Papa Francisc împlineşte un deceniu de pontificat

La 13 martie se împlinesc 10 ani de când Papa Francisc a fost ales suveran pontif, supravieţuind în acest deceniu opoziţiei conservatoare, care nu a reuşit să îl doboare. Acum, conservatorii se află la o răscruce de drumuri, căutând o nouă direcţie după moartea a două dintre figurile lor de referinţă, relatează Reuters.

Diviziunea conservatori versus progresişti a fost o temă recurentă a ultimilor 10 ani, de când Papa Francisc a apărut pentru prima dată la balconul Bazilicii Sfântul Petru, în 2013, purtând o simplă reverendă albă şi evitând acoperământul roşu şi auriu folosit timp de secole de predecesorii săi.

Cardinalii şi arhiepiscopii conservatori l-au acuzat pe Papa Francisc că a semănat confuzie prin slăbirea regulilor în probleme precum homosexualitatea şi căsătoria după divorţ şi i-au reproşat că se concentrează excesiv pe probleme sociale precum schimbările climatice şi inegalitatea economică. Dar evenimentele au lăsat mişcarea conservatoare dezorientată şi, spun unii experţi, fără cârmă. Fostul Papă Benedict, care a demisionat în 2013 şi a devenit un purtător de stindard pentru conservatorii care tânjeau după revenirea la o Biserică mai tradiţionalistă, a murit la 31 decembrie, la vârsta de 95 de ani.

„Lumii conservatoare îi lipseşte o viziune unificatoare, lucru pe care Benedict l-a oferit”, spune Sandro Magister, autor, jurnalist şi blogger conservator, care l-a criticat pe Papa Francisc. „El (Benedict) nu are un moştenitor real, nu are pe nimeni capabil să îi ducă mai departe moştenirea într-un mod substanţial”, constată Magister.

Un prelat de la Vatican a declarat, sub rezerva anonimatului, că mulţi conservatori se uitau către Benedict căutând „un sentiment de siguranţă”, chiar dacă, în opinia oficialului, fostul papă nu a căutat acest rol.

CONSERVATORII ÎŞI CAUTĂ UN LIDER

Conservatorii au deplâns, de asemenea, moartea subită în ianuarie a cardinalului australian George Pell, în vârstă de 81 de ani, despre care mulţi au crezut că îi va succeda lui Benedict ca principal purtător al stindardului conservator. Apartamentul lui Pell – situat în clădirea în care a locuit Benedict până când a devenit papă în 2005 – era un loc obligatoriu de mers pentru vizitatorii conservatori ai Bisericii.

„În ultimii ani ai vieţii sale, Pell lucra pentru a construi o reţea unificatoare, întâlnindu-se cu conservatorii, dar şi cu moderaţii. El dorea ca aceştia să reflecteze asupra problemelor centrale ale Bisericii în perspectiva alegerii succesorului lui Francisc”, dezvăluie Magister.

Pell scrisese un memoriu în 2022 în care califica papalitatea lui Francisc drept o „catastrofă”.

„El a creat o reţea şi a socializat cu o mulţime de oameni, iar acest lucru l-a transformat într-o forţă formidabilă. Faptul că această reţea se prăbuşeşte imediat, într-o zi, probabil că i-a deconcertat pe oameni”, spune înaltul prelat de la Vatican.

La două zile după moartea lui Pell, librăriile italiene au început să vândă un volum de memorii al secretarului personal al lui Benedict, arhiepiscopul Georg Gaenswein. Acesta include critici acerbe la adresa unei alte icoane conservatoare, cardinalul Robert Sarah din Guineea, ceea ce expune mai multe falii interne în tabăra conservatoare.

Opoziţia conservatoare faţă de Francisc a devenit mai fracturată, în parte din cauza a ceea ce Magister spune că este o înflorire a extremismului în mediile sociale catolice, care i-a speriat pe unii protagonişti altădată vocali.

De asemenea, vârsta şi-a pus amprenta. Doi dintre cei patru cardinali conservatori care au devenit celebrităţi în mass-media de dreapta în 2016, când au lansat un atac asupra preceptelor lui Francisc, au murit între timp. Ceilalţi doi au devenit tăcuţi, posibil din cauza vârstei şi a bolii.

O altă fost reprezentant de frunte al dreptei a fost arhiepiscopul Carlo Maria Vigano, fostul ambasador al Vaticanului la Washington, care a devenit o speranţă pentru mulţi conservatori în 2018, când a publicat un mesaj în care îi cerea lui Francisc să demisioneze. Vigano a fost însă în mare parte discreditat şi ţinut la distanţă de mulţi foşti susţinători, inclusiv de unii episcopi din SUA, din cauza susţinerii sale pentru teoriile conspiraţiei politice şi a celor legate de COVID.

„Ei (conservatorii) nu au pe nimeni în acest moment”, confirmă un alt oficial de rang înalt de la Vatican.

