţi trimişi pe 31 martie la Oncologie, jumătate să ia virusul. Alături de alţi colegi, Eva a devenit pacient.

Lupta cu virusul continuă din cauza urmărilor: „Era înfiorător! După ce am ieşit din spital, eu care sunt o persoană activă, sănătoasă, care face sport, am zăcut – pentru că ăsta este cuvântul – la pat două săptămâni. Eram obosită crunt, nu puteam mânca, nu făceam nimic! Şi acum respir cu dificultate, iar virusul a lăsat urme pe plămâni”, povesteşte asistenta.

Este determinată să ajute cât poate de mult, de accea este pregătită să se întoarcă la centrele de recoltare: „Faptul că am trecut prin această experienţă a bolii, m-a făcut să îmi dau seama că este singurul lucru palpabil, concret pe care pot să-l fac pentru bolnavi şi care dă rezultate.

Pe lângă meseria mea, pe lângă educaţia celor din jurul meu, donarea de plasmă este un lucru pe care îl fac pentru a ajuta. Am şi întrunit toate condiţiile pentru că sunt considerente medicale care îi împiedică pe unii – pacienţii cu boli cronice nu pot dona, contează mult şi anticorpii pe care îi dobândeşti în urma bolii.

Eu am întrunit condiţiile cerute, mi-am păstrat titru de anticorpi ridicat şi aşa mi-am putut oferi ajutorul. Dacă fiecare dintre noi ar face asta, măcar pentru un pacient, ar fi foarte mare lucru. O satisfacţie mai mare decât asta, nu există!”

Împreună cu ceilalţi colegi, Eva e parte din echipa „Pinguinilor”, nume primit de la pacienţii internaţi cu cancer, bolnavi care i-au numit aşa din cauza combinezoanelor care îi protejau din cap până în picioare şi le dădeau aspectul unui cosmonaut. Momentele acelor zile pot uşor deveni subiectul unui volum impresionant. Povestea din carantină rămâne însă pentru Eva Cherecheş un episod, pe care îi este greu să îl retrăiască. Intrau pe o secţie de care toată lumea se ferea, de unde au apărut primele cazuri de infectare la medici şi pacienţi. „Pinguinilor” nu le-a fost uşor, dimpotrivă: „Noi, cei care am fost acolo, suntem fericiţi că pacienţii noştri au supravieţuit. Am făcut tot ce am putut şi am ştiut ca lucrurile să meargă bine. Sper că acele zile nu se vor întoarce niciodată!”

Au urmat zilele când s-a luptat cu virusul, când a ajuns pe patul de spital ca pacient: „Ca orice altă boală, COVID 19 este o experienţă neplăcută. Însă faptul că acest virus nu este cunoscut la nivel mondial are ca efect secundar o anxietate anume şi dă o stare de teamă accentuată. Este o boală personalizată, fiecare pacient are particularităţile sale. Nu există un tratament standard, dar, dacă vezi oamenii din jurul tău că sunt pregătiţi şi se străduiesc, că fiecare încearcă să ajute cum poate, te gândeşti că va fi bine!”

Nu i-a fost uşor să lucreze în combinezon, de aceea Eva se gândeşte des prin ce trec cadrele medicale în secţiile roşii: „E greu să lucrezi în acel echipament pentru că ieşi din zona ta de confort. Echipamentele sunt în aşa fel făcute încât te securizează, dar automat transpiri. Mişcările îţi sunt limitate, se diminuează automat felul tău de a fi. Sunt lucruri care contează mult pentru un om. Eu am trecut printr-o experienţă limitată ca timp, dar sunt colege care lucrează echipate de luni de zile şi, pentru ele, aceste lucruri sunt la un nivel mult mai accentuat. Totuşi, faţă de ce am trăit noi, acum se poate merge acasă şi activitatea se menţine la un nivel de normalitate. Lipsa familiei, a contactului cu cei de acasă, a fost partea unde am suferit cel mai mult în acele 13 zile. Pinguinii vor rămâne o echipă, noi, toate cadrele medicale din spital – asistentele, infirmierele – am fost şi vom rămâne o familie.”

Cerinţele de plasmă rămân extrem de ridicate nu doar în judeţul Hunedoara. Este motivul pentru care medicii fac apel mereu la pacienţii vindecaţi de Covid 19 să se mobilizeze şi să se gândească bine că pot salva o viaţă.  Eva Cherecheş explică că această procedură medicală se face în condiţii de maximă securitate : „Ţi se iau analize biologice, oamenii nu ar trebui să aibă nici o teamă. Poate că unii nu înţeleg cât de important este acest tip de tratament, pe lângă medicaţie. Eu cred că lumea nu este suficient de sensibilizată, din păcate. E foarte important să conştientizăm că putem ajuta, fie că e plasmă, fie e sânge integral. Trebuie să o facem. Nu ştim pentru cine donăm, dar, poate peste o săptămână, peste două zile, acea plasmă va reveni familiei noastre. Trebuie să faci lucrurile ca şi cum ai face-o pentru cei de acasă!”

 

Laura OANA