REALITATEA CA O PRADĂ. Mintia în România lui „Înjură, fură și trăiește (bine)!”

S-a vândut Termocentrala Mintia.

Reacții fulgerătoare:

Huooo!, o vindeți la fier vechi, așa se duce averea noastră (poporului, t.n.) la care au trudit moșii și strămoșii, e ordin de la Bruxelles să sărăciți România… Dar și: iată ce realizare! (spun liberalii) -, uite ce au făcut liberalii! (spun pesediștii, de altfel îngrășați bine de generații din osânza Termocentralei).

Realitatea din fapte:

Ani de zile, Termocentrala Mintia a fost căpușată de politicieni (directori de-acolo dădeau raportul, fără jenă, în conferințe de presă de partid!), sindicaliști și clanuri întregi care și-au adus mai toate rudele să lucreze în cea mai sigură și bine plătită slujbă din zonă vreme îndelungată; când spuneai, în Deva, că lucrezi la Mintia, erai întocmai unui american care spune că lucrează la NASA sau ca un gestionar de măcelărie pe vremea lui Ceaușescu – și directorii de la alte firme își ridicau pălăria în fața ta, chiar de erai simplu lopătuș de Mintia.

Cu silnicie operată de politicieni, Termocentrala Mintia a ajuns la sapă de lemn, dar nimeni nu a făcut atâta zarvă cât se face acum. În fapt, ani de zile, a fost tăcere deplină, deși toată lumea știa ce se întâmplă. Tăcere asurzitoare, cum s-ar spune. Cum nu am auzit, de altfel, niciun fost angajat de la Mintia refuzând găleata de bani și avantaje date de stat la disponibilizare și protestând că nu vrea bani, ci vrea Termocentrala să funcționeze „spre binele poporului”.

Acum, în spatele înjurăturilor la modă de pe rețele de socializare, foste clanuri de la Mintia (dar și politicieni decolorați) speră la o revenire subtilă tot acolo, sub pălăria investitorului străin, dacă nu cade, tot pică ceva!, demonstrând că șmecherul trăiește bine în România.

Q.E.D.