Prima producţie autohtonă de castraveţi ajunge pe piaţă

Primii castraveţi culeşi din serele din judeţ au ajuns în această săptămână în pieţe, cu întârziere din cauza temperaturilor scăzute din această primăvară. După salată, ridichi şi ceapă, producătorii hunedoreni au trimis deja la vânzare castraveţii scurţi cornichon. Deţinătorii de sere din judeţ au decis să se asocieze în Grupul Corvinia, iar produsele lor ajung acum pe rafturile retailerilor, nu doar în pieţele agroalimentare.

Sunt 18 producători hunedoreni în Grupul Corvinia care aduc pe piaţă mai bine de 25 de tipuri de legume şi fructe. Acum castraveţii numai buni de cules vin din serele de la Uroi unde cornichonul e cultivat pe cinci mii de metri pătraţi. Este o cultură înfiinţată la începutul lunii martie, de unde se recoltează de aproape o săptămână: „Am ales un soi mai nou care dă producţii destul de bune, între 10 şi 15 kg pe plantă, în primul ciclu. Cornişonul este un soi cerut pe piaţă, mai ales acum la început de primăvară. Se recoltează tot la două zile, se iau în primă fază castraveţii cei mai mari, cei care merg la salate şi se rup cu foarte mare grijă de pe vrej, se ia câte unul de unde sunt mai mulţi, ca să se poată dezvolta şi ceilalţi. Se ambalează în lăzi şi apoi ajung pe piaţă”, explică inginerul horticultor Eugen Iuga. A făcut Liceul Agricol la Geoagiu şi după ce a terminat facultatea, a plecat în Italia.  A lucrat timp de 13 ani la legume în câmp. S-a întors acasă şi acum are grijă de producţia de legume din serele şi solariile de la Uroi.

Cultura de cornişon  e acum la început, la primul cules. Sunt trei plante pe metru pătrat şi peste 15.200 de fire în seră. Fiecare plantă va da în următoarele trei luni 15 kg de castraveţi scurţi. Alături de el, trei angajate au grijă să „învârtă”, adică să prindă vrejul, în sus, pe sfoară, operaţiune care se face în fiecare săptămână: „Castravetele este o plantă căţărătoare şi este palisat pe un fir de aţă, iar vârful ei se învârte săptămânal pentru ca planta să se prindă bine de fir”, explică inginerul.  E abia o săptămână de când castraveţii din serele de la Uroi sunt numai bun de cules şi de trimis pe piaţă. Cam târziu, zic proprietarii, care s-au văzut cu producţia întârziată din cauza capriciilor vremii: „Timpul a fost cum a fost în acest an, dar acum e bine şi încercăm să recuperăm şi noi, şi plantele. Şi cu castravetele cornişon am ieşit un pic mai târziu anul aceasta. Sperăm să avem un an mai bun, pentru că noi ne perfecţionăm şi învăţăm mereu”, spune Lucian Rus.

Românii caută deja în pieţe şi magazine legumele autohtone. Spun că le preferă datorită gustului, dar şi patriotismul are un cuvânt de spus. „Dacă tot avem legume şi verdeţuri de ale noastre de ce să cumpărăm de dincolo? Să dăm banii la alţii? Nu mai bine stau banii la noi în ţară? Şi sunt şi mai aromate şi legumele şi fructe noastre”, spune o gospodină care pleacă din piaţă cu plasele pline.

În aprozare, verdeţurile româneşti sunt la loc de cinste, chiar dacă castraveţii româneşti stau lângă roşiile din Italia. „Ridichile le avem româneşti, salata şi mai nou castraveţii luaţi de la Uroi. Îi vindem cu 8,5 lei kg. Se cer legume româneşti pentru că toată lumea zice că sunt mai gustoase”, spune proprietara unui aprozar de lângă piaţa din Simeria.

După castreveţi, vor urma roşiile. În sere, plantele au prins deja rod, iar proprietarii speră că, pe la mijlocul lunii mai, se vor coace deja primele roşii din soiurile aduse din Grecia sau Olanda. „În seră avem numai specialităţi: roşii cherry, roşii prunişoară, roşii inimă de bou.

E o cultură plantată în a doua jumătate a lunii martie şi încercăm să vedem cum reacţionează piaţa la produse de specialitate, să nu mergem numai pe roşia tradiţională. Avem vreo şapte feluri de roşii cherry, lângă care sunt roşiile inimă de bou – o roşie foarte gustoasă, aspectuoasă şi cerută pe piaţă. Sperăm să putem ieşi în timp util cu ele.

Deja au început să lege, avem primul ciorchine de rod deja format la roşiile prunişoară care sunt un soi gustos pe care l-am cultivat şi anul trecut şi chiar au avut un mare succes”, explică Lucian Rus, proprietarul serelor de la Uroi.

