Poate deveni UE o uniune între democrații cu oligarhii?
Priviți o clipă spre Uniunea Europeană. Veste galbene, iliberalism, instinct național zgândărit numai ca să condimenteze emoțional inițiative demolatoare, populism crunt. Ai zice că sunt numărate zilele acestei incredibile construcții care este Europa unită. Fără să tragă nici măcar un foc de armă, folosind doar avantajele spălătoriilor de creiere online, inamicii UE au marcat victorii de etapă notabile. Pentru că, în cărțile de istorie, Brexit și Trump vor rămâne cu siguranță numele unor bătălii pierdute de tripticul Democrație, Libertate, Toleranță, principii care au dominat politica Occidentului în ultima jumătate de veac.
Într-adevăr, nu avem cum să nu observăm că Uniunea Europeană se confruntă cu o criză politică profundă. Pentru că nu se bazează pe argumentul glonțului, ca să funcționeze bine Europa are nevoie de elite naționale rezonabile și de bună-credință. Dar oamenii politici sunt și ei… oameni. Mulți ar arunca în aer circul numai ca să vândă ei bilete la intrare, chit că nu ar mai avea la ce. Mai ales că decidenții de prim-rang de la Bruxelles par niște figuri ușor de demolat. Din cauza excesului de șampanie, caviar și lux, lasă impresia că le-a amorțit capacitatea de a mai ține ferm hățurile democrației până la frontierele de Est ale Uniunii.
Și atunci ce mai ține laolaltă țările europene? De ce nu s-a dezintegrat deja Uniunea? Sunt ani de zile de când Ungaria, Polonia, România, sau Cehia duc o politică ”pe contra” față de Bruxelles din diferite motive. De ce nu se retrag pur și simplu, atâta timp cât nu au a se teme de represalii? Pun un EXIT în coada denumirii țării, trag un referendum și, gata!, tot înainte spre un viitor de aur, suveran și ferice!
E de neînțeles cum tocmai țările acestea trecute prin trauma comunistă au acum mari fudulii naționaliste în tandem cu tentații antidemocratice. Deocamdată ele mârâie sau latră, dar, ce-i drept, încă nu mușcă. Știți de ce? Pentru că, fără UE pe ele ar scrie foame. UE e măcelăria lor, iar alta nu mai este! O fi Uniunea varză din punct de vedere politic, dar economic e încă un succes incontestabil.
Doar câteva date! În termeni nominali, UE este a doua economie a lumii, după Statele Unite ale Americii. PIB-ul Uniunii în 2018 a fost de 18,8 trilioane (18,8 mii de miliarde) de dolari, reprezentând 22 la sută din economia mondială. Euro este, de asemenea, cea de-a doua monedă cel mai mult tranzacționată din lume (după dolarul american) și consolidează totodată a doua rezervă valutară a lumii. Găinușa de aur râvnită de mulți este însă incredibila PIAȚĂ UNICĂ EUROPEANĂ. Cu 500 de milioane de potențiali clienți, piața unică oferă avantaje enorme europenilor. Persoanele, mărfurile, serviciile și capitalurile pot circula în UE la fel de liber ca în cadrul aceleiași țări. Cetățenii UE pot să studieze, să trăiască, să facă cumpărături, să lucreze și să se pensioneze în orice țară UE și pot accesa orice produse din întreaga Europă fără să plătească taxe vamale. Piața unică face, de exemplu, ca prețul telefoniei mobile în România să fie de zeci de ori mai mic decât în alte părți ale lumii. Uniunea Europeană este totodată cel mai mare exportator al lumii, iar din 2008 este totodată și cel mai mare importator de bunuri și servicii.
Cum să părăsești, să dai cu piciorul accesului la o piață comercială atât de seducătoare? Ce șanse ar avea niște țări cum sunt cele din grupul de la Vișegrad, sau România, ”singure pe lume”, dacă nici chiar Marea Britanie nu riscă o rupere totală de UE? Niște isteți de la Londra au calculat deja cât ar costa un Brexit fără acord pentru UK: 57,3 de miliarde de euro pe an, adică circa 800 de euro pe cap de locuitor în minus. Chiar și cu acord, britanicii ar marca un minus de ”doar” 32 de miliarde de euro. Pentru un om cu capul pe umeri, Brexit-ul în sine e o prostie, privit dinspre interesul comun al UE și al Marii Britanii. Au spus-o în stradă un milion de britanici sâmbătă.
Să fii în Uniune azi trebuie să plătești însă un preț care nu se evaluează în bani. Englezii s-au aruncat în haos pentru că nu au mai acceptat libertatea de mișcare a cetățenilor în Europa. S-au săturat de instalatorul polonez, chelnerul român și hoțul ne-englez.
Demnitatea umană, libertatea (inclusiv de mișcare), democrația, egalitatea (în fața legii), statul de drept, drepturile omului sunt normele acceptate pe care s-a construit Uniunea Europeană. În UK sunt agreate, mai puțin principiul libertății de mișcare! Și au votat să plece! Ce se întâmplă însă în zona Uniunii unde se creează premisele unui deviaționism de la democrație? Riscul e maxim pentru că Bruxelles-ul nu are instrumente să prevină așa ceva! Nu e Uniunea Sovietică ca să trimită tancuri să înece în sânge guvernări care, culmea!, nu mai vor democrație! La modul real, UE nu-și poate permite nici măcar sistarea pașnică a acordării fondurilor și ruperea relațiilor cu noile state autoritariste conduse de lideri extremiști care ard la foc mic democrația. Ar fi ca și când Uniunea și-ar amputa singură, principalul său atu, uriașa piață unică. Și atunci?
Nu știu, deși pare că spre asta mergem, nu îmi pot imagina o economie europeană unită sub moneda EURO, condusă de politicieni antidemocrați, populiști și naționaliști. Pentru că asta înseamnă frontiere, taxe vamale și politici oficiale de intoleranță la străini. Mai mult chiar și mai grav, credeți că incredibila piață unică europeană ar mai putea supraviețui într-un colaj politic grotesc de state democrate și oligarhii de tip rusesc? Exclus! Compromisul politic are și el niște limite peste care nu mai poți împiedeca dezastrul. Oricât ar fi de puternic liantul economic de acum, el nu are cum să țină la aceeași masă lupul și mielul. Pentru simplul fapt că mielul va fi mâncat!
Vom avea însă date de analizat curând. Rezultatul alegerilor europarlamentare ne va spune ce vor europenii. Un lucru este însă cert: Uniunea Europeană va fi ”full” democratică sau nu va fi deloc!
Rămân totuși optimist dintr-un motiv ușor naiv: ar fi totuși prea repede să o luăm de la capăt!!
Adrian SĂLĂGEAN