PROGRESIŞTII AU ŞANSE DE CONTINUITATE

Dacă majoritatea progresiştilor din cadrul Bisericii l-au aclamat pe Papa Francisc, în vârstă de 86 de ani, unii l-au acuzat că este prea timid. În 2019, el a susţinut posibilitatea ca unii preoţii să se căsătorească, deşi limitată la zonele îndepărtate din Amazon, cu un deficit de preoţi, pentru ca apoi să dea înapoi.

Ambele părţi par să fie de acord asupra unui lucru – că la începutul papalităţii sale, Francisc a subestimat persistenţa crizei abuzurilor sexuale din Biserică şi a fost prea încrezător în episcopii, în special din America Latină, care au încercat să o minimalizeze. Criticii spun că ar fi trebuit să acţioneze mai repede pentru a pune în aplicare măsuri de protecţie şi sancţiuni mai stricte.

Un sondaj realizat de Universitatea Newcastle din Australia şi publicat la 8 martie la Vatican a arătat că 80% dintre cei peste 17.000 de respondenţi au declarat că liderii Bisericii nu fac suficient pentru a aborda problema abuzurilor sexuale şi a muşamalizării acestora.

În timp ce conservatorii caută un nou purtător de stindard pentru a se coaliza în jurul lui înainte de alegerea viitorului papă, Francisc merge înainte cu viziunea sa despre o Biserică mai incluzivă şi mai orientată spre viitor.

El a numit acum deja 64% dintre cardinalii cu vârsta sub 80 de ani care ar fi eligibili pentru a alege un succesor după moartea sau demisia sa. Legea Bisericii stabileşte o limită de 120 de cardinali electori, deşi papii au depăşit uşor această limită când şi când.

Dacă sănătatea lui Francisc rezistă, chiar şi pentru încă câţiva ani, el mai poate numi cardinali electori, crescând şansele ca succesorul său să fie cineva care să-i continue viziunea.

SĂNĂTATEA PAPEI, DUPĂ 10 ANI DE PONTIFICAT

În urmă cu zece ani, când a devenit primul papă din America Latină, fostul cardinal Jorge Mario Bergoglio avea un pas vioi şi o circumferinţă mai subţire. Astăzi, Papa Francisc, în vârstă de 86 de ani, foloseşte un baston şi un scaun cu rotile din cauza unei afecţiuni persistente la genunchi, iar talia sa a crescut vizibil din cauza unui stil de viaţă mai sedentar la Vatican, care a început chiar înainte de problema sa la picior.

Dar liderul celor aproape 1,4 miliarde de romano-catolici din lume pare să aibă o stare generală de sănătate bună şi constantă pentru un bărbat de vârsta sa.

„Nu conduci Biserica cu un genunchi, ci cu capul”, i-ar fi spus el unui consilier după ce a început să folosească uneori un scaun cu rotile, pentru prima dată în public făcând-o la 5 mai 2022.

În iulie anul trecut, la întoarcerea dintr-o călătorie în Canada, Francisc a recunoscut că vârsta sa înaintată şi dificultatea sa de a merge s-ar putea să marcheze o nouă etapă, mai lentă, a papalităţii sale. Dar, efectiv, el nu a încetinit. După Canada, a mers în Kazahstan în septembrie, în Bahrain în noiembrie şi a făcut o călătorie epuizantă luna trecută în Republica Democratică Congo şi Sudanul de Sud.

El s-a angajat deja să viziteze Ungaria luna viitoare, Portugalia în august şi oraşul francez Marsilia în septembrie. A spus că, dacă se poate aranja, ar dori să zboare apoi din Marsilia în Mongolia.

Papa Francisc foloseşte alternativ un baston şi un scaun cu rotile şi continuă cu acelaşi ritm de audienţe private şi publice ca înainte ca genunchiul său să devină o problemă constantă, anul trecut.

Cardinalul Kevin Farrell, un oficial irlandezo-american de la Vatican, a spus că Papa este un mare exemplu pentru persoanele în vârstă care se confruntă cu probleme de mobilitate.

„Îşi acceptă limitările din acest moment cu un mare spirit şi cu o inimă mare. Cred că este un exemplu pentru noi toţi. Nu ar trebui să ascundem faptul că odată cu vârsta vine şi o diminuare a capacităţii noastre de a juca un rol activ în viaţa lumii de astăzi”, a declarat Farrell, anul trecut.

ÎN CE CONDIŢII AR DEMISIONA PAPA FRANCISC

Una dintre principalele diferenţe faţă de trecut este că, din aprilie 2022, papa nu mai este principalul oficial religios care oficiază slujbele publice, ceea ce l-ar obliga să stea în picioare ore întregi. El a delegat acest rol unui cardinal de rang înalt, continuând în acelaşi timp să prezideze slujbele şi să ţină o omilie.

Papa Francisc a declarat pentru Reuters, într-un interviu acordat în iulie anul trecut, că a preferat să nu se opereze la genunchi pentru că nu a dorit să se repete efectele secundare negative pe termen lung ale anesteziei pe care le-a experimentat după o operaţie intestinală în iulie 2021.

