De la rudimentara OUG 13 la ținta falsă Șerban Nicolae
Aș fi vrut să pot participa, incognito, măcar la una din ședințele cu telefoane închise în care domnii Dragnea, Șerban Nicolae, Grindeanu, Nicolicea, Iordache, Tăriceanu pun la cale scenariile penale. E ușor să-mi imaginez distribuirea rolurilor: Șerban Nicolae, ticălosul corupt care face legi pentru penali (rol principal negativ), Grindeanu, prim-ministrul pocăit care, după OUG 13, se dezice de practicile murdare (rol secundar pozitiv), Nicolicea, povestitorul care prezintă situația cu susul în jos (personajul doct și toxic), Iordache, bodyguardul care sparge cu bâta de baseball legea penală (personaj negativ secundar în curs de reevaluare), Tăriceanu, victima inocentă a Justiției și a statului de drept (doctrinarul frăției) și Dragnea (personajul pozitiv principal), justițiarul, care, oripilat, spulberă legiferările penale ale lui Șerban Nicolae.
Pe bune? Cum să nu-ți dai seama de ridicolul acestor dramolete aruncate în public cu singurul scop de a ascunde un adevăr evident? Toată dragostea și grija asta nețărmurită a Puterii pentru pușcăriași și pușcăriabili e impusă și întreținută exact de șeful social-democrației. De ce? Pentru simplul fapt că domnia sa este, cu acte, unul dintre ei. Scoateți-l pe domnul Dragnea de la butoane și vă garantez că toate sluguțele domniei sale vor uita instantaneu interesul nobil pentru grațierea penalilor, ba chiar, în pură tradiție locală, ar începe să se plângă de netrebniciile la care îi obliga baronul de Teleorman.
După tot ce s-a spus în spațiul public, pe o logică elementară, aș putea spune că domnul Dragnea aplică acum ceea ce în vânătoare se numește ”țintă falsă”. Vânătorul este Strada, iar vânatul e domnia sa în goana după izbăvirea de condamnările trecute și poate, viitoare. Ca să scape, ce face vânatul? Are nevoie de promovarea legii grațierii așa cum a fost dată ea în varianta guvernului. Am fi fost prea interesați ce zace în această lege dacă ea ar fi fost promovată direct în Parlament. Din această cauză, legea trebuie adoptată în aplauze, ca și când promovarea ei ar fi un succes împotriva corupției. Și atunci dl Dragnea & Co. a construit o dramoletă în patru acte. Actul 1. Aruncă la înaintare o momâie. Pe domnul Nicolae și amendamentele sale stridente privitoare la grațierea corupților. Presa reacționează. Vânătorul, adică românii, se irită și ies la protest. Actul 2. Moment optim ca și Liviu Dragnea să se demarce în rolul justițiarului suduind serafic împotriva naturii penale a amendamentelor subalternului său Șerban Nicolae. Actul 3. Amendamentele penale la legea grațierii sunt retrase. Șerban Nicolae preia rolul de cap al răutăților camuflându-l pe adevăratul șef al lor. Se cere și se aprobă ca Legea Grațierii în varianta ilustră a domnului Tudorel Toader, ministrul Justiției, să intre pe rol. Actul 4. Șerban Nicolae primește un șut formal în fund, care la fel ca în cazul Iordache, va fi pentru el un pas înainte. Dragnea iese basma tot mai curată. Toți penalii scapă. Cade cortina.
De ce e mai bună grațierea lui Toader? Tot niște juriști lămuresc problema! E simplu. Pentru că grațierea în varianta guvernului iartă infracțiunile din sfera electorală, precum și condamnările cu suspendare, ceea ce grațierea ”lui Nicolae” nu făcea. Adică, până să răsuflăm noi ușurați că am scăpat de amendamentele lui Șerban Nicolae, intră pe rol grațierea ministrului Toader care, măiastru, face în textul de lege o dedicație legislativă direct șefului PSD scăpându-l pe acesta de încărcătura penală.
Cum vi se pare?! E totuși un progres față de amatorismul din OUG 13.
Adrian SĂLĂGEAN
