Prima grijă a salvamontistului: să ajungă mereu înaintea morții
Hunedoreanul lucrează ca salvator montan de aproape 40 de ani. Povestea vieţii lui e un cocktail de drame şi întâmplări fericite trăite în suverana sălbăticie a muntelui.
Vreți să fiți salvamontist? Câte tracțiuni la bară faceți?
La o apreciere frugală, fizicul filigranic al salvamontistul Ovidiu Bodean nu impresionează ochiul care caută dovada forței necesare unor cățărări pe munte. Ia ceva timp să înțelegi că acolo unde forța brută a unui ”Arnold” s-ar lăsa păgubașă, salvamontistul și-ar continua drumul contând numai pe forța din vârful degetelor şi a picioarelor. „Norma minimală a unui alpinist profesionist este de 50 de tracțiuni la bară cu sprijin în buricele degetelor. Dacă la asta mai adaugi cunoștințe temeinice de prim-ajutor, spirit de echipă, virtuozitate în tehnica schiatului şi rezistență fizică superioară obții compoziția necesară unui salvamontist”, a spus Ovidiu Bodean.
Când nimănui nu-i pasă de viața ta
Dramele și bucuriile trăite pe munte i-au rămas pe viaţă arse în memorie salvamontistului. La mai bine de 30 de ani de la întâmplare, hunedoreanul este oripilat şi acum de nepăsarea oamenilor în faţa destinului tragic al semenilor lor. „A fost o succesiune de evenimente nefericite. Am fost anunțați că o fată de 20 de ani a căzut într-o râpă la Gura Zlata. Împreună cu tatăl fetei, care fusese înainte şeful serviciului Salvamont din Hunedoara, ne-am prezentat la postul de miliţie din Brazi pentru detalii. Ofiţerul de acolo, lipsit de tact, ne anunță că fata e moartă , aruncându-l pe tatăl ei, de față, într-o criză de nervi. O găsim pe fată la jumătatea unei râpe, decedată, agățată de un trunchi de copac. Am învelit corpul într-o pătură, l-am coborât, dar, ghinion, jos, gheața pe care traversam un curs de apă s-a rupt şi am căzut împreună cu un coleg de-al meu în apă. Nu uit niciodată cum se uitau la noi oamenii de pe mal. Nimeni nu ne-a întins o mână de ajutor. Măcar să ne ajute ca să ţină departe de apă, până ieşim noi la mal, corpul neînsuflețit al fetei. Am fost foarte revoltat atunci”, îşi aminteşte Ovidiu Bodean.
Sub avalanșa de acuzații
Salvamontistul ştie foarte bine ce vroia Murphy să spună când afirma că „nu există faptă bună care să nu fie pedepsită”. „ Facem eforturi mari să ajungem la victimele muntelui. Prima noastră grijă este să ajungem întotdeauna înaintea morții. Din păcate, câteodată ajungem prea târziu şi atunci ca regulă suntem supuși acuzațiilor aparținătorilor. Familia unui tânăr care s-a prăpădit în Retezat ne-a acuzat că i-am dat să bea rom tânărului şi din cauza aceea a murit, refuzând să înţeleagă că acesta era mort când am ajuns la el. Când finalul este nefericit, de obicei, salvamontiștii încasează nemeritat acuze şi vorbe urâte”, spune Ovidiu Bodean.
Codul salvatorilor: nu părăsești niciodată victima cât timp trăiește
Nu veţi vedea niciodată salvamontist hunedorean lamentându-se sau întorcând spatele unei victime aflate la ananghie. „Am văzut la televizor o scenă petrecută undeva în America de Sud în care un turist în agonie a fost lăsat să moară pentru că cei cinci salvamontiști ajunși lângă el au considerat că transportarea lui le-ar fi pus la toţi vieţile în pericol. A fost o crimă. Codul salvatorilor pe munte spune clar: îţi abandonezi victima numai dacă ajungi şi tu să te târăști lângă ea între viață şi moarte, dar şi atunci ai grijă să nu se lovească mai rău”, mărturisește salvamontistul.
Munții hunedoreni, periculoși pentru amatori
Fie că merg iarna pe trasee închise, fie că nu respectă regulile elemetare ale mersului pe munte, sau se aventurează în zone de risc maxim, mulți turiști își riscă viața în fiecare an pe munții din județul Hunedoara. Potrivit lui Ovidiu Bodean, media județeană este de 400 de accidente montane anual. Din acestea, circa 30 sunt întotdeauna foarte grave.
Adrian SĂLĂGEAN
