Psihologul
De ce psihologii pot deveni bizari
Cornel Victor Igna și-a luat doctoratul în psihologie la o universitate de prestigiu din capitala Finlandei. Este profesor la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia și are în spate o vastă experiență în meserie. Este suficient să spunem că postul său de psiholog la Comisariatul Militar Județean Hunedoara i-a permis ca timp de șapte ani, între 1997 și 2004, să evalueze din punct de vedere psihic peste 30.000 de subiecți. Și chiar dacă, evident, Cornel Victor Igna are o pasiune clară pentru meseria lui, acesta este de părere că în psihologie ce e prea mult poate dăuna specialistului. De ce?
Regula de aur! Nu lua meseria cu tine în timpul liber
Te-ai aștepta ca dialogul cu un psiholog să-ți creeze impresia că ești monitorizat. Că fiecare gest sau vorbă de-a ta sunt scanate pentru a umple, eventual, o fișă de observație comportamentală. Cu psihologul Cornel Victor Igna nu se întâmplă aşa. „Atunci când nu mă aflu în relația psiholog-pacient mi-am impus să renunț la observația de specialitate. E o metodă de protecție pentru psihicul meu”, precizează expertul. Unul din motivele pentru care psihologii şi psihiatrii devin bizari în comportament este tocmai transformarea în obsesie a deprinderii de a identifica boli psihice. Un psiholog cotropit de flash-urile continue ale unor comportamente umane anormale va deveni la rândul lui un om mai mult sau mai puţin ciudat. „Un astfel de psiholog nu se va distra nici măcar la o nuntă. Dacă vecinul din dreapta îi destăinuie prin câte necazuri a trecut el în ultimii ani a găsit un depresiv. Un exuberant de vis-a – vis care se laudă că doarme de ani de zile trei ore pe noapte şi munceşte ca un tanc anunţă un maniac, care va intra mai devreme sau mai târziu în depresie. În fine, duduia din stânga, aflată în război total cu şeful ei şi acoliţii acestuia, se recomandă ca o paranoia clasică. Cum să mai fii fericit atunci?”, explică Cornel Victor Igna.
Oameni nebuni şi oameni care fac pe nebunii
Specialistul a lucrat şapte ani ca psiholog la Centrul Militar din Deva. A evaluat peste 30.000 de subiecţi şi a întâlnit cazuri dintre cele mai ciudate, de la schizofrenii clare la simulări ale nebuniei făcute pentru a „fenta” armata. „Majoritatea celor care simulează nebunia se dau uşor de gol pentru că nu cunosc simptomele bolilor. Aici totul e clar. Greul pentru psiholog este atunci când dă peste un schizofrenic care nu este în criză şi pare absolut normal sau când cel evaluat este un om normal care se dovedește un actor desăvârșit. În aceste două cazuri poți greși ca psiholog dacă nu ai decât o dată șansa să evaluezi persoana”, spune Igna.
Nu e normal să fii geniu
Și până la urmă ce înseamnă, din punct de vedere psihologic, să fii normal? Specialistul spune că există trei norme care se exclud reciproc: norma majorităţii, a eticii şi a funcţionalităţii. ”Luăm un exemplu: un geniu! E super funcţional, face totul la superlativ. Poate fi foarte moral, nu fură, nu minte, nu e vicios. Dar nu e ca majoritatea. Prin urmare, conform definiţiei, nu este normal”, explică psihologul. Și apropo de genii și aptitudini, unul din lucrurile care îl intrigă profesional pe Cornel Victor Igna este lipsa de discernământ a multor oameni care își aleg idealist anumite direcții de evoluție în viață fără să-și dea seama de obstacolul de netrecut al posibilității. Adică insistența de a ajunge star rock fără voce, medic fără să poți da o injecție, programator fără să înțelegi deplin un algoritm sau magistrat fără să ai simțul legii ca vocație sunt toate rețete ale ratării care ar putea fi evitată cu un sfat bun la timpul potrivit.
Adrian SĂLĂGEAN
