Primire călduroasă pentru suflete nevinovate
În viața unui om pot apărea și evenimente care să schimbe cursul firesc în care el și-a dobândit sentimente și bucurii. Cât de greu poate fi pentru un om să își părăsească locuința cu un rucsac în spate și să lase orice amintire departe? Poate că noi nu vom ști niciodată răspunsul la această întrebare, dar cu siguranță nu am vrea să fim în locul niciunui om care întâmpină asemenea greutăți. Curajoși, așa am putea numi toți ucrainenii care trec acum prin această tristă perioadă, în care au uitat ce înseamnă zâmbetul.
România și-a deschis inima pentru acești oameni și este în continuare sprijinul lor moral. Localnici cu suflet mare au primit în casa lor familii cu copii și au încercat să-i facă să simtă căldură, să le ofere dragoste și alinare sufletească. În județul Hunedoara, la Vărmaga, se află „Casa Harului”, o asociație de caritate care a oferit sprijin, până acum, pentru 49 de ucraineni. În prezent sunt cazate 20 de persoane, dintre care 8 adulți și 12 copii.
Un suflet frumos
Unul dintre ucrainenii sosiți aici, mai exact Iaroslav, în vârstă de 35 de ani, a povestit exact etapele prin care a trecut el și cum se simte în aceste momente.
„Eu vin din partea centrală a Ucrainei, dintr-o zonă situată undeva la 3 ore de Kiev. Nu mi-a fost deloc ușor, pentru că autoritățile m-au lăsat cu greu să părăsesc țara și acest lucru doar pentru că am 4 copii. Astfel, am plecat spre Republica Moldova, mai exact la Chișinău. Eu lucrez în domeniul IT-ului, iar compania noastră are sediul acolo. Am reușit să vizităm o biserică pe care un pastor ne-a recomandat-o, unde am făcut câteva rugăciuni. Mai apoi am plecat la drum și am ajuns aici. Am condus câteva ore bune, să fiu sincer.”
„În acest moment, noi vrem să luăm o pauză, să ne gândim ce să facem pe viitor și să așteptăm, poate războiul va înceta și vom putea să ne întoarcem înapoi în Ucraina. Voi decide împreună cu soția mea ce va fi optim pentru noi și pentru copiii noștri. Este greu pentru cei mici să ne tot schimbăm locul. Ei au nevoie să se joace, să vorbească si este puțin complicat, pentru că nu prea au prieteni care să vorbească limba ucraineană.”
Va fi pace?
„Este foarte greu de zis ce va fi. Eu primesc în fiecare zi noi informații, iar în mintea mea sunt o grămadă de schimbări. Nu pot să-mi dau acum cu părerea. Spre exemplu, azi primesc o informație și îmi spun că o să fie totul bine și totul se va termina în curând, iar după primesc alta, unde nu pare să fie bine nimic. Într-un fel cred că va fi pace, dar totodată există foarte multe distrugeri, povestește Iaroslav.”
„Bineînțeles că dacă totul va fi bine, ne vom întoarce înapoi în Ucraina. Spre fericirea noastră și sperăm că așa va rămâne, unde locuim noi nu s-a produs nicio distrugere, doar clădirile militare au fost bombardate, iar acum totul este în regulă. Sperăm că ne vom putea întoarce și vom găsi locuința noastră în siguranță, povestește Iaroslav.”
Adela Borlea