El a am ispus că nu intenţionează să demisioneze în curând şi că dacă o va face în cele din urmă, va fi din motive grave de sănătate, în cazul în care ar fi grav incapacitat.

Întrebat de televiziunea elveţiană italiană RSI, într-un interviu ce va fi difuzat la 12 martie, ce afecţiune l-ar putea determina să demisioneze, el a răspuns: „O oboseală care nu te lasă să vezi lucrurile clar. O lipsă de claritate, de a şti să evaluezi situaţiile”.

În interviul acordat Reuters în 2022, el a respins, de asemenea, ca fiind „bârfe” zvonurile potrivit cărora i s-ar fi descoperit un cancer în timpul operaţiei din 2021 pentru diverticulită, o afecţiune a colonului care este frecventă la persoanele în vârstă.

În urmă cu două luni, el a declarat că afecţiunea i-a revenit şi că aceasta îl face să se îngraşe, dar că nu este prea îngrijorat. Însă nu a dat detalii.

Lui Francisc i-a fost extirpată o parte dintr-un plămân din cauza unei boli, acum mai bine de 60 de ani, când era tânăr, în Argentina, dar acest lucru nu pare să fi fost de atunci un factor perturbator în starea sa generală de sănătate.

10 ANI DE PONTIFICAT, ÎN CIFRE

Fostul cardinal argentinian Jorge Mario Bergoglio a fost ales la 13 martie 2013 cel de-al 266-lea papă şi primul din America Latină.

Iată câteva statistici despre papalitatea sa, prezentate de agenţia Reuters:

Cardinali

Papa Francisc a numit 111 cardinali, „prinţi ai Bisericii” cu pălărie roşie, care sunt cei mai apropiaţi colaboratori ai săi la Vatican şi care conduc diecezele din întreaga lume.

În prezent, 123 de cardinali au vârsta sub 80 de ani şi, prin urmare, sunt eligibili, în conformitate cu legea Bisericii, pentru a intra în conclavul care alege un papă după ce Francisc va muri sau se va retrage. Cunoscuţi sub numele de cardinali electori, Francisc a numit 81 dintre ei. Ceilalţi electori au fost numiţi de predecesorii săi.

Călătorii în străinătate

Papa Francisc a vizitat 60 de state, inclusiv România, parcurgând aproape 410.000 de km.

El a vizitat, în ordine cronologică: Brazilia, Iordania, Teritoriile Palestiniene, Israel, Coreea de Sud, Albania, Franţa, Turcia, Sri Lanka, Filipine, Bosnia-Herţegovina, Ecuador, Bolivia, Paraguay, Cuba, Statele Unite, Kenya, Uganda, Republica Centrafricană, Mexic, Grecia, Armenia, Polonia, Georgia, Azerbaidjan, Suedia, Egipt, Portugalia, Columbia, Myanmar, Bangladesh, Bangladesh, Chile, Peru, Elveţia, Irlanda, Lituania, Letonia, Estonia, Panama, Emiratele Arabe Unite, Maroc, Bulgaria, Macedonia de Nord, România, Mozambic, Madagascar, Mauritius, Thailanda, Japonia, Irak, Ungaria, Slovacia, Cipru, Grecia, Malta, Canada, Kazahstan, Bahrain, Republica Democratică Congo şi Sudanul de Sud.

Suveranul pontif a făcut, de asemenea, peste 35 de deplasări în Italia, începând cu insula Lampedusa, un punct de debarcare pentru migranţii care se îndreaptă spre Europa, în iulie 2013. A fost prima sa incursiune în afara Romei.

A părăsit Vaticanul de aproape 150 de ori pentru vizite şi evenimente în interiorul Romei, dioceza sa.

Sfinţi noi

Papa Francisc a făcut aproape 900 de noi sfinţi, printre care predecesorii săi Ioan al XXIII-lea, Ioan Paul al II-lea şi Paul al IV-lea, precum şi Maica Tereza de Calcutta şi arhiepiscopul salvadorian Oscar Romero, care a fost ucis în 1980.

Cifra este imprecisă, deoarece îi include pe Martirii din Otranto, locuitori ai unui oraş din sudul Italiei ucişi de trupele otomane în 1480. Vaticanul spune că aceştia erau în număr de aproximativ 800.

Enciclice

O enciclică este cea mai importantă formă de document papal.

Francisc a scris trei, începând în 2013 cu „Lumen Fidei” (Lumina credinţei) despre importanţa credinţei creştine, scrisă parţial de Papa Benedict.

În 2015, a publicat „Laudato Si” (Lăudat să fie), care a cerut măsuri urgente privind schimbările climatice, în timp ce „Fratelli Tutti” (Fraţii toţi) din 2020 a abordat problema solidarităţii între oameni în lumea post-pandemică.

 

news.ro