Pentru 30 de arginți
În Miercurea din Săptămâna Patimilor, Iuda l-a trădat pe Hristos. Pentru 30 de arginți.
Iuda încetase să mai creadă că Hristos îi poate oferi ceva, necum viața veșnică, asta în cazul în care crezuse, cu adevărat, vreodată, că Hristos este Messia… Poate că-L urmase cu gândul la o răsplată lumească, aflată la îndemâna unui Împărat pământean. Ce importanță putea avea, pentru cineva ca Iuda, faptul că Hristos este Împăratul Împăraților?! Principiile cum sunt credința și loialitatea, aspirațiile înalte însoțite de luptă și de sacrificii nu sălășluiesc în spiritele mici.
Așa că Iuda se grăbește spre bunăstarea personală, imediată, asigurată de nemernica-i avere de 30 de arginți. Miercurea Mare se definește prin Trădarea aceasta sordidă. Cu atât mai sordidă cu cât, după actul trădării, Iuda nu părăsește grupul apostolilor.
Rămâne pentru Sărut. Pentru Sărutul dat lui Hristos în denia de joi…
Așa cum Hristos, deși se va răstigni, va învia mereu, până la sfârșitul Veacului, Iuda va trăda, va săruta, apoi iar va trăda și va săruta… iarăși și iarăși, pentru că asta a ales el să fie pe lume: om mărunt, vrednic de disprețul veșnic al neamurilor creștine…
Eleonora-Carmen HĂRĂU
