Rating Standard&Poor’s. Economia la un pas de calificativul ”junk”

”Nu pretinde că ești mai mult decât ești, pentru că vei fi obligat să plătești diferența!”. Ne putem gândi imediat la acest aforism cu autor necunoscut după ce a picat ca un trăsnet vestea că agenția Standard&Poor’s (S&P) este pe cale să schimbe ratingul de țară al României. În jos! În prezent, țara noastră este cotată la  ”BBB minus/A-3 (stabil). După raportul agenției ratingul ar putea deveni ”BBB minus/A-3 (negativ)”. Deci în loc de ”stabil”, ”negativ”. Adică perspectiva devine sinonimă cu o alterare imediată a mediului economic. Semnalul este cât se poate de prost, pentru că după un astfel de pronostic, mai urmează, de regulă, o retrogradare a ratingului general dacă nu se iau măsuri urgente de redresare economică. Situația a pus pe jar instantaneu autoritățile române care au solicitat apel la decizia (S&P) privitoare la perspectiva ratingului, iar agenția a acceptat solicitarea, urmând să publice noua perspectivă economică a României în termen de două săptămâni.

Ce înseamnă ”BBB minus/A-3 stabil”?

Ratingul S&P are trei componente: indexul pe termen lung (BBB minus în cazul României), indexul pe termen scurt (A-3) și perspectiva asociată ratingului (stabil). În ansamblu, ratingul vizează bonitatea economiei României față de nivelul datoriei naționale în valută și în monedă locală.

Ratingul ”BBB minus” semnifică pentru creditori/investitori că, pe termen lung, au de a face cu o economie care, deși este solvabilă, are totuși vulnerabilități notabile la șocuri economice (crize), precum și un grad destul de redus de predictibilitate, situație care recomandă prudență privitor la capacitatea ei de a-și îndeplini angajamentele financiare asumate.

Ratingul ”A-3” înseamnă pentru creditori/investitori că, PE TERMEN SCURT, au de a face cu o economie rezonabilă, dar foarte ușor de destabilizat la orice șoc economic extern, sau decizie economică internă nefericită luată de autorități.

Atâta timp cât prognoza ratingului nu coboară sub ”BBB minus/A-3 stabil”, economia românească rămâne ”frecventabilă” pentru creditori și investitori, cu atenționarea că echilibrul macroeconomic și bonitatea financiară nu au totuși un fundament foarte solid. Atenție însă! Indexul ”BBB minus” plasează economia românească la limita inferioară (ultimul!) a ratingurilor din categoria ”investment grade”, adică a categoriei recomandată pentru investiții pe termen lung. Dacă agenția de rating ne va declasa sub acest rating intrăm în categoria țărilor cu economii de risc, speculative, neatractive pentru input-uri financiare, economii denumite generic ”junk” (gunoi). Iar schimbarea perspectivei din ”stabil” la ”negativ” anunță chiar această retrogradare.

 Cât de negativ ar fi ”negativ”-ul din rating

Indexul ”BBB minus/A-3 negativ” este cel care pune pe jar guvernanții. Pentru că schimbă din încheietură perspectiva economică din încredere (chiar dacă e la limită!) în neîncredere. ”Negativ” în rating e un semnal îngrijorător pentru creditori și investitori anunțând o iminentă deteriorare a situație și o retrogradare a ratingului României de la ”BBB minus” în următoarele șase luni. Ar însemna intrarea noastră în categoria țărilor cu economie ”junk”.

Ce am avea de pierdut? Lista neagră seamănă cu bornele unui drum spre faliment de țară: creșterea costurilor de finanțare (împrumuturi mai scumpe), creșterea cheltuielilor bugetare, creșterea deficitului bugetar, reducerea investițiilor străine directe, reducerea veniturilor bugetare, creșterea dobânzilor și deprecierea cursului de schimb al leului, posibila cădere a bursei.

Chiar trebuie să luăm în seamă ratingurile?

