Proiect pentru tineri: „Primul hectar”

„Ia te uită dom’ primare/ Ce de boabe clasa a I-a/ Are cucuruzul ăsta/ Care-i galbăn ca lămâia/ Dă-mi şi mie o parcelă/ Să muncesc, să nu fiu trist/ În natura cea bogată/ Să mă bucur că exist”. Versurile nu-i aparţin lui Nicolae Ţandrău, dar se potrivesc de minune propunerii sale inedite: tânărul cere autorităţilor să promoveze un proiect legislativ prin care românii care vor să muncească în agricultură să primească pământ. Nicolae Ţandrău a atras atenţia devenilor după ce a amplasat într-o parcare din Deva un stand cu porumb dulce şi o cutie unde cumpărătorii pot lăsa banii după ce şi-au ales ştiuleţii. 

Propunerea deveanului ar fi un fel de alternativă rurală pentru „prima casă”. Nicolae Ţandrău cultivă porumbul pe o suprafaţa mai mică de un hectar. Practic, sunt câteva parcele pe strada Portului din Deva pe care le munceşte. E pământul părinţilor săi şi al unor vecini. Are porumb dulce, căpşuni, zmeură, nişte roşii, castraveţi şi fasole. Ar dori însă mai mult teren pe care să-l cultive. S-a gândit că şi alţi tineri sunt în situaţia sa şi autorităţile ar trebui să se gândească şi la ei. „Am un mesaj pentru autorităţile care ne conduc. Tinerii nu mai au pământ! S-au făcut fel şi fel de proiecte: „prima casă”, „rabla”, dar, la „primul hectar”, nu s-a gândit nimeni. Mă adresez chiar ministrului Agriculturii, Petre Daea, sau altor autorităţi în domeniu. Poate le vine o idee şi o să-i sprijine pe tinerii care vor să muncească cu unul, chiar două hectare de pământ”, spune bărbatul.

Nicolae Ţandrău spune că lucrează pământul împreună cu familia sa. Este convins că agricultura este o îndeletnicire benefică, dacă este făcută cu ştiinţă şi pasiune. Tânărul fermier spune că autorităţile ar putea găsi variante legislative pentru iniţiativa sa. „Să ni-l dea şi în concesiune, cum vor ei, numai să ne dea! Tinerii ar trebui să aibă unde să lucreze pentru că activitatea de agricultor nu este una pentru proşti. Activitatea asta e poate cea mai veche formă de cultură pe care o avem. Familiile româneşti sunt poate cel mai bine pregătite pentru acest model de agricultură – lucrează mama, tata, bunica şi lucrează şi copiii. Pentru oamenii în vârstă activitatea fizică e foarte importantă, făcută cu măsură. La adulţi, le aduce venit şi siguranţa zilei de mâine, iar copiii învaţă ce e important să ştie un popor – munca, hărnicia, trezitul de dimineaţă, seriozitatea, respectul şi bunul simţ”, crede Ţandrău.

O altă iniţiativă de-a lui Nicolae Ţandrău, prezentată pentru prima dată chiar de site-ul Replica Hunedoara, a făcut vâlvă în toată ţara. Asta după ce fermierul a decis să se bazeze pe cinstea clienţilor pentru vânzarea produselor. Bărbatul recoltează porumbul în zorii zilei, lasă ştiuleţii dimineaţa pe tarabă şi seara trece să ia banii. Pe o tablă scrie preţul: 1,5 lei bucata. “Sunt oameni cinstiţi care impresionează prin calitatea lor umană, dar şi din cei care au plecat cu lada de aici! Sunt riscuri pe care mi le-am asumat şi m-am gândit să văd partea plină a paharului. Oricum cei cinstiţi, care plătesc, sunt mai mulţi decât ceilalţi. În fiecare seară am plecat cu banii pe porumb şi am ajuns la concluzia că totuşi în Deva este civilizaţie”, spune fermierul. A investit ceva bani în pasiunea sa pentru agricultură: “Terenul are un sistem de irigaţii prin picurare, avem un foraj de apă şi putem face irigaţii. Cam 15 mii de lei costă o cultură de porumb să o înfiinţezi şi să o întreţi. Nu e uşor pentru că seminţele sunt scumpe, dar şi irigaţiile. Trebuia să îmi scot banii cumva.

Am ales sistemul ăsta “Pe cinste şi onoare” pentru că noi, producătorii, nu sunt la fel de buni precum comercianţii. Dacă mergem cu produsele la piaţă nu reuşim să vindem la fel de bine ca precupeţii tradiţionali. A trebuit să găsesc o soluţie. Şi am ales sistemul pe onoare.” Ţandrău are deja clienţii lui, dar nu e om să vadă pentru prima dată taraba, să citească tăbliţele şi să nu se crucească: “Vânzare pe sistem cinste şi onoare! În România?! Nu cred! Prea frumos! Să verific: da, uite are boabe, e porumb dulce! Şi îţi lasă omul şi o plasă. Bagi banul, ai luat porumbul, te-ai dus acasă. Nu cred! Ţăndrău Nicolae, felicitări. Bravo, tinere!”

Paznicii gălăgioşi ai plantaţiei nu sunt nişte dulăi fioroşi, ci doi fraţi de sfârncioc. Deveanul a găsit doi pui de pasăre, mai mult morţi decât vii. Au căzut din cuibul lor şi acum sunt îngrijiţi cu mare atenţie şi cu o dietă specială. Lui Nicolae Ţandrău i-a fost milă de bietele păsărele şi le-a adus la terenul de lângă Deva unde are amenajată o mică fermă. De cum intră, zburătoarele se adună rapid în jurul său şi îl întâmpină pline de bucurie. Fac o gălăgie teribilă. „Cred că sunt nişte păsărele de sfârncioc, au la ochişori o bandă precum Zorro. Le am de două săptămâni, dar atât de bine le merge şi sunt atât de prietenoase de parcă le am de-o viaţă. Sunt libere, zboară pe aici prin grădină. Când nu găsesc de mâncare şi le e foame, vin la mine să le dau câte ceva. Le-am găsit sub un cuib în zona Certejului, unde lucrez.”  S-au acomodat bine la casa cea nouă, iar salvatorul lor are mare grijă de „dieta” lor, pe care le-o serveşte cu o seringă. „Le dau un pic de ou bătut pentru că are substanţele de care au nevoie ca să suplimentez ce găsesc ei pe câmp.” Păsărelele au prins deja încredere în oameni, ciripesc gălăgios şi se joacă cu fiece vizitator.

Laura OANĂ