Problemele lanţurilor de aprovizionare şi inflaţia împiedică revenirea economică globală
Există semnale tot mai mari că redresarea globală îşi pierde din avânt, iar focarele de pandemie din punctele critice ale lanţului de aprovizionare au dus la întreruperi de aprovizionare, alimentând creşterea preţurilor, arată un raport Coface, potrivit căruia redresarea economică post Covid-19 continuă, dar pierde din avânt, în timp ce problemele lanţurilor de aprovizionare şi inflaţia împiedică revenirea economică.
„Redresarea economică continuă după mai bine de 18 luni de la începutul recesiunii globale declanşate de pandemia COVID-19. Tendinţa se datorează în mare parte accelerării procesului de vaccinare din timpul verii, în special în economiile avansate. Acest lucru determină o revenire a consumului de servicii care presupun o interacţiune mai mare. Situaţia rămâne, însă, eterogenă în economiile emergente: revenirea aduce beneficii ţărilor orientate spre export, în timp ce economiile dependente de servicii continuă să rămână în urmă”, relevă raportul Coface.
În ciuda perspectivelor pozitive, există semnale tot mai mari că redresarea globală îşi pierde din avânt. Focarele de pandemie din punctele critice ale lanţului de aprovizionare au dus la întreruperi de aprovizionare, alimentând creşterea preţurilor. Aceste evoluţii încep să afecteze producţia şi vânzările producătorilor din toată lumea. Provocările venite din zona ofertei, lipsa forţei de muncă şi inflaţia, alături de ameninţarea COVID-19, se adaugă pe lista riscurilor şi incertitudinilor.
Sectorul global de producţie şi-a revenit rapid de la jumătatea anului 2020, aspect determinat de creşterea cheltuielilor pentru bunurile de larg consum. Datorită cererii puternice a gospodăriilor, fluxurile comerciale puternice continuă să sprijine creşterea economică, în special în Asia-Pacific. Cererea de electronice şi mărfuri generează beneficii pe mai multe pieţe din regiune, precum Coreea de Sud şi Taiwan. Economia mai multor exportatori cheie de mărfuri (Rusia, Ucraina, Africa de Sud, Chile, Algeria etc.) este, de asemenea, susţinută de preţurile mai mari. În ECE, exporturile competitive ale regiunii şi integrarea în lanţurile de aprovizionare europene susţin, de asemenea, exporturile la nivel general.
„În ceea ce priveşte tendinţele sectoriale, relaxarea şi ridicarea restricţiilor în ţările cu rate de vaccinare mai ridicate contribuie la o reorientare a cheltuielilor gospodăriilor către servicii de interacţiune ridicată, cum ar fi comerţul cu amănuntul, ospitalitatea şi recreerea. Redresarea sectorului turismului rămâne o provocare”, se menţionează în raport.
De asemenea, provocările în economie se acumulează, în special pe partea de ofertă. Nivelul ridicat de economisire în ţările cu venituri mari a determinat o revenire accelerată a cheltuielilor consumatorilor. În acelaşi timp, perturbările cauzate de pandemie au determinat întreruperi în lanţul de aprovizionare care împiedică activitatea afacerilor. Concurenţa pentru mărfuri şi bunuri de intrare este puternică, împiedicând producţia industrială la nivel global şi, în unele cazuri, având un impact asupra vânzărilor. Acest lucru este valabil în special pentru deficitul de semiconductori, ceea ce are impact asupra mai multor industrii, de la sectorul auto până la sectoarele tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, atât în economiile avansate, cât şi în cele emergente.
Preţurile mărfurilor, costurile de producţie şi tarifele de transport au crescut din vara anului 2020. Multe mărfuri au doborât niveluri record, aspect observat în special în energie – pe măsură ce preţurile gazelor din Europa şi Asia au crescut – metale, cherestea şi alimente. Creşterile pe scară largă ale preţurilor la mărfuri şi inputuri s-au tradus şi în creşterea preţurilor de consum.
Rata armonizată a inflaţiei în zona euro a atins 3,4% în septembrie, cel mai ridicat nivel din ultimii 13 ani. Acest lucru reflectă o creştere a inflaţiei observată în cele mai multe părţi ale globului, mai ales în SUA, unde rata inflaţiei a planat pe un maxim al ultimilor 13 ani de 5,4% în ultimele 4 luni până în septembrie. Un vârf al inflaţiei este aşteptat să se materializeze în curând în economiile avansate, dar riscurile sunt orientate în sus.
„Problema inflaţiei ar putea fi complicată de rapoartele privind lipsa forţei de muncă, deoarece companiile oferă compensaţii mai mari pentru a ocupa locurile de muncă vacante. Costurile tot mai mari cu forţa de muncă ar putea însemna presiuni inflaţioniste mai persistente. În faţa acestui risc, unele bănci centrale – inclusiv Rezerva Federală a SUA şi Banca Angliei din Marea Britanie – au semnalat deja că sfârşitul politicilor monetare ultra-ajutătoare se apropie. În Europa, în timp ce BCE monitorizează îndeaproape dinamica inflaţiei, înăsprirea rămâne o perspectivă mai îndepărtată. În economiile emergente, mai multe bănci centrale au fost nevoite să-şi majoreze ratele de referinţă în ultimele luni, pe fondul preocupărilor legate de creşterea inflaţiei”, se mai arată în raport.
Partea fiscală a ecuaţiei va continua să sprijine economiile avansate. În Europa de Vest, în timp ce multe guverne naţionale vor continua să-şi susţină economia până la sfârşitul anului, fondul de redresare al UE (în valoare de 750 de miliarde euro) va fi plătit treptat. În SUA, următorii paşi ai răspunsului fiscal sunt încă incerţi deoarece părţi cheie ale agendei economice a preşedintelui Joe Biden sunt încă dezbătute în Congres.
Probleme pentru economia Chinei
Importantă pentru economia globală, economia Chinei a prezentat semne ale unei încetiniri care se întinde către a doua jumătate a anului 2021. În al treilea trimestru, PIB-ul a crescut cu 4,9% faţă de acum un an, cel mai lent ritm înregistrat din al treilea trimestru al anului 2020. La nivel trimestrial, activitatea s-a intensificat foarte puţin (+0,2%). Coface estimează că economia Chinei va creşte cu 7,5% în acest an, în timp ce PIB-ul va decelera.
În spatele decelerării activităţii economice chineze se află mai mulţi factori: înăsprirea politicii de creştere a creditării, diminuarea consumului intern şi raţionalizarea energiei pentru industrii. Un alt factor este legat de obiectivele „Dual carbon” ale Chinei, ceea ce duce la impunerea unor politici care constrâng producţia de oţel, sectorul generând aproximativ 15% din emisiile de carbon ale ţării. Drept urmare, volumul producţiei lunare de oţel a scăzut de la aproape 100 de milioane de tone în mai la 83,2 milioane în august, fiind aşteptate noi reduceri ale producţiei de oţel în 2021.
Având în vedere rolul Chinei în comerţul internaţional şi în lanţurile regionale de aprovizionare, o încetinire economică ar prezenta riscuri semnificative de scădere pentru activitatea economică asiatică, dar şi pe alte pieţe emergente din America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa.
news.ro
