În premieră, românii o duc mai bine decât vecinii lor din Vest. Cu ce risc?
Doar puțină teorie. Știți ce este AIC? AIC – Actual Individual Consumption (din eng.- indice de consum individual efectiv) este parametrul care măsoară, cel mai precis nivelul de trai analizat comparativ între diferite țări. AIC include toate bunurile și serviciile consumate efectiv de o gospodărie, indiferent dacă ele sunt plătite de gospodărie direct, sau au fost contractate și plătite de terți (prin subvenții, co-taxe, etc), cum ar fi autorități publice, organizații non-profit, etc. AIC/locuitor se măsoară ca procent din media europeană considerată de valoare etalon 100.
AIC/locuitor este mai relevant decât PIB/locuitor în stabilirea nivelului de trai dintr-o țară pentru că PIB-ul se bazează exclusiv pe bunurile și serviciile pe care și le permite o gospodărie din bugetul propriu.
Un exemplu la extrem ar fi următorul: luăm o familie dintr-o țară cu un venit de 1000 de euro pe lună care beneficiază de subvenții de 80 la sută la asistență medicală, 90 la sută la educație, și 50 la sută la utilități, și o comparăm cu o familie dintr-o țară cu un venit lunar de 2500 de euro, dar care are subvenție de doar 20 la sută la asistența medicală, 40 la sută la educație și numai 20 la sută la prețul utilităților. Evident prima familie, deși are un venit mult mai mic, beneficiază în condiții mult mai avantajoase de acces la bunuri și servicii vitale. A doua familie, deși are un buget mai mare, el este grevat de costuri importante pentru bunurile și serviciile esențiale. Global, prima familie are un AIC mai mare și prin urmare un nivel de trai mai bun.
Românii, consumatori de frunte
Ultimele date prezentate pe portalul de statistici al Uniunii Europene, Eurostat, arată măgulitor pentru România. Potrivit ”indicatorului de consum individual efectiv – AIC/locuitor” țara noastră se situează în premieră peste grupul format din Ungaria, Croația și Bulgaria. Practic, România a ajuns în 2018 la 70 la sută din nivelul de trai al Uniunii Europene depășindu-și vecinii din Vest.
Eurostat ne prezintă ca o țară în care consumatorismul a explodat în ultimii patru ani. Între 2015 și 2018, indicele AIC a crescut cu 12 puncte, de la 58 la 70, ceea ce este un record absolut în Uniunea Europeană. Iar pe moment, am spune că ne simțim bine cu asta, deși mulți români nu resimt o ameliorare a nivelului de trai din cauza inegalităților pronunțate existente la capitolul venituri individuale care există în țară. În statistica oficială europeană însă, nivelul de trai din România a intrat acum într-o clasă superioară, alături de țări ca Slovenia, Slovacia, Polonia și Grecia.
Huzurim pe datorie?
Atenție însă! În 2018, România a marcat o valoare de doar 64 la sută din media europeană în ceea ce privește parametrul PIB/locuitor. Iar aici apare un semnal de alarmă. Cum e posibil să fim atât de buni la consum (o creștere fără pereche în UE), dar nu atât de buni la producție. Mâncăm cumva somon pe datorie? Pentru că PIB-ul este un parametru care oglindește ”profitul” unei economii naționale, adică productivitatea și plus valoarea produsă de ea. Cât este de periculos ca indicele de consum să fie mai mare decât cel al ”bogăției” produse de economia unei țări? Cu ce e susținută acea creștere a consumului, dacă economia nu susține în totalitate asta?
Cine râde la urmă? Comparația cu Ungaria și Polonia
E adevărat. În prezent, conform statisticilor, românii au un nivel de trai mai ridicat decât ungurii. În 2018, România a înregistrat un indice AIC raportat la media europeană mai mare cu șase puncte procentuale față de Ungaria. Numai că, atenție, la indicele PIB situația este exact inversă: Ungaria are 70 la sută din media europeană, în timp ce România atinge doar 64 la sută. Ce înseamnă asta într-o interpretare simplificată? Că Ungaria e mai tare la producție, dar consumă mai puțin, iar România produce mai puțin, dar consumă mai mult. Cu toate acestea, mari bucurii economice nu se înregistrează în țara vecină, care are a doua inflație ca mărime din Europa după noi.
Pe de altă parte, Polonia se află exact în contra-balansul României între producție și consum (AIC/loc. 77, PIB/loc. 71). Și totuși polonezii au același nivel de trai cu Slovenia (AIC/loc. 77, PIB/loc. 87). și Slovacia (AIC/loc. 77, PIB/loc. 78), care susțin consumul cu o producție semnificativ mai mare pe cap de locuitor. Pe primul loc la nivel de trai din blocul Estic european sunt lituanienii care au atins la consum 90 la sută din media europeană. La fel ca România însă, plus valoarea economiei țării raportată pe cap de locuitor este mai mică, de doar 81 la sută din media europeană.
Consumă mai puțin decât și-ar permite
Statistica Eurostat relevă și țări din UE unde, deși nivelul de trai este mult peste media europeană, el este sub potențialul economic al țării. Adică locuitorii consumă mai puțin decât și-ar permite. Cea mai mare diferență între indicii AIC și PIB pe cap de locuitor se înregistrează în Olanda (17 puncte în plus pentru producție), urmate de Danemarca și Suedia (cu 12 puncte în plus pentru producție).
Să trăim clipa
Analiștii economici decretează că un nivel de trai superior nu poate fi susținut în lipsa unei productivități economice pe măsură. Există abordări oficiale în care susținerea unui consum superior (prin salarii mărite, facilități fiscale) presupune apelarea la credite. Acestea nu fac altceva decât să compenseze diferența dintre consum și procentul până la care acesta poate fi susținut de economia reală. Evident, formula e de conjunctură și nu poate ține la infinit. Cum poate evolua o astfel de situație? Sunt două variante, una fericită, una nefericită. Ori crește spectaculos economia și ajunge să susțină tabietul de consum crescut, ori nivelul de trai trebuie ajustat în jos ca să se evite falimentul de țară. Între aceste două posibilități nu ne rămâne decât să trăim clipa cu speranțe de mai bine.
XXX
Puteți consulta statisticile Eurostat privitor la acest subiect AICI și AICI.
Adrian SĂLĂGEAN