Cele mai multe dintre tomate sunt aduse din Olanda ca hibrizi sau altoi din Grecia: „Avem roşii altoite pe un singur braţ, sunt roşii foarte mari provenite dintr-un soi productiv  care creşte la dimensiuni destul de mari: o singură roşie ajunge la 400-500 de grame şi se dezvoltă patru, maxim cinci fructe pe ciorchine. E un produs pe care anul trecut l-am cultivat pe un singur rând, dar, fiindcă au avut succes mare, am extins suprafaţa de producţie şi sperăm să facem o treabă bună cu ea. Merge foarte bine pe piaţa retailerilor unde noi livrăm mult, dar şi în pieţele agroalimentare. În cealaltă parte a serei avem roşia clasică, tradiţională, o roşie de 120-180 de grame, cu 5-6 fructe pe ciorchine, o roşie gustoasă şi foarte rezistentă, pretabilă pentru piaţa retailerilor pe care noi ne bazăm pentru livrări. Ele sunt altoite pe două braţe şi la fiecare mai lăsăm câte un copil ca să creştem puţin productivitatea”, detaliază Rus.

În sere, tehnologia de cultuivare este total diferită de cea din câmp: „E o cultură pe fibră de cocos, e ceva mai specială şi nu sunt foarte multe sere în România de acest tip. Producţia este mult mai mare decât la cea de pe sol, plus că mai are un avantaj – apariţia timpurie. Astfel noi putem ieşi mai repede pe piaţă cu produsul. Totul este compact la noi, cantităţile de substanţe nutritive sunt date la timp avem un calculator care controlează întreg sistemul. Sunt sere încălzite şi consumul de lemn e foarte mare, dar avem un plus la producţia timpurie – cu cât ieşim mai repede pe piaţă, cu atât mai bine pentru noi”, spune inginerul horticultor Eugen Iuga. Totul este control strict de către calculator: „Planta are propriul sistem de picurare, toată distribuţia este setată de pe un calculator astfel încât planta să „mănânce” atât cât are nevoie în fiecare zi. Sunt aşezate pe jgheaburi pentru că trebuie să asigurăm un drenaj permanent care în zilele însorite trebuie să fie de 25%, să nu rămână apă la rădăcină pentru ca planta să fie cât mai sănătoasă. Rădăcina este, până la urmă, chintesenţa plantei”, povesteşte proprietarul serei.

Pentru că este şi o cerinţă a cumpărătorilor, dar şi o prevedere a marilor clienţi, cei de la sere au renunţat la combaterea chimică a dăunătorilor şi folosesc insecte. Chiar şi pentru polenizare sunt aduşi bondari la …cutie: „Metoda ne ajută cel mai mult: e curat şi biologic. Bondarii sunt aduşi de la o firmă specializată din Spania. Noi nu folosim deloc tratamente chimice, pentru combaterea dăunătorilor, de exemplu, am ales metoda biologică în toate serele. Cumpărăm nişte macrolopfus şi encarsia, nişte gângănii care mănâncă dăunătorii precum larvele de muscă albă, de tută, astfel încât serele să fie curate şi să nu fim nevoiţi să apelăm la tratamente chimice. Pentru că ţinem în sere aceste gângănii, nici nu putem da cu substanţe pentru dăunători, că am omorî şi gângăniile noastre bune”, precizează Rus.

Sera de la Uroi este una dintre cele trei din ţară unde se plantează acum răsadurile de roşii româneşti, vestitul soi de Buzău. Dacă soiurile altoite în Grecia dau câte 15 kg de roşii fiecare plantă, soiul românesc are o producţie de doar trei kg pe fir însă totul se compensează la gust.

Roşia de Buzău 1600 este cultivată în solarii, în pământ, cu sistem de picurare la rădăcină, iar Lucian Rus crede că va prinde la români: „ E o tomată specială – o roşie tradiţională românească. Este roşia anilor 60-70, un soi pe care încercăm să îl revigorăm şi să îl reintroducem în comerţ. Este o roşie foarte cerută pe vremea lui Ceauşescu. Prin grupul nostru de producători „Corvinia”, suntem într-un program naţional cu un retailer prin care trei ferme din România, care folosesc exclusiv acest produs comandat de lanţul de magazine, pentru piaţa lor. Este lăudabil că retailerii se interesează de produsele româneşti, gustoase. E o roşie foarte gustoasă chiar dacă nu este foarte rezistentă şi nici extraordinar de productivă, dar sperăm să avem succes cu ea pe piaţă şi să revigorăm dorinţa românilor de a consuma produse de-ale lor.”

Producătorii hunedoreni de legume s-au unit într-un grup, iar produsele lor poartă marca „Corvinia”, o marcă care poate fi găsită chiar şi in magazinele marilor retaileri: „Împreună cu Cosmin Iancu, care are serele de la Brănişca ne-am asociat, am făcut acest grup de producători şi am încercat să aducem în jurul nostru şi alţi producători pentru că împreună avem mai multă putere – o putere de negociere mai mare în faţa retailerilor, o gamă mai largă de produse. Aşa este şi în Europa de Vest unde toţi producătorii sunt asociaţi, lucru care îi facem mai puternici şi oferă pieţei o producţie bogată”, explică Rus. El spune că încet-încet, românii încep să întrebe de legumele româneşti: „Trendul este pozitiv, se pare că românii încep să conştientizeze că marfa românească este una de calitate mai bună, mai gustoasă şi mult mai proaspătă. Gândiţi-vă că noi culegem azi şi a doua zi, legumele sunt în magazine! Un produs din important face câteva zile bune pe drum la transport, alte zile la procesare. Noi livrăm zi de zi marfă proaspătă pe care o găsiţi atât în pieţele agroalimentare, cât şi la retailerii care au legume de la grupul de producători hunedoreni „Corvinia”.

 

 

Laura OANĂ