O ȘANSĂ UNICĂ: PNL și marele pariu al încrederii
În această perioadă extrem de agitată în zona politicului românesc, o conjunctură unică în istoria recentă a României, marele jucător care trebuie urmărit este, evident, PNL. De felul în care liberalii descurcă acest nod complicat generat de zvârcolirile agonice ale unui PSD căzut din propria-i prostie depind multe.
PNL are, acum, șansa de a transforma lupta împotriva PSD într-un început de reformă a clasei politice românești, pornind de la realitatea simplă că așa cum e acum nu mai este acceptabilă și nici de succes în fața electoratului. Abia atunci când PNL, chiar cu parteneriate indispensabile acum, va arăta că repornește politica românească în spirit modern, în mare civilizație politică europeană, cetățeanul român va avea motive temeinice să-și reevalueze disprețul față de politică și politicieni, dar și dezinteresul față de procesul electoral.
Curățenie și înăuntru, și afară
Asta este partea teoretică. Evident, pentru a propune o altă abordare a politicii, pe principii mai sănătoase, PNL are nevoie de un efort rapid și în propria-i ogradă, acolo unde încă mai mișună mici lighioane care ar trebui trimise către periferie și chiar un pas mai departe. Există, încă, în PNL personaje care, în afară de aroganță pliată pe superficialitate, nu au nimic de propus și nu produc nimic – dacă nu luăm în calcul producția de proastă imagine. Acest efort de autocurățare este, până la urmă, un prim test al bunelor intenții cu fapte, nu din vorbe.
Dincolo de ograda proprie, în marea bătălie cu agonicul PSD condus de o gospodină în pulbere, PNL a intrat deja într-o fioroasă sesiune de examene din care nu are voie să piardă niciunul. Primul examen este moțiunea de cenzură.
Trebuie spus faptul că succesul moțiunii de cenzură împotriva guvernului Dăncilă este singura variantă în care repornirea politicii românești, despre care aminteam la început, este posibilă. Miza fundamentală a succesului acestei moțiuni de cenzură este chiar recâștigarea încrederii cetățeanului român în politică. Întocmai ca în cazul Laurei Codruța Kovesi, al cărei succes în a ajunge procuror șef european a demonstrat că munca și valoarea individuală sunt respectate în lumea civilizată a Europei unite, succesul moțiunii de cenzură împotriva guvernului Dăncilă va da semn că supremația sistemului generalizat de corupție și incompetență, cultivat de PSD, ia sfârșit. Va fi un semn de reintrare, chiar în etape mici, în normalitatea civilizației politice de secol XXI.
Emoțiile rămân
Până în acest moment, jocul, încă murdar, pentru că asta e politica românească, al consolidării unui front majoritar care să învingă guvernul Dăncilă pare să fie de succes, deși ultima carte va fi întoarsă, de ambele tabere, abia săptămâna viitoare și atunci vom vedea dacă există sau nu o cacealma. Un impuls, care mai poate atrage din nehotărâți, a fost dat de mica victorie de miercuri, când parlamentarii PSD au pierdut, la vot, în încercarea de a manevra golănește timpii moțiunii. PSD a mai primit un semnal de avertizare că tentativa de resuscitare nu mai reușește.
Pe de altă parte, sunt puține motive care să anunțe înșelătorii la firul ierbii, atunci când se va vota moțiunea liberală. Dar, nu-i așa!, să nu minimalizăm niciodată lăcomia și avertebrarea politicianului român. Cel mai sigur, pentru PNL, ar fi să nu lase garda jos nicio secundă, până după vot, și chiar să încerce să mai adune un vot, două.
PSD, în mod sigur, va deschide cât de larg poate baierele pungii, pentru a provoca eșecul acestei moțiuni. Asta pentru că până și Viorica Dăncilă poate să priceapă că înfrângerea guvernului său prin moțiune, chiar în pragul alegerilor prezidențiale, este o înfrângere globală a PSD, cu efectul bulgărelui de zăpadă care îi va aduna pe social-democrați în râpa unde se vor dezmetici greu și de unde au mult de urcat pentru a mai face față consistent la alegerile locale și generale din 2020.
O responsabilitate istorică
Tot jocul de acum, în care PNL este personajul principal, cu toate reflectoarele pe el, are ca miză, cum spuneam, recâștigarea încrederii cetățeanului în politica românească. Or, asta înseamnă o responsabilitate istorică unică, una care ar trebui să dea semnal și în interiorul PNL că schimbarea trebuie să fie amplă, generală, și să cuprindă acțiuni dureroase dar obligatorii, inclusiv cu găleata și mopul acțiunii politice.
Devin interes de rangul doi schemele politice, alianțele și înțelegerile care vor reface guvernarea. Interesul fundamental este cel al debutului civilizării pe termen lung a politicii românești.
Dacă PNL nu pricepe aceste lucruri și va juca jocul de acum după aceleași reguli care au guvernat clasa politică românească în ultimele trei decenii post-comuniste, chiar cu un succes răsunător asupra PSD, va rata o șansă istorică de a reintroduce cetățeanul român în politică, de a câștiga un pariu unic al încrederii acestuia.
Să privim, totuși, cu speranță, jocul politic al acestui sfârșit de an 2019: poate vom avea parte de un nou orizont politic românesc, cumva mai luminos.
