PAS CU PAS: România liberală, Hunedoara liberală…

După șocul de la europarlamentare, după o moțiune de cenzură ce părea imposibilă într-o țară cotropită de sclavii lui Dragnea, valul de schimbare ridicat acum aproape un an a măturat complet și guvernarea pesedistă. Cea care a făcut de rușine conducerea României, Viorica Dăncilă, este trasă înapoi, în întunericul din care a fost săltată, de furia unei națiuni umilite.

Faptul că avem, în cea mai dură perioadă a anului, un guvern legitim – și acesta nu este al unei puteri clocind analfabetism și corupție – se datorează, ce s-o mai dăm la-ntors!, Partidului Național Liberal. Desigur, a fost nevoie de contribuția esențială a tuturor capacităților politice din Parlament sătule de umilința pesedistă, dar cei care și-au asumat și riscurile unei guvernări pe muchie de cuțit, și efortul incredibil al negocierilor la moțiune și la învestire, cei care au pus în mișcare motorul acestei mari schimbări sunt liberalii din PNL.

Din armata parlamentară care a dus la alungarea guvernului pesedist, și USR, și PMP s-au tras, ușor, pe fund, refuzând o implicare directă în actul de guvernare, implicare care are un risc evident de pierderi electorale, preferând o poziție mai călduță, de observator critic pe margine.

Așadar, cel puțin din perspectiva reușitei strategice triple din ultimele șase luni – europarlamentare, moțiune, guvern liberal – PNL merită felicitat: pas cu pas, a trezit încrederea că se mai poate face ceva bun cu România.

Evident, guvernului Orban i se va reproșa, agresiv – i se reproșează deja, chiar înainte de a începe să lucreze! -, lipsa unei minuni care să repare, în câteva luni, marea nenorocire lăsată de a guvernarea pesedistă din ultimii trei ani. Dar, în entuziasmul critic tipic românesc, ar trebui să nu uităm atât de repede ce am avut în fruntea țării până în 4 noiembrie 2019 și să lăsăm noul guvern liberal să arate cum și cât se pricepe la guvernare.

Una peste alta, suntem acum, prin asumare politică singulară a Guvernului PNL Orban și previzibila victorie la prezidențiale a lui Klaus Iohannis, la începutul unei etape de Românie liberală.

Coborând către plaiurile noastre, pe valul de schimbare care, iată, a început să facă o curățenie generală pe plajele politice ale puterii din România, cred că și hunedorenii simt așa, o briză proaspătă reconfortantă și purtătoare de speranță. De prea multă vreme, județul Hunedoara, chiar și când avea o administrație liberală, a rămas rușinoasa pată electorală roșie de pe obrazul Ardealului. Succesul, chiar la limită, al pesedismului hunedorean s-a bazat, de fiecare dată, pe două bazine electorale captive: zona Bradului și, mai ales, Valea Jiului. Zone captive cu o reacție paradoxală, cu un soi de sindrom Stockholm față de un PSD care le-a ținut în subdezvoltare și recesiune economică. Nu avem nevoie de mare cultură economică pentru a vedea starea jalnică în care a ajuns Valea Jiului, zonă ucisă industrial, cu umilitoare migrație a oamenilor către alte zone sau către alte țări. Valea Jiului, un bazin de bază al votanților pro PSD, este și zona unde sugativa politică și de afaceri pesedistă a înghițit sume uriașe din banii ce trebuiau folosiți pentru reconversie profesională și dezvoltare locală.

Zilele acestea, PSD a demonstrat încă mai mult disprețul față de Valea Jiului, lăsând în pericol zeci de mineri blocați în subteran, pentru că politicienii pesediști, cu analfabeta lor cu tot, nu au fost capabili să ia o decizie salvatoare, o decizie pe care, însă, au anunțat-o încă înainte de învestire, liberalii.

Nici la Brad nu e altfel, sărăcia economică strălucind chiar și la o simplă plimbare prin zonă.

Dar lucrurile nu par să mai fie la fel de roze pentru PSD în zonele captive ale județului Hunedoara. Pulsul local și-a schimbat ritmul, e mai alert, iar oamenii par să fi înțeles, în sfârșit, că răul provine tocmai de la cei care și-au bătut joc, repetat, de încrederea oamenilor.

Cum spuneam, briza răcoroasă și ușor reconfortantă dinspre România liberală ce tocmai se instalează, se simte și în Hunedoara. Marile centre urbane hunedorene Deva și Hunedoara – rămân liberale, chiar dacă unul este, vremelnic, atribuit la limită unui edil pesedist. Orașul cu castel al Corvinilor, Hunedoara, hrănită și acum cu proiecte venind din fosta administrație liberală, așteaptă, cu siguranță, vremuri mai bune. Ca în toate pariurile pesediste, promisiunile electorale au murit tot atunci când au fost lansate. Chiar dacă ochii cetățenilor sunt acoperiți cu asfalt electoral, viața lor rămâne tot cea dintr-un oraș al gropilor. Din miile de locuri de muncă ce ar fi adus prosperitate în Hunedoara, nici unul nu s-a ivit. Din zecile de firme care să fi investit milioane de euro în Hunedoara, niciuna nu s-a ivit. Din marele vis cultural al unui oraș cu istorie și tradiție, a rămas o fântână cântătoare sprijinind bombeul unui Brenciu și o clădire tronând inutil peste sărăcia locului.

În așa mică lume părăsită de șansă, prima opțiune a unui tânăr locuitor al Hunedoarei este cea de a pleca din oraș, undeva unde poate găsi o șansă de a-și construi un drum bun în viață, o carieră decentă, o viață socială și culturală plină: acasă nu are oferte – asta dacă nu punem la socoteală rarele oferte de posturi de vânzător de înghețată vara, de ajutor de pizzer sau de holoangăr zilier, toate plătite cât de prost posibil, sau prea-desele chiolhanuri publice din banii cetățenilor, bani care ar face mai mult bine pentru viitorul unor copii buni.

Acum vine iarna, vin sărbătorile, festivismul acoperă umbrele orașului… Dar briza răcoroasă și ușor reconfortantă dinspre România liberală își face loc și în lumea hunedorenilor. Și, poate, aduce cu ea speranța că anul care vine va lămuri multe lucruri și, cu primăvara și vara, oamenii vor putea recroi destinul comunităților în care trăiesc, punând la lucru oameni care chiar vor să facă ceva în folosul tuturor.

Pas cu pas, din România liberală, în Hunedoara liberală, lumea românească e în plină schimbare și nu avem altă variantă decât aceea de a recăpăta încredere și speranță într-o viață decentă și luminoasă acasă.