PREZIDENȚIALE 2019: Arlechini și paiațe, blaturi și creme, toate sub fotoliul de președinte

Că tot vorbeam, cu ceva timp în urmă, despre respect față de instituția prezidențială, uite că s-a bătut ghergheful pentru prima parte din campania electorală și ne-am trezit în fața unei rochii scurte și strâmte, cu o trenă lungă și ponosită: așa arată mulțimea candidaților ce-și doresc loc în fotoliul de la Cotroceni.

În fapt, fotografia momentului arată că, în ciuda listei stufoase de 14 pretendenți la funcția de președinte, candidați în adevăratul sens al cuvântului, care se străduiesc în campanie, sunt doar cinci; iar din cei cinci, oameni mai serioși sunt doar trei… Ca-n bancul acela cu număratul apostolilor!

Pe nume, cei cinci candidați reali la Președinția României sunt Klaus Iohannis, Dan Barna, Theodor Paleologu, Viorica Dăncilă și Mircea Diaconu. Ordinea lor este după gradul de implicare și seriozitate în această competiție electorală. Din cei cinci, oameni serioși, în opinia noastră, sunt doar trei: Iohannis, Barna și Paleologu. Ceilalți doi, Dăncilă și Diaconu, tratează alegerile prezidențiale ca pe o hăhăială la o partidă de șeptic în crâșma din capătul satului, după lăsarea întunericului.

Dăncilă vede sânge de neamț

Viorica Dăncilă devine, cu fiecare zi care trece din campanie, tot mai desprinsă de realitate; nu că ar fi fost prea realistă până acum! Parcă fiecare zi o mai încarcă, ușor, cu câte o doză de proastă inspirație și una de orgoliu visceral de vedetă a cartierului. Consiliată foarte prost de cine o consiliază, Viorica Dăncilă nu are alt discurs decât cel cu Iohannis însângerat, alungat de la Cotroceni, pârât la toate curțile. Mesajul de campanie al șefei pesediste este cel al unui personaj care cere vot din mila poporului pentru o femeie necăjită, asuprită de neamțul de la Sibiu și întreaga Uniune Europeană.

Diaconu chinuit, de-atâta gândit

În aceeași bulă a tehuismului electoral, provocând ilaritate, se află și Mircea Diaconu. Actorul insistând într-o alură de tractorist-mândria-fermei, independent în colaborarea sa cu două partide de cutumă comunistă, se dă lovit de prea-plinul intelighenției care-l năpădește, obositor, din toate părțile. Repetă, cui îl mai ascultă, ca un vinil zgâriat, că el, actorul de la pașopt, nu vrea să devină președinte, ci vrea doar ca poporul să înțeleagă profunzimea gândurilor ce-l ridică-n fund și-i crăcănează ochii dimineață de dimineață.

Și, uite-așa, rămânem cu trei candidați de urmărit în continuare, până la alegerile prezidențiale: Iohannis, Barna și Paleologu.

Iohannis mână-n luptă

Iohannis, cum era de așteptat, așezat pe un PNL în permanentă mișcare, duce o campanie de învingător, care nu i se poate reproșa, în condițiile în care nu există niciun sondaj de opinie care să nu-l scoată cu mult înaintea oricărui contracandidat. Victoria moțiunii împotriva guvernului Dăncilă a fost un plus considerabil, iar faptul că este președinte în funcție îi mai aduce o serie de avantaje electorale extrem de importante. Cu el, ne-am liniștit: iese primul la primul tur. Cu cine se va bate în turul doi? Asta e mai greu de dibuit în acest moment.

Barna strâns de budigăi

Aspirant la intrarea în turul doi, în compania lui Iohannis, este Dan Barna. Numai că aspirațiile lui au fost intens parazitate de „absolut întâmplătoarea” anchetă asupra unor afaceri ale sale, publicată chiar în această perioadă. E dificil de spus în ce măsură această lovitură dură l-a afectat electoral. Pe de-o parte, suntem siguri că electoratul stabil al USR privește prospetele dezvăluiri de presă doar ca un atac mișelesc la candidatul lor. Pe de altă parte, simpatizanții externi ai noului curent politic românesc ar putea deveni mai sensibili la astfel de informații, reorientându-se electoral, măcar în parte. Totuși, având în vedere scorurile mici din care se va selecta contracandidatul lui Iohannis, Barna, cu armata useristă în spate, rămâne un favorit.

Paleologu zice de bine

Al treilea candidat real și serios, demn de urmărit, este Theodor Paleologu, preferat mai ales de oameni bine școliți, care văd, în sfârșit, și un intelectual de calibru angajat în competiția electorală prezidențială. Paleologu este reconfortant prin campanie și discurs, bine așezat în temele prezidențiale: un om serios, care știe ce spune și înțelege cum trebuie competiția și ținta pe care și-a propus-o. Interesant este că am văzut, în ultima vreme, cetățeni nehotărâți orientându-se spre această ofertă electorală mai puțin gustată de electoratul românesc majoritar. Greu de crezut, însă, că va aduna suficiente voturi pentru a depăși popularitatea lui Barna sau masa militarizată a nucleului dur al PSD.

Atât, deocamdată

Despre trena ponosită formată din ceilalți indivizi înscriși pe lista de candidați la prezidențiale doar ca să fie, nu mai merită pomenit.

Urmărim mersul campaniei și revenim. Stați cu ochii pe ei și pregătiți-vă să mergeți la vot!

 

Credit foto: https://paristheatre.wordpress.com