Pentru autoritățile române nu e obligatoriu. Cu siguranță însă toate băncile și investitorii din lume țin seama de ele. Agențiile de rating (Standard&Poor, Fitch, Moody’s) transmit prin ratingurile stabilite un diagnostic neutru privitor la cum arată economia unei țări și care sunt trendurile. Agențiile sunt, dacă vreți, ca niște auditori care transmit investitorilor din toată lumea (cei care finanțează Guverne, cei care vor să plaseze bani în infrastructura, exploatarea resurselor sau construirea de fabrici într-o țară) care sunt perspectivele și mai ales riscurile ca, pe de-o parte, un stat să nu își poată onora datoriile angajate, iar pe de altă parte,  investițiile în acel stat să nu poată evolua într-un cadru economic, social și politic stabil și cu reguli clare. Prin urmare, ratingurile agențiilor internaționale sunt primul lucru pe care o bancă sau un investitor le consultă înainte de a decide să-și plaseze banii.

Două săptămâni până la impact

Agenția de evaluare financiară Standard&Poor’s a avertizat în toamna anului trecut că ar putea revizui în scădere calificativele acordate României dacă apar semnele unei erodări a independentei instituțiilor cheie, lucru care subminează încrederea investitorilor și vor accelera turbulențele publice. Mai mult, S&P a anunțat că ar putea lua în considerare o acțiune negativă de rating dacă ”modificările politice vor duce la o creștere semnificativă a deficitelor, a datoriei și a costurilor de împrumut sau dacă reapar dezechilibrele externe”.

Deși ratingurile României sunt încă sprijinite de nivelul moderat al datoriei sale externe și perspectivele de creștere sunt încă decente (peste 4 la sută), eficacitatea instituțională rămâne slabă, iar asta face ca trendurile să devină încet-încet negative. Adică, cresc deficitele, crește costul și volumul îndatorării, în timp ce ”duduiala” economiei care trebuie să umple pușculițele e tot mai estompată. Ca efect, deciziile economice adoptate în ultimele luni trădează o ”foame” de bani în creștere a Guvernului României care îngrijorează.

De aceea, experții sunt aproape unanim de acord că ceea ce a determinat agenția S&P să anunțe retrogradarea la negativ a perspectivei economice a României sunt efectele Ordonanței 114. Aceasta instituie taxe noi pe cifra de afaceri pentru sectorul energetic și telecom, precum şi taxe pe activele din sistemul bancar. În acest ultim caz, Guvernul a decis impozitarea activelor financiare ale băncilor în cazul unui nivel al Robor mai mare de 2%, contribuție denumită inițial de autorități „taxă pe lăcomie”. Taxa pe activele bancare, în special, creează un risc mare ca băncile să limiteze mult creditarea economiei pentru că orice credit acordat după 1 ianuarie 2019  e grevat cu o suprataxare. OUG 114 trezește neîncredere într-o țară ca România care se sprijină în proporție de 70-80 la sută pe finanțare bancară. Iar pentru S&P soluția autorităților de a vulnerabiliza chiar sistemul bancar pentru a face rost de bani induce impresia unei disperări. Întrebările experților se nasc automat: cât de mari sunt deficitele și cât mai avem până se sparge buboiul?

La cererea guvernanților, agenția a acceptat să amâne anunțarea noii perspective a ratingului timp de două săptămâni. Argumentul autorităților a fost tocmai intenția lor de a modifica textul OUG 114. Rămâne de văzut în ce sens și dacă noul text elimină neajunsurile actuale.

Mai trebuie spus că trecerea către o perspectivă negativă nu înseamnă retrogradare, dar are totuşi impact şi arată că după această mișcare următoarea greșeală înseamnă retrogradare de rating şi intrarea României în categoria junk.

Pe de altă parte abrogarea sau modificarea OUG 114 ridică o altă întrebare: dacă bugetul pe 2019 a fost conceput având la bază și veniturile pe care le-ar fi adus OUG 114, ce va însemna pentru execuția bugetară din acest an dispariția acestor bani?

Pe o logică primară, ”junk” sau ”criză”, par a fi singurele alternative între care putem prognoza evoluția economică a țării în 2019.

Puteți studia AICI ce reprezintă cotațiile Agenției Standars&Poor

 

Adrian SĂLĂGEAN

 

S-ar putea să-ți placă! Citește și alte articole ale aceluiași autor

https://www.replicahd.ro/oug-114-schimba-statutul-romaniei-din-exportator-in-importator-de-energie/

https://www.replicahd.ro/taxa-pe-lacomie-mareste-pretul-curentului-electric/

https://www.replicahd.ro/paradox-romanesc-ramanem-simultan-si-cu-petrolul-si-cu-buza-umflata